1,976 matches
-
cu totul altfel. Nu mai avea nici armă, nici chipiu, nici veston. Pe cap purta șapcă. Îl recunoscu din prima clipă, deși era Îmbrăcat cu o haină din stofă aspră, cum poartă țăranii de la munte, iar În mînă ducea o sacoșă din plastic, de culoare albastră. Nu-și amintea Însă unde și În ce Împrejurări se mai Întîlniseră. — Maiorul Smith? — Eroare. Nu mai sunt maiorul Smith, ci simplul cetățean american Smith, sau mai precis, colonelul În retragere Smith. — Păi, atunci... În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu-și amintea Însă unde și În ce Împrejurări se mai Întîlniseră. — Maiorul Smith? — Eroare. Nu mai sunt maiorul Smith, ci simplul cetățean american Smith, sau mai precis, colonelul În retragere Smith. — Păi, atunci... În cazul acesta... Pablo mută Încurcat sacoșa dintr-o mînă În alta, ca să-și poată aranja mai bine șapca pe cap. Numele meu este Pablo. — Am presupus de la bun Început că nu ești Jean Valjean. Pablo și mai cum? Pablo rămase cîteva momente pe gînduri, de parcă abia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi Înțepeni. Tremura din ce În ce mai tare, iar pe tîmple Începură să i se prelingă broboane de transpirație. Mi-e frig, zise, mi-e al naibii de frig. Dacă mi se Întîmplă ceva rău... să o cauți pe Christina... Și să-i dai neapărat sacoșa aia!... Ah, ce mă mai doare capul!... Începuse deja să delireze. Urmă o criză de epilepsie. Sau ceva care semăna destul de bine cu o criză de epilepsie. În orice caz, ceva ce un medic cu experiență ar fi diagnosticat ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
orice caz, ceva ce un medic cu experiență ar fi diagnosticat ca atare, fără să ezite - și ar fi greșit, lucru de care maiorul Smith Își dădu seama după ce găsi cele două jumătăți ale fotografiei, rătăcite printre alte hîrtii, În sacoșa de plastic cu care venise Pablo. Abia după ce reconstitui fotografia, Înțelese mesajul pe care Pablo i-l adusese. Pe spatele fotografiei nu era numele soldatului, cum crezuse, ci numele unei localități - Tucson, Arizona, și anul - 1975; Întîmplător, anul În care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau orice altceva, sau nimic. Era posibil ca, În lipsa maiorului de acasă, Pablo să fi reușit Într-adevăr să deschidă seiful sau doar să fi mințit că l-a deschis. Poate că avusese de la Început ambele jumătăți ale fotografiei În sacoșă, dar arătase numai una din ele, pentru a pretinde apoi că pe cealaltă a găsit-o În seif; și se prefăcuse ulterior că le pierduse, anume pentru a-l lăsa pe maior să le găsească. În sfîrșit, așa-zisa criză
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din garda personală, dar la fel de bine delirul său putea fi rezultatul unui traumatism psihic, eventual provocat, sau al unor prelucrări hipnotice laborioase. Îl lăsă singur și se Întoarse În bucătărie, pentru a examina celelalte foi pe care le găsise În sacoșa de plastic, cu speranța că ar putea descoperi, citindu-le, dacă nu rezolvarea propriu-zisă a enigmei, măcar cîteva indicii, oricît de slabe, pentru a ieși din Încurcătura În care se pomenise. Deocamdată conduita lui Pablo lăsa loc oricăror speculații, iar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mașinii să se Înece și să se oprească. N-a durat decît cîteva secunde pînă cînd cel care ne făcuse semn a deschis portiera și s-a așezat pe bancheta din spate a mașinii. Oftînd mulțumit, și-a pus deoparte sacoșa de plastic pe care o ducea În mînă și a vorbit. — Mergeți la Moinești? Bună dimineața - na, că am și uitat să vă spun! Domnule, dar ce vreme!... Păi, de-aia e toamnă, nu? Ca să nu-l las să vorbească
