4,209 matches
-
îl încuie în dulap, rechemînd în gînd imaginea femeii de la etajul doisprezece: "Ia așa prietenă, ba chiar soție mi-ar trebui... La naiba!, are dreptate Vlad: să-mi văd lungul nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă gluma, tovarășe!, cum de unde te văd că strîngi din umeri?... Mi-nchipui. Pleacă iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie o echipă, care să curățe în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intrat deja în ziua a treia de cînd stau ăia acolo; ar trebui să se știe, să intervină armata... Alo, alo, îl strigă șeful autogării tocmai a întrebat cineva de la primărie din dispoziția tovarășului Săteanu, că s-a aflat de Sălcii. Ce-i spun? în cît timp vii cu echipa? Maxim o oră! spune Vlad și închide, apoi face semn lui Cornea să se pregătească. ' Neața, Mihai! se bucură văzîndu-l pe Vlădeanu. Plec înaintea cursei rapide. La prînz sînt la Sorina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum înaintea ei. Ești în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
furios. Ce-i cu microbuzul, unde plecați! schimbă ea vorba. La... începe Cornea, dar Vlad i-o taie printr-un "nicăieri!" spus prompt, apăsat. Cum așa?! se miră maistrul. Doar n-o să vă lăsați prietena să degere acolo, întroienită la Sălcii, dimpreