460 matches
-
Esop și Fedru, umiliți de „hulpea” lui Andrei Cornea?! Să fie posibil?! De ce nu! Invidia poate fi vindecată prin cultură?!? Orice îi este permis acestui polemist erudit care este Andrei Cornea. Ați aflat de când „prostia este indoloră”?! rn umor tipic sadovenian. Recitiți Baltagulși... Legenda sociogonică din incipit... ades „rostită” de Nechifor Lipan... Tot așa și cu „povestea” firelor de praf și... iluzia frumuseții... spre praful nimicniciei... sau înspre acela din sufletul politicienilor... aruncat în ochii bieților nătângi electori. După cum bine știm
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
epocii lui Gheorghiu-Dej etc. Un roman superior tuturor celorlalte este Muntele catârilor (1980), despre viața călugărilor de la Muntele Athos și relațiile voievozilor și mănăstirilor românești cu acest centru de spiritualitate. Dicțiunea narativă capătă aici ceva din cadența stilului sapiențial-poematic din sadoveniana Creanga de aur. În schimb, piesa de teatru Audiență la consul (1984) se plasează în vecinătatea problematicii din Întâlnire periculoasă (este vorba de istoria unei românce căsătorite cu un străin). O alta, Nu pot să dorm (1984), îl evocă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
oprește brusc îi amplifică subit starea de vid existențial: „Sunt singur, bat cu pumnul în pământ,/ De ce-ai tăcut? Mai singur-singur sunt...” E asaltat poetul de vedenii negre? Neliniștile lui se convertesc de regulă în mâhniri, similare uneori celor sadoveniene (Viața asta trece, Planeta moartă, Semne în noapte, Noapte nebună), în reflecții despre ineluctabil: „Viața asta trece, ca o zi,/ peste cireși în rod sângerați,/ peste câmpuri cu miei aurii,/ peste munții albi și curați...” Variante la primul vers reiau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
acestuia și cei din cercul lor sunt pretexte de portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate memorabile. La fel de pregnant se prezintă și figurile concepute în cheie sobră și învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică, a peisajului sălbatic și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
Ibrăileanu publică, sub nume propriu sau pseudonim (P. Nicanor & comp.) comentarii asupra romanului proustian (À la recherche du temps perdu, Pentru cetitorii lui Proust), același an în care apare volumul Scriitori români și străini, conținînd cunoscutele analize ale prozei scurte sadoveniene, note asupra unora din comediile caragialiene, articolul despre Creangă (...Țăranul și tîrgovețul), Duiliu Zamfirescu (La moartea lui...), Ionel Teodoreanu, Anatole France, Thomas Hardy etc. O chestiune constantă în meditația lui Ibrăileanu este raportul artă-realitate. Cum acesta se întîmplă a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care îl reprezintă cu adevărat, „peste mode și timp”, în perspectiva de ansamblu a literaturii naționale, ca și în valențele ei de universalitate. Dacă am preferat să-l abordez, aici și acum, din unghiul artei romanului, e pentru că tocmai romanul sadovenian (nu nuvelistica și povestirile, nici „romanul istoric”) încă mai este însoțit de „ecouri” ale opticii unor critici influenți (Lovinescu și Călinescu, îndeosebi), sceptici în ce privește acele criterii de artă în stare să-l definească pe autorul Baltagului drept un autentic romancier
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
acele criterii de artă în stare să-l definească pe autorul Baltagului drept un autentic romancier. Și spun asta fără a uita abordările interpretative (Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga, Alexandru Paleologu...) nebântuite de îndoieli asupra calității de „romane” a unor capodopere sadoveniene. Totuși, câți critici l-ar socoti pe Sadoveanu, ca romancier, un egal al contemporanilor săi Rebreanu, Camil Petrescu? Șirul capodoperelor sadoveniene se deschide cu Hanu-Ancuței (1928) și Baltagul (1930): un adevărat „recital” de artă a povestirii (altceva decât creația unui
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
uita abordările interpretative (Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga, Alexandru Paleologu...) nebântuite de îndoieli asupra calității de „romane” a unor capodopere sadoveniene. Totuși, câți critici l-ar socoti pe Sadoveanu, ca romancier, un egal al contemporanilor săi Rebreanu, Camil Petrescu? Șirul capodoperelor sadoveniene se deschide cu Hanu-Ancuței (1928) și Baltagul (1930): un adevărat „recital” de artă a povestirii (altceva decât creația unui „povestitor”, prin elaborare și rafinament) și un roman de o valoare excepțională. Dar, în sine, povestea femeii pornite pe drumurile bărbatului
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ale resurselor lui creatoare, ci din - multiple - cu totul altfel de rațiuni. Autorul Baltagului și al Crengii de aur avea alte opțiuni și priorități decât să i se recunoască neapărat „modernitatea” și, în linia mare a operei sale, a scrierilor sadoveniene majore, a rămas consecvent cu sine însuși. Dar dacă „analiza psihologică” îi este, ca analiză (cu tot ce înseamnă această subliniere), străină, trebuie oare dedus de aici că romanele sale nu au nici un fel de acces la acea „dimensiune” interioară
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a artei prozatorului, cu procedeele și procedările ei specifice, definitorii, din Baltagul, indiscutabil: o capodoperă, poate conduce nu numai spre un răspuns (argumentat) de dat întrebării tocmai formulate, ci - prin el - și la o altfel de abordare a raporturilor poeticii sadoveniene a romanului atât cu „tradiția”, cât și cu „modernitatea”. Tot ce precede în Baltagul începutul „anchetei” propriu-zise a eroinei pare a se reduce, din punctul de vedere care ne interesează aici la „notații” descriptive (natură, portrete, atmosferă) și momente, secvențe
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
mai negri decât de obicei”, „vântul aducând în grabă, ca pe niște fluturi, cele din urmă frunze de salcie și mesteacăn”. Se simte în ele o răsfrângere sufletească, de stare lăuntrică, încă nelămurită. Notând semne ale „naturii” și vremii, naratorul sadovenian preia optica eroinei, altfel spus, totul este „văzut” nu pur descriptiv, ci cu o undă a sugestiilor de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște, se ghicesc în rețeaua conotativă a unor astfel de detalii. În alternanță cu ele
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
mama autoritară a Minodorei, stăpâna casei și a „slugii” Mitrea, scrisorile de la Gheorghiță și baciul Alexa etc.), pe un fundal al rânduielii vieții satului de munte și al „informațiilor” privind starea familiei, copiii etc., gândite - parcă recapitulativ - de Vitoria, mod sadovenian de a-i oferi cititorului un „cadru” de start al viitoarei derulări epice. Celelalte acumulări, treptate, pe linia unei atmosferizări de sugestie psihologică, la rându-le, conduc spre câte o micro-secvență de sinteză „în mers”, poate doar provizorie, însă de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ce țin, în egală măsură, de o continuitate (adâncire, „variațiuni” - modulare), ca și de o progresie (efectul ei: potențarea, sub aparența „descripției” - portret, „peisaj” - a sugestiei psihologice; și nu „analiză psihologică”). Multipli „afluenți” participă la această coordonată aparte a poeticii sadoveniene, cea a lăuntricului sugerat: „Privi în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
frământarea de-afară a stihiilor”. Privirea fără a vedea aduce un accent, vizibil, mai ferm și totodată și ceva mai „explicit”, însă „reversul” ei, cealaltă „vedere”, întoarsă în sine, tot sugerat rămâne, așadar „spus” doar indirect. Există o adevărată artă sadoveniană a unor astfel de orchestrări, subtilă și discretă, de mare finețe. Înaintând în lectura textului, purtăm în noi, ecoul conjugat al unor veritabile rețele de detalii și notații (aparent dispersate), pentru a căror „detectare” - configurare trebuie făcut un efort analitic
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
răsfrângeri stilistice în configurarea/ edificarea personajelor și a raporturilor lor, într-o procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul naratorial (arhitectură voit nereliefată, aproape evanescentă, a montajului-joc de ordinul „punctului de vedere” și al unei sadoveniene glisări a „vocilor” din text) imprimat curgerii verbale a întregului? „În închipuirea ei, bănuiala care intrase într-însa era un vierme neadormit”: amprenta stilistică este, aici, una neutral-naratorială, care însă preia, prin metafora finală, în spiritul culturii populare, „mărci” mai
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
cvasi-intruziv: „Era ceea ce se numește o problemă-cuvânt și noțiune cu desăvârșire necunoscute unei muntence”, subliniere - rarisimă în Baltagul - a unei diferențe de nivel, abordare și limbaj, între, acum, naratorul auctorial, pe de o parte, și, de cealaltă parte, protagonista romanului sadovenian. Astfel de glisări, într-o ordine cel puțin a registrelor stilistice, alătură și alternează, deopotrivă, modul neutral al narației și pe cele auctorial sau „sunând” a contaminare - stil indirect liber? - de limbajul și „tonul” personajului: „Timpul stătu. [...] Sărbătorile și petrecerile
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
glisările etc. imprimă momentelor de fulgurantă, concentrată, dezvăluire - „iluminare” a interiorității tonalitatea unui mod scriptural în acord cu un stil al lumii distincte în care se înscriu, modelate de tiparele acesteia, existența, destinul, experiența pe care o traversează eroina capodoperei sadoveniene. Delimitările nete, distanțarea frapantă - narator vs. personaj = protagonista - reprezintă excepția. În schimb, ceea ce domină este - simptomatic! - apropierea lor relativă, chiar, nu rareori, convergența, până la un punct, a celor două „voci”: monologic - interioară, a eroinei, și cealaltă, naratorială, aceea - pe o
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a necesarei dimensiuni interioare a prezenței personajelor în structura epicului din Baltagul. Momentul închinării la icoana sfintei Ana, în mănăstirea Bistrița, e unul de vârf pe linia sugestiilor legate de „dimensiunea” psihologică a prezenței personajului - protagonista: Vitoria Lipan - în textul sadovenian, credibilă, substanțială, dar lucrată, această „prezență”, într-o tehnică (așa cum am văzut) a notației - „peisaj”, portret, ambianță domestică și de comunitate rurală, aceasta din urmă, fără, totuși, mult pomenita „intenție” de cuprindere monografică, atribuită cam prea școlărește scriitorului - și a
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de retragere din biserică, înapoi, la mulțimea de „trebi și daraveri” ce o așteaptă nu știrbesc, de fapt, cu nimic nici emoția acestui „prag” purificator, nici sugestia unei anumite sfințenii de care se pătrund acele clipe, însă, din perspectiva eroinei sadoveniene, totul apare ca subordonat față de ceea ce urmează a fi făptuit, pentru aceeași împlinire a „hotărârilor”. Credința femeii acesteia nu e deloc una definibilă după canoane: socotește că și „hotărârile” și „semnele” ce-i vor călăuzi „pașii” spre râpa-„mormânt” al
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
altul, sensul i-ar fi mai sărac, iar Vitoria Lipan, abia atunci, ar părea un personaj forțat, angajată fără suportul unui asemenea „gând” într-o poveste doar de omor, istețime detectivistică și vendetta, atât și nimic mai mult: în timp ce Baltagul sadovenian e, tocmai, nu numai „mai mult decât atât”, dar este, în fapt, de-a dreptul altceva, o operă de o altă calitate. Și asta, în mare parte - într-o măsură decisivă chiar - datorită „gândului”, ficțiunii întăritoare, fie și iluziei, necesară
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
porunci” de oprire etc. sugerează și o succesiune de „borne”, de marcaje compozițional-narative ale organizării epicului în „trepte” și etape. Căci este vorba de o structură de esență dramatică, oricât ar fi ea, multă vreme (nu și în final), „atenuată” sadovenian, de un relief, așa zicând, estompat, oarecum „fluidificat”, cu finețea stilistică știută, a autorului. Însă totul subordonându-se, într-o astfel de formulă compozițională, unei „logici” a înaintării spre adevăr (și, prin el, spre dreptate), consecuția „treptelor” - de neoprit înainte de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
acum să pășească dincolo de „rezolvarea zbuciumului în rit” (găsirea cadavrului și îngroparea rămășițelor pământești), către o treaptă supremă și ultimă, cea a dezvăluirii ucigașilor și a faptei lor. Dar, sigur, nimic nu se explicitează (în acest plan, al modului sadovenian de a fundamenta „mișcarea narativă”) în linii clare și apăsate și nici, iarăși, analiză psihologică nu se face: totuși, sugestia unui astfel de „circuit” subtil al motivației eroinei nu e mai puțin perceptibilă de către cititor și capabilă totodată s-
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
sfârșit, rămâne perfect credibilă, cu tot cu accentul de apogeu dramatic și acel climat special, de superioară „teatralitate”, care marchează distinct finalul: distinct, dar pe temelii consolidate progresiv în articularea epică a textului, care conferă forță sfârșitului și o credibilitate substanțială. Soluția sadoveniană a ieșit, indubitabil, din înfruntarea unor riscuri estetice de felul celor discutate: însă a făcut-o cu o subtilitate viguroasă, nu evitând ciocnirea de asemenea îndoieli și mefiențe, ci primind „provocarea”, „pariul” etc. și câștigând. Caragiale, în Năpasta, a forțat
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Voiculescu - un studiu despre evoluția de la tradiționalism la modernism a poeziei voiculesciene, despre modelul prometeic și jocul formal, pe coordonatele vitalismului novator. Tudor Vianu semnează eseul Generație și creație, studiul Prezentul etern în narațiunea istorică și un articol despre opera sadoveniană. Peisajul critic este completat de Pompiliu Constantinescu (Aforismele lui Lucian Blaga, Romantismul românesc), Perpessicius (titularul rubricilor „Jurnal de lector” și „Mențiuni critice”), D. Caracostea (Arta versificației la M. Eminescu, Mit și creativitate), Basil Munteanu, Adrian Marino (Metodă și cunoaștere literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
Gheorghe Cătălina întrupează aceeași obsesie a erosului vinovat. Aici câteva personaje masculine se aruncă în iad, terorizate, fără a i se împotrivi hotărât, de demonul cărnii. Acolo ajung și Mură, și Oleana, tinerii din romantica poveste de dragoste, cu subiect sadovenian, Copca Rădvanului: ea, fiică de boier, el, țigan lăutar rob. În Soleima, eroina titulară, o cadână, este împușcată de soțul ei pentru o presupusă infidelitate, fie și numai visată. Dintre romanele lui G., două dezvoltă problematica din nuvele, în special
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]