521 matches
-
a excomunicat pe sus-numitul rege, în principal pentru vina de simonie". Scriitorii contemporani sînt de acord cu descrierea lui Henric ca fiind desfrînat din toate punctele de vedere, în viața sa particulară și un despot față de supușii săi, care comitea sacrilegii față de Biserică. Totuși, scriitorii din secolul trecut l-au susținut, căci pentru ei Grigore este ticălos Grigore cel drept, care cu atîta mărinimie și-a lăsat viața sa liniștită pentru a se lupta cu tiranii, a apăra poporul oprimat și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sînt decît praf și pulbere. Recunosc că am acționat greșit, iar voi toți înălțați rugăciuni pentru mine înaintea lui Dumnezeu, să mă ierte. Și acel nefericit înscris, care a fost făcut într-o tabără militară și care a fost un sacrilegiu, îl condamn anatemei, așa încît nimeni să nu-și mai amintească de el și vă rog pe voi toți să faceți același lucru." Ș toți au aclamat: "Așa să fie, așa să fie". Aceste circumstanțe atît de triste au putut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ai unui început de notorietate literară. Era foarte sigur pe sine acel tânăr cu alură de atlet, totdeauna imperativ în formulări, autoritar, neadmițând sub nici un motiv, când vorbea, dispersarea atenției celor de față. Dacă era întrerupt, îl străpungea pe comițătorul sacrilegiului cu o cruntă privire, aștepta să se reinstaleze deplina tăcere și relua de la început toată fraza, o relua cu ostentație, rărind intervalul dintre cuvinte, cu ochii țintă pe imprudentul călcător în străchini, făcându-le astfel tuturor foarte clară ideea că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
definitivă“ a mesajului lor artistic și intelectual. Autorii ca Mihalaș cred în perfecțiune sau, oricum, sunt munciți, chinuiți de mirajul atingerii ei, dispuși mai degrabă să nu se exprime decât să se exprime „imperfect“, impropriu, ceea ce ar fi un adevărat „sacrilegiu“. Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să las urme, nu vreau să las“, care, mai mult decât o clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să exprime refuzul de-a „răni“ visul de perfecțiune, de a-l macula prin exprimare trudnică, împiedicată în „amănunte“. Iată: „Nu vreau să las urme, nu vreau să las. / E-un sacrilegiu fiecare pas. Fiecare urmă care-o face pe mal / E-o rană în esențial / Ah! mii de tăieturi mărunte! / Tot amănunte, numai amănunte.“ În aceeași arie de semnificații putem așeza și poezia Întoarcerea soldaților, cu memorabila viziune a dării înapoi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un mijloc oarecare prin intermediul căruia să treacă probele imposibile și să se salveze de la moarte, pe sine și pe însoțitorii săi. Fetei neștiutoare care-a fost atunci când l-a văzut și i-a căzut pradă ușoară, i se pare un sacrilegiu ca el doar să se fi prefăcut, infam, că este îndrăgostit de ea. Medeea are dreptate, fiindcă Erosul se conduce după legi nescrise ce nu cruță niciodată pe nimeni. De aceea, repetă obsesiv scenariul desfășurării evenimentelor și scormonește amănuntele terifiante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O Întreagă literatură mistică, satanică, blasfematorie, cu ecouri În bună parte romantice, a cultivat, până În pragul epocii aspre pe care o trăim, farmecul păcatului, grandoarea sacrilegiului, volupta tea pierderii de sine. Generația mea de la 1900-1910 a cunos cut-o și a cultivat pe preoții acestei literaturi cu gust de cenușă de oase: Charles Baude laire, Jules Barbey d’Aurevilly și Mau rice Rollinat. [...] O ANCHETĂ PRINTRE BĂRBAȚI
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le-ai sorbit din scoarță în scoarță. Oameni care să moară pentru adevărul lor, din fericire, au fost și mai sunt încă puțini, poate câțiva -, dar ei sunt vânați ca fiarele, aruncați în temniță, arși pe rug, pentru că au comis sacrilegiul de a gândi altfel decât zice dogma. Ei nu reprezintă decât o forță morală, care, în confruntarea cu intoleranța, cu forța brutală, este îngenuncheată. În apărarea blândului Iisus, au aprins ruguri ce te sufocă prin fumul de carne arsă... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inima părinților. Nu e greu să mi le închipui; n aș avea decât să mă aplec asupra fântânii albastre a amintirilor noastre comune, ca să mă consolez. Aș putea s-o fac, dar mă tem de gestul ăsta ca de un sacrilegiu; mă tem să-l fac, ca atunci când ești în plină criză de ficat și ai găsit o poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a putut Îmbrăca mantia gloriei din cauza unui individ extrem de suspicios care făcea legea În presa locală „..conform dispozițiilor”. c.g. Român În armata lui Hitler?! Mare vâlvă va fi stârnit și găsirea În aceeași publicație uzinală bârlădeană a unui adevărat sacrilegiu comis asupra Întregului popor român, un popor plin de avânt revoluționar, conform propagandei oficiale. Autorul observației a fost tot Țanea care a oprit de la publicare proza „Undeva În lume În preajma acelui MAI victorios” scrisă de un polonezo-german cel mai probabil
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ale literaturii române-, cronicarul și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că ea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris, intuitiv un spațiu profan, o vagă imitație a actului demiurgic, și astfel un sacrilegiu." Istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă-, legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei-, prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. Începutul celei de-a doua părți ăîn care
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ortodox îi este interzis să calce pe Haram al-Charif. Ar risca în acest caz, impur cum e, să profaneze incinta Templului (măcar că aceasta nu este exact localizată pe esplanadă). Numai Dumnezeu este autorizat să reclădească Templul și ar fi un sacrilegiu să încerci să-l devansezi, accelerând astfel venirea sfârșitului timpului. Încălcând astfel interdicția, primul ministru Sharon s-ar fi comportat ca un naționalist agnostic și nu ca un evreu păstrător al tradiției. Prietenul arab, care trăiește de o jumătate de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dacă tot am ajuns aici?" Chiar de-ar trebui să-l iertăm pe Fiul Omului pentru crimele comise sau absorbite de Biserica s-a clădit pe numele său, excesivul în cazul de față nu e deloc neînsemnat. Isus = Hitler? Un sacrilegiu, acest graffiti, dar nu chiar inutil dacă reușește să-l convingă pe privitor să-și schimbe ochelarii. Fără a urca până la potop, pentru o jumătate de veac de persecuții contra apostolilor (între coreligionari, de fapt), au fost douăzeci de secole
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secole mai puțin ca rivalul său, firește mai pisălog, ori cu evanghelicul proaspăt convertit. În acest gen de bilanț comparativ, nu se ține îndeajuns cont de handicapurile cronologice. Suveranitatea lui Dumnezeu primând asupra celei a oamenilor, grozăvia drepturilor omului și sacrilegiul reprezentat de democrație? Ceea ce spune Ben Laden nu ceea ce face el era deja scris în Syllabus, enciclica din 1869. Trebuie oare să amintim că Inchiziția n-a luat sfârșit, în Spania, decât în 1824? Și că în 1825, la trei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
amintim că Inchiziția n-a luat sfârșit, în Spania, decât în 1824? Și că în 1825, la trei decenii după Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, Franța lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acestor plăceri cîmpenești, capitala Imperiului oferea cu un zîmbet legendar bucuriile teatrului și ale muzicii de excelentă calitate: în fruntea Operei și a orchestrei filarmonice erau Mahler, apoi Weingartner, iar dacă acesta din urmă era batjocorit în public fiindcă îndrăznea sacrilegiul de a face tăieturi în Teatralogie și criticat de mulți fiindcă temperamentul său de Don Juan îl împingea prea adesea la angajarea unor cîntărețe mai mult frumoase decît dotate cu o voce ireproșabilă, nu i se putea nega acea autoritate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
asigur că tocănița de cartofi cu carne de purceluș și multă ceapă vindecă depresia dată de nedreptatea socială (în ideea că tuturor ne vine rândul). Cârnatul cu usturoi, prăjit în untură și răcit cu vin de buturugă este aparent un sacrilegiu homeopatic. În realitate, el vindecă radical pesimismul intelectual și dă pacientului încredere că, atunci când ne-o fi mai rău și mai rău, așa o să ne fie. Ați dedus, desigur, din această introducere, că, deși am adunat cam multe kilograme, adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
