3,203 matches
-
era un salcâm uriaș, cu o coroană foarte mare și umbroasă. Într-o zi de vară, când neamurile îi aniversau ziua de naștere, personajul poveștii noastre a băut mai multe pahare de vin și s-a culcat apoi la umbra salcâmului, adormind buștean. A avut un vis frumos în care se făcea că a ajuns în țara salcâmilor, a luat de soție pe fiica regelului și a îndeplinit timp de 20 de ani funcția de prefect al districtului Nanke, bucurându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
neamurile îi aniversau ziua de naștere, personajul poveștii noastre a băut mai multe pahare de vin și s-a culcat apoi la umbra salcâmului, adormind buștean. A avut un vis frumos în care se făcea că a ajuns în țara salcâmilor, a luat de soție pe fiica regelului și a îndeplinit timp de 20 de ani funcția de prefect al districtului Nanke, bucurându-se de onoruri și cinste. Dar, într-o bătălie, oastea comandată de el a fost înfrântă de inamic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost trimis acasă și tocmai atunci visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis și realitate, Chun observă că la rădăcina salcâmului era o adâncitură plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis și realitate, Chun observă că la rădăcina salcâmului era o adâncitură plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke" este folosită, la chinezi, pentru a sugera că onorurile și avuția din lumea pământească sunt trecătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o ședință legendară, la care, nici în ziua de azi nu înțeleg cum, a fost convins să participe și tata. Iar tata i-a terminat, le-a luat mințile și i-a lăsat să viseze frumos. Le-a promis mesteceni, salcâmi, stejari și arțari roșii, brazi argintii, platani, pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eforturile lui vor fi zadarnice și pur și simplu vor trebui să cumpere un motor nou. Auzi un zgomot în spatele lui și tresări. Șopronul era un loc izolat și tot ce se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou, înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea o roabă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
împiedica să plătească, iar băiatul va avea de suferit. Va trebui să plece de la școala aceea. Din aceste motive nu știu cum să procedez.“ Semnă raportul și așeză puse pe biroul lui Mma Ramotswe. Apoi se ridică și privi pe fereastră, deasupra salcâmilor, sus spre cerul larg și uscat de arșiță. Absolvise cu brio Colegiul de Secretariat din Botswana și asta era foarte bine, dar acolo nu se învață filozofie morală, iar ea nu avea nici cea mai mică idee cum să rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
conștiincioasă îți redă încrederea în cetățenii obișnuiți. Ar trebui să li se dea decorații. Decorații și bani. Cel puțin cinci sute de pula. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Familia Domnul J.L.B. Matekoni era conștient de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ăia din afară, mulți regaliști. Doar câteva luni a funcționat crematoriul uman. Nu respecta legislația, se zice, n-avea un coș destul de înalt și nici nu știu ce filtre, când bătea vântul, se-ngrețoșau toți, „miroase-a hoit ars, e cenușă pe salcâmi, pe toate buruienile, înghiți mămăliga cu oasele alora făcute scrum...”, își acopereau nările. Alții spun că, din cauza datoriilor, l-au tăiat de la rețeaua de gaze sau pentru c-a rămas unu’ ars numai pe jumătate, au adunat ce-au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii. Altruismul, altruismul... Poftim la ce mă gândesc când intru în curtea muzeului! Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară în luna octombrie, că dacă n-ar fi această nemaipomenită poveste de iubire toate viile din Vladia s-ar chirci, ar da mana viței în ele și ar fi mai cumplit decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dormitîndă, băteau în ușă sau în geam acolo unde mai vedeau lumină, întrebînd destul de insistent: "de ce nu doarme lumea, are gînduri, pune ceva la cale?" De două ori pe săptămînă toată suflarea ieșea pe stradă, pe uliță, să planteze pomi, salcîmi sau tufe de lemn cîinesc și să înfigă în marginea drumului cărămizi văruite. Cam toți cu care schimbase cîte o vorbă ziceau că "e o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea pe vremea aceea, cărți și reviste, spectacolele teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tânăr, rezemat de un salcâm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sunt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Învolburat, străduindu-se să nu țină seamă de durerea de cap. O vreme i s-a alăturat un câine jigărit care a luat-o apoi Într-altă direc ție, În căutarea vreunui adăpost. În depărtare, la umbra rară a unui salcâm scheletic, a observat doi băieți fără cămașă, sprijiniți de trunchi. N-avea nici un chef de vreo confruntare, cu nimeni, Însă după o privire grăbită a priceput că nici n-avea cum s-o ia În vreo altă parte. Nu se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cred, totuși, a zâmbit și a făcut o pauză, cred că pentru olandezi sunt reguli speciale. Poate c-a fost repatriat. Cinstit, nu știu ce s-a Întâmplat cu el. Alaltăieri nu mai era În salon. În mașină era foarte cald. Bătrânul salcâm sub care fusese lăsată mașina era desfrunzit, nu prea făcea umbră. — Ce ticălos fudul, sclifosit și arogant! Îmi venea să-l strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
conducere, a spus Margaret. Cu ea ar trebui să vorbim. Au lăsat mașina și au traversat terenurile de badminton. Betonul neted crăpase pe unde rădăcinile Își făceau, viguros și răbdător, un drum spre lumină. Se Încheia sezonul cald și coroanele salcâmilor de deasupra capetelor Își pierdeau frunzișul Împrăștiind confeti roșcate pe terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau zilnic astfel de foi volante, Însă Margaret se Întreba dacă aveau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vedea mare lucru. Stâlpii, balansoarul și leagănele de pe terenul de joacă pentru copii dispăruseră odată cu toate celelalte În afara aburului albicios al ploii. Cerul era străbătut la răstimpuri de un fulger Îndepărtat și dintr-odată totul ieșea la lumină, puieții de salcâmi În bătaia vântului, șirurile de arbuști țepoși, călușeii. Apăreau câteva clipe, apoi se pierdeau iarăși În Întuneric și rămânea doar rostogolirea potolită a tunetului. Tata zice că te duci la colegiul militar. O vreme Johan n-a zis nimic. S-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
8. Regăsire 9. Gânduri închinate mamei 10. ,, Ziua bună se cunoaște de dimineață” 11. Răsăritul în Deltă 12. Marea Clasa a VII-a 1. Carnet de reporter 2. Dialog interplanetar 3. Familia viitorului 4. Povestea unui inventator 5. Au înflorit salcâmii 6. O călătorie în Cosmos 7. Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumusețea plămădite de autorul acelui Luceafăr al pământului românesc, Mihai Eminescu. Un om, un nume, un simbol, o temelie pentru veacurile viitoare ale culturii românești. Aici, la Ipotești, poetul se regăsește într-un tot. În curtea casei, se înalță doi salcâmi, singurii martori ai copilăriei: ,, Sub un salcâm, sta-vom noi noaptea întreagă”. Pe neașteptate, se dezvăluie înaintea ochiului și panorama codrului: ,, Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule?” Codrul este glasul istoriei, este Mircea, este Ștefan. Codrul este viața acestui popor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pământului românesc, Mihai Eminescu. Un om, un nume, un simbol, o temelie pentru veacurile viitoare ale culturii românești. Aici, la Ipotești, poetul se regăsește într-un tot. În curtea casei, se înalță doi salcâmi, singurii martori ai copilăriei: ,, Sub un salcâm, sta-vom noi noaptea întreagă”. Pe neașteptate, se dezvăluie înaintea ochiului și panorama codrului: ,, Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule?” Codrul este glasul istoriei, este Mircea, este Ștefan. Codrul este viața acestui popor în încleștata sa devenire istorică. Aici, la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă; Despre flori: un fir de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat; gingașul clopoțel; bănuții de păpădie; aroma tare a florilor de salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de struguri; mireasma florilor albe; nuferii - comori de galbeni între trestii; nuferii - potire plutitoare; vești de petala de cicoare; crizantema - floare de aur; orhidee - bijuterie de safir; lujerul unui crin; crizantemele rămân de veghe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]