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
erau Într-o geantă pe care o lăsasem În mașină. Trebuia să-i dau, era Într-adevăr prietenul meu, singurul meu prieten. CÎndva, În anii de liceu, mă comparase cu Voltaire. Astfel am descoperit „Memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu“, Într-o sacoșă de plastic, lîngă geanta mea de pe bancheta din spate a mașinii, peste niște ziare pe care le cumpărasem În dimineața aceea. Dacă Bazil n-ar fi fost acolo, ca să-mi atragă atenția, probabil că nu i-aș fi acordat nici o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ziare pe care le cumpărasem În dimineața aceea. Dacă Bazil n-ar fi fost acolo, ca să-mi atragă atenția, probabil că nu i-aș fi acordat nici o importanță. Dar el a vrut să citească ziarele și le-a luat cu tot cu sacoșă. — Ce ai aici? m-a Întrebat. — Nimic. — Sunt niște hîrtii și un caiet, insistă el. — Ia dă le Încoace! Nu pretind că am știut din prima clipă despre ce e vorba, dar a fost de-ajuns să citesc cîteva rînduri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
va ajunge un mare poet. Asta se Întîmpla pe vremea lui Ceaușescu. De unde să fi știut eu atunci că Ceaușescu va muri Împușcat? CÎteva zile mai tîrziu, pasagerul meu ocazional m-a căutat pe telefonul mobil. Dorea să-și recupereze sacoșa. Am Înțeles imediat: luase legătura cu Meluța. Cred că Meluța chiar s-a bucurat imaginîndu-și cum mă va șicana prin acest intermediar. I-a oferit cu generozitate și numărul celularului și adresa mea, i-a spus și unde lucrez, probabil
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a oferit cu generozitate și numărul celularului și adresa mea, i-a spus și unde lucrez, probabil că i-a mai furnizat și alte detalii, despre care el Însă nu mi-a vorbit. Mi-a spus numai că uitase o sacoșă cu acte În mașina mea și m-a rugat să i-o Înapoiez. Știți, m-ați luat cu mașina la Moinești, În ziua cînd erați cu doamna aceea care s-a supărat... — Da, Îmi amintesc. Însă În mașină nu a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În mașina mea și m-a rugat să i-o Înapoiez. Știți, m-ați luat cu mașina la Moinești, În ziua cînd erați cu doamna aceea care s-a supărat... — Da, Îmi amintesc. Însă În mașină nu a rămas nici o sacoșă, zisei. RÎse nițel Încurcat. — O sacoșă cu un caiet mare și alte documente, repetă. Citisem Între timp „Memoriile“, astfel Încît știam cu cine am de a face - sau măcar presupuneam că știu. Mi am permis chiar să mă amuz un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rugat să i-o Înapoiez. Știți, m-ați luat cu mașina la Moinești, În ziua cînd erați cu doamna aceea care s-a supărat... — Da, Îmi amintesc. Însă În mașină nu a rămas nici o sacoșă, zisei. RÎse nițel Încurcat. — O sacoșă cu un caiet mare și alte documente, repetă. Citisem Între timp „Memoriile“, astfel Încît știam cu cine am de a face - sau măcar presupuneam că știu. Mi am permis chiar să mă amuz un pic. — Poate a luat-o doamna
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știam cu cine am de a face - sau măcar presupuneam că știu. Mi am permis chiar să mă amuz un pic. — Poate a luat-o doamna aceea care s-a supărat! — Doamna aceea a mers pe scaunul din față, iar sacoșa mea a rămas pe bancheta din spate, insistă el. Raționamentul lui era perfect, așa Încît, pentru a scurta discuția, i-am promis că voi mai căuta. — Să vedem, poate s-a rătăcit printre hîrtiile mele. Aveai lucruri importante acolo? — Acte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