în nici un chip”. În sfârșit, autorii Micului dicționar enciclopedic sunt de aceeași părere: Hușii, unde - după cum remarca scriitorul Theodor Codreanu -, „responsabilii culturii hușene n-au avut grijă și de casa în care s-a născut marele om politic. Un adevărat sacrilegiu împotriva trecutului istoric național, de neiertat”. Unele manuale de istorie menționează ca loc al nașterii domnitorului orașul Huși: Manualul de Istoria Românilor pentru clasa a VII-a secundară, din 1931, și Istoria românilor. Material complementar pentru clasa a IV-a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în preajmă, prezenți la emoționantul eveniment. Parcă îi revedeam în biserică, simțindu-i mereu cu fața spre mine, din locul de unde, ca fost seminarist, cântam la strană, până când în 1948 buldozerul ideologic a scos religia din școli și a început sacrilegiul de a îndemna copiii să se îndepărteze de Dumnezeu. La orele 12, am fost invitați la un alt moment emoționant. Spectacolul, pregătit cu grijă și profesionalism de un important număr de profesori și elevi, a păstrat bunele tradiții. Școala mea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
atât de multe lucruri de povestit celor ce vor să afle adevăruri... Cu 18 ani în urmă, când am prezentat Consiliului Europei Proiectul Primului Memorial al victimelor comunismului din lume, în oficiosul guvernului Văcăroiu ("Vocea României") se scria sub titlul "Sacrilegiul de la Sighet" că vindem suferință românilor Consiliului Europei (era în 1993, iar România nu era încă, din cauza mineriadelor, membră nici măcar a Consiliului Europei). În același timp, foștii deținuți politici veneau la Sighet chiar de atunci, când totul nu era încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
hazliu, pe care îl observ cu discreție, așa cum probabil o fac și alții. Poate că o soluție mai fericită ar fi fost să ascultăm concertul până la masa de prânz, pe stomacul gol, așa simt însă că asist la un... diafan sacrilegiu. După concert, încerc să schimb câteva cuvinte cu violonistul chinez, care s-a retras împreună cu ceilalți muzicieni într-o cameră alăturată, dar pronunția lui în engleză este absolut indescifrabilă, așa încât îi mulțumesc cu amabilitate și aflu câte ceva de la Serghei, contrabasistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
camera de hotel, să zapezi în neștire telecomanda până trece arșița. Dar cum să te lași învins de căldură când stai doar două zile aici, dintre care una, cea de mâine, o vei petrece în Muzeul Prado? E un adevărat sacrilegiu să-ți irosești timpul. Așa că umblu să văd, să contabilizez imaginile aproape lichefiate de căldură ale Madridului. Mai întâi merg să văd Plaza Mayor, care pare să fie un fel de simbol neoficial al orașului. „Dacă n-ai văzut Plaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
împreună cu VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu, doar sala cu lucrările pictorilor flamanzi. În cele din urmă, renunț. Simt că nu mai percep nimic. Prado, ca de altfel orice muzeu, trebuie servit în porții mici. Altfel, ai senzația că faci un sacrilegiu, că profanezi ideea de artă... Am ieșit din muzeu năucit, nu mai știam cât e ceasul și ce mai avem de făcut. Văzusem doar o parte, o mică parte, un sfert sau o zecime de zecime din întreaga colecție de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cărți și gravuri). Urmează Cézanne, Van Gogh, Gauguin, Monet, Poussin... Multe lucrări splendide, dar simt că nu mai am puterea să asimilez, că nu mai disting detaliile, elementele care mă fac să memorizez o pictură sau alta. E aproape un sacrilegiu desantul acesta cultural, doar de câteva ore, într-un asemenea muzeu. Îți trebuie zile, poate săptămâni întregi să vii prin aceste săli, să poți afirma că ai văzut Luuvrul. În sala de antichități grecești, lângă statuia Venerei din Milo, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sfinte. Fiind o formă de hulire, necinstirea lucrurilor sfinte se face, de asemenea, prin fapte sau vorbe prin care sunt batjocorite cele sfinte dedicate lui Dumnezeu: persoane, lucruri sfinte pentru cultul divin, locuri cu valoare cultic. Fapta aceasta, numită și sacrilegiu, are un grad de pericol social stabilit în funcție de însemnătatea lucrurilor sau a locurilor sfințite și în funcție de intenția făptuitorului. Sacrilegiul este un păcat greu care atrage pedeapsa lui Dumnezeu dar, fiind considerată și o faptă antisocială, legiuitorul a prevăzut-o și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]