5,454 matches
-
De ceva vreme însă, zvonurile că un animal sălbatic rătacit pe câmpurile roditoare ale satului în căutare de hrană distruge recoltele ce urmează să ajungă în hambare au animat discuțiile între săteni.Se aprind focuri noaptea la marginea tarlalelor și sătenii fac zgomote sperând ca animalul să nu se apropie de munca lor de-o vară.Se pun pariuri la Mat ,crâșma oficială,aflată în centrul satului (unica de altfel,pe vremurile comuniste)fiecare dându-și cu părerea despre originea ,mărimea
FAPT DIVERS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1457683061.html [Corola-blog/BlogPost/385112_a_386441]
-
cu un coleg au omorât pe câmpurile satului un exemplar de porc mistreț pe care l-au adus apoi la postul miliției locale sperând că vor fi premiați ,deoarece intrusul distrusese recoltele Cooperativei Agricole de Productie și loturile personale ale sătenilor. Doar că...nu era tocmai sezon de vânătoare și gestul acestora (de bună credință)considerat contraventie,în loc să le aducă laudele dorite le-a adus o amendă consistentă și notorietate în Fapt divers . Eu o săptămână am umblat cu ziarul în
FAPT DIVERS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1457683061.html [Corola-blog/BlogPost/385112_a_386441]
-
și pe care nu au reușit să le îndeplinească. Gabriel mergea destul de des în capitală și în alte orașe și cunoștea bine pulsul vieții de acolo, dar și din satele ce țineau de comună și din care, destul de des, veneau săteni la cumpărături. Știa ce se cere și reușea o bună aprovizionare, în funcție de fiecare anotimp. Își făcea timp să meargă în vizită la părinți, împreună cu nevasta, să le mai dea o mână de ajutor, chiar dacă aceștia nu apelau niciodată la ei
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_16_.html [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
elevii săi să învețe bine limba franceză când vor deveni absolvenți ai celor opt clase și vor merge la liceu, apoi la facultate. În perioada scurtei sale experiențe profesorale, a reușit să lege câteva amiciții printre colegi și chiar printre săteni, în general părinți de elevi, ori salariați ai primăriei. Desigur că avea o relație bună cu directorul școlii și cu alți câțiva profesori. Dintre colege îi plăcea profesoara de română, domnișoara Fenic Mioara, cum se recomanda ea. O vedea cum
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402655115.html [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
muncă aproape de mare. Altul mai aproape ca acesta nu a găsit, așa că a acceptat postul ce i s-a oferit. Nu regreta alegerea făcută, fiind o fire foarte sociabilă. Se acomodase destul de repede alături de colectivul școlii, de asemeni și cu sătenii, unii dintre ei veniți cu mulți ani în urmă, tot din zone oltenești. Ridicând geanta voluminoasă, Mircea și-a luat la revedere de la tușa Saveta, i-a achitat chiria până la reluarea școlii și a ieșit la stația de autobuz. În
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402655115.html [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
ochii din cap, ca să adauge râzând. „O auzi cum sună a colivă?” Și se bătea cu palma în piept. „Nu vrea să se deprindă din capul pieptului... nici de-a dracului ce e. Îi place să cânte precum cocoșeii toamna”. Sătenii se obișnuiseră cu glumele pe care Andrei le făcea pe seama morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
s-au înlănțuit într-un trup singur. Nebuni de fericire s-au prăvălit unul peste altul în patul de lângă soba cu olane, pe care o zidise un zugrav de pe la Mierea Birnicii. Era tare priceput omul, că de aceea îl solicitau sătenii din mai multe comune. Pe soba de care vă spun, modelase pe frontoanele capitelurilor crenguțe cu strugurei aurii, ținute în mânuțe de doi îngerași dolofani. Pe patul de lângă geam, care era foarte îngust, că abia încăpea în el un singur
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după alt bărbat; se uscase ca o sfânta de pe cruce. Deci, nu l-a uitat?... Amantul i-a rămas la inimă, ceea ce mă face să cred
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau voie să taie niciun lemn din pădurile care le aparținuseră, ba-i amendau când îi prindeau că luau câteva lemne uscate căzute pe jos, așa de
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
acum un fel de purgatoriu pentru accederea la falsul paradis urban. În sat au izbândit câinii, de vreme ce... au murit caii. Plugul timpului nostru nu mai zgârie pământul, dar îngroapă adânc în el otrava. Mincinosul satului se numește acum... ecologist. *** Inocența săteanului de ieri s-a convertit în viclenia suburbanului de azi. Citește mai mult Satul este sămânța din care a germinat Țara. Cum se știe, orice sămânță, după germinație, moare.*** Satul de azi e o corcitură între ce a fost și
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
acum un fel de purgatoriu pentru accederea la falsul paradis urban.*** În sat au izbândit câinii, de vreme ce... au murit caii.*** Plugul timpului nostru nu mai zgârie pământul, dar îngroapă adânc în el otrava.*** Mincinosul satului se numește acum... ecologist.***Inocența săteanului de ieri s-a convertit în viclenia suburbanului de azi.... XIX. INSOMNII ÎMBLÂNZITE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE (VIII), de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. Motto: Înțelepciunea este baza oricărei virtuți. Jean-Jacques Rousseau *** Deșteptăciunea ține
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
VERIFICĂ PROMISIUNILE FĂCUTE DE CONDUCĂTORII NOȘTRI? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului A trecut un an bun de când TVR a anunțat, prin unul din posturile sale, că un primar „a promis sătenilor” că va face în folosul satului o platformă de fermentare a gunoiului de grajd ca să nu mai pută tot satul „a România”. Nu știu dacă chiar acestea au fost cuvintele folosite dar eu asta am înțeles. Am urmărit zilnic pe
CINE CÂND ŞI CUM VERIFICĂ PROMISIUNILE FĂCUTE DE CONDUCĂTORII NOŞTRI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1421052002.html [Corola-blog/BlogPost/377072_a_378401]
-
frumusete în lume dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste și jertfă a Dumnezeului întrupat.” (Ernest Bernea) Cuvinte cheie: îndemn, fapt, sătean, tradiție, comunitate 1. Îndemnul, între decizie conștientă și indecizie Satul s-a dezvoltat ca o frământare socială a sinelui(1) comunității, ca un tot unitar în care membrii acestuia se nășteau, se formau și se desăvârșeau ca lume stăpânită de
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
de fiecare zi și își forma lumea pe care o împărțea în vechi și nou. Noul avea obligația să respecte cu strictețe tradiția, cine se încumeta, prin propria-i voință, să o anuleze ca fapt existențial, își pierdea identitatea de sătean, de parte vie a comunității. Aplecându-se spre studiul personalității, Henri Ey avea să constate că aceasta ”este o istorie”, pentru că ea își clădea baza unei întregi instituții a individului, definind biografia acestuia și ”care înseriază în evenimente modalitățile de
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Autorului * * * După miezul nopții, trei căpițe de fân din curtea lui Gheorghe Enea ardeau cu vâlvătaie mare, departe de vreo sursă de foc care ar fi putut provoca incendiul. Urletele de groază ale cizmarului Vasile Papuc (după cum era poreclit de săteni), aflat în curte numai în nădragi, așa cum ieșise pentru nevoi și care venea în goană de la căsuța sa din Dealul Șcheii, în sus de satul Goiceni, au dat alarma printre săteni. Aceștia ieșeau de prin case, care cum erau îmbrăcați
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
groază ale cizmarului Vasile Papuc (după cum era poreclit de săteni), aflat în curte numai în nădragi, așa cum ieșise pentru nevoi și care venea în goană de la căsuța sa din Dealul Șcheii, în sus de satul Goiceni, au dat alarma printre săteni. Aceștia ieșeau de prin case, care cum erau îmbrăcați, alergând în direcția focului. Vasile Papuc, ajuns lângă ferestrele casei lui Gheorghe Enea, striga, cu disperare, bătând în geamuri: - Scoală! Scoală, omule! Arde fânul! Ți-au pus foc! Fără a se
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
mai îmbrăca, Gheorghe ieși buimac din casă, înjurând de mama focului printre dinții încleștați. - Nu se lasă nenorociții dracului, tu-le-n tămădăul mamii lor! Înșfăcă două găleți cu apă de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din apropiere nu fusese atins