caietul cu Memorii, s-a arătat nu sceptic, ci de-a dreptul indiferent: fleacuri! Nici nu mă așteptasem la alt răspuns. Fiindcă, În afară de ce scria el, toate erau fleacuri. Singura problemă era că el nu scria mai nimic. Omul cu sacoșa m-a căutat din nou abia la sfîrșitul săptămînii următoare. De această dată nu a mai telefonat, ci a venit direct acasă. Aș fi putut să nu-i deschid, dar eram curios să-l cunosc. Între timp, fotocopiasem toate paginile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
depus ulterior mărturie În favoarea răpitorului lor, au făcut campanie În presă și chiar l-au ajutat cu bani, pentru a se putea apăra În instanță. Cel care spunea toate acestea nu era vreun expert În psihologia socială, ci omul cu sacoșa, el Însuși pensionar, pe care Îl luasem cîndva În mașina mea, la autostop. Pretindea că moștenise de la unchiul său o insulă În Oceanul Pacific și Începuse lupta cu autoritățile române, pentru a i se recunoaște dreptul de proprietate. Hotărît chiar să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi rupt-o cu toții la fugă care încotro, își închipuie, numai o minune din cer i-ar mai fi putut ajuta să reziste pe grămada aia de moloz, se gîndește. Cioc, cioc, în sfîrșit apare Curistul ținînd în mînă o sacoșă colorată de rafie. Pe unde ai umblat pînă la ora asta? Ce v-ați speriat așa conspiratorilor? Două bătăi scurte și trei mai rare așa ne-am înțeles, de ce vă e frică? Trebuia să zăvorăști ușa, uite cum oricine poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la capăt, să încercăm să dăm noi tonul dacă pîrliții de moldoveni n-au fost în stare s-o facă. — Nu e chiar așa de simplu, îl temperează domnul Președinte, gîndindu-se la stația radio pe care o avea pitită în sacoșa de voiaj, ai văzut ce ni s-a ordonat, trebuia să ne supunem. Nițică răbdare, în momentul ăsta avem cu toții nevoie de puțină liniște, încearcă Petrică să fie împăciuitor, numai niște nesăbuiți s-ar fi aruncat așa cu capul înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi am zis după aceea, puteam să arunc sacoșa într-un boschet, dar am înhățat-o zdravăn, mi-am săltat o pe umăr și m-am întors la ai mei. Le-am făcut un semn scurt să mă urmeze și tiptil ne-am strecurat printre manifestanți pînă într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ia pe scări în sus în ciorapi. Nu putea să nu se gîndească la Părințel, care o aștepta sus la căldurică, trîndăvind, uitîndu-se la Milionarii de la Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a trebuit mult ca să coc În căpățâna mea idioată un lucru Îngrozitor. Am intrat noaptea pe furiș În dormitorul lui care era deasupra magazinului și l-am omorât crăpându-i capul cu un pietroi pe care-l cărasem Într-o sacoșă, după care am furat toți banii din magazin. M-au prins a doua zi. Au vrut să mă condamne la moarte, dar până la urmă, fiind minor, m-au condamnat la cincisprezece ani. Am făcut prin diverse Închisori din țară douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o căciulă verde, tricotată pe cap și o sacoșă pe care o târăște după ea. Antoniu o vede zilnic de aproape o săptămână. Semn că Ben se va descurca mai bine și, În existența lui a intrat un Înger ocrotitor. Până acum iarna a fost suportabilă, dar uite, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la nume, deși Încă Îl mai poartă. Dezvelit și dezbrăcat, pare mai degrabă o păpușă pe care o copilă se pregătește imitând gesturile materne, să o spele. Sub soarele arzător de iunie, ajutorul medicului scoate un instrumentar minim dintr-o sacoșă de plastic. Una după alta ies la iveală un bisturiu, un clește, o foarfecă, o sticlă cu formol, o seringă de dimensiuni neobișnuite....vată, spirt. Lui Antoniu i se face rău și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]