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din apropiere nu fusese atins de limbile focului, dar sătenii înnodaseră cozile cailor, eliberându-i pentru a nu fi în pericol. - Uite ce face răutatea omenească! se pronunță Costică a lui Ungurelu, un tânăr de vreo douăzeci de ani, care participase și el la stingerea incendiului. - Dragul taichii, măcar de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
cote”, devenise coșmarul său. Nu-și mai afla liniștea niciodată. De multe ori, când intra pe înserate în sat, venind de la muncile câmpului, era nevoit să facă drum întors și să înnopteze în pădurea de la marginea satului, întrucât afla de la săteni că este așteptat de colector și perceptor acasă. Într-o seară au venit după ce ajunsese Gheorghe cu ai lui acasă. Atunci nu a mai avut încotro. Le-au confiscat mașina de cusut, plapume și alte lucruri, lăsându-le casa aproape
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
devenise aspră, colțuroasă, ca de fiară, încremenită parcă într-un scrâșnet permanent. Când, în cele din urmă, se hotărâse să iasă din casă, răceala lui Gheorghe se întinse ca o molimă asupra întregii familii și, cu atât mai mult, asupra sătenilor. Devenind suspicios, nu vorbea cu nimeni, doar răspundea mormăit la o „Zi bună, Gheorghe!”, urare adresată de câte un vecin, grăbindu-se să-și caute de treburi. Cei ai casei se obișnuiseră și, deși îi apăsa această însingurare a lui
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
seri apărură în sat două perechi de tineri cu rucsacurile în spate și poposiră în lunca pârâiașului din apropiere. Noii sosiți își instalară două corturi, strânseră vreascuri din zăvoi și aprinseră un foc să-și pregătească de-ale gurii. Câțiva săteni îi observară și se întrebară nedumeriți ce-i cu acei musafiri nepoftiți pe meleagurile lor. - Măi bărbate, ce-i cu tinereii ăștia de se așează tam-nesam pe moșia omului? - zise Veta lui bărbat-său. - Muiere, pesemne că-s turiști... Se
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
să dormiți neîntorși la noapte! - Mulțumim, tataie și mai poftește pe la noi că ești tare simpatic, zise cu fală una din fete. A doua zi câte o muiere își făcu de lucru prin preajma străinilor. Tinerii aveau interesul să capete încrederea sătenilor. Pe la amiază își făcu apariția Mitru Fieraru: - Despre ce cercetare vorbeați, flăcăiașilor? - Dorim să scriem istoria zonei. La facultate am învățat că prin aceste locuri ar exista o cetate cu un castel medieval. - Cum să vă răspund așa, tam-nisam, la
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
întâmplare pe una din ulițele satului. O haită de câini se ia după dânșii și le sfâșie pantalonii și-i umplu de sânge. Între timp răsărise luna. La liziera pădurii îi așteptau fetele. - Vai de mine, cred că-i aleargă sătenii! Tinerii trec ca glonțul pe lângă ele și abia după vreo sută de pași se prăbușesc la pământ, extenuați. Fetele se apropie speriate și-i întrebară ce s-a întâmplat, dar aceștia nu le recunosc și bolborosesc într-una ceva neînțeles
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
moarte și viață, cu trupurile mutilate în cele mai groaznice forme, se împotmolesc în noroiul de pe fundul iazului și-și cedează sufletele în ghearele necuratului în împărăția iadului întunecat și înspăimântător. Dispariția subită a celor patru tineri dădu unele bănuieli sătenilor întărind și mai mult misterul acelei legende despre Pădurea Blestemată sau Pădurea Vrăjită cum se numea de secole. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - V. Căutătorii de comori / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1387, Anul IV, 18 octombrie 2014
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
sosit iar sărbătoarea Învierii Domnului nu s-a lăsat așteptată. Magdalena s-a îmbrăcat de sărbătoare și cu fetele la braț se îndreaptă spre biserică. Dinu a plecat cu băieții. Minunea Învierii Domnului se petrecea în fiecare an sub ochii sătenilor adunați la procesiune...satul era luminat de lumina sfântă plimbată pe toate ulițele încheindu-se cu întoarcerea la biserică unde urma sfințirea bunătăților pentru masa sfântă. De la această etapă Magdalena lipsea, ce să ducă la biserică?... câteva ouă? Prefera să
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1493136053.html [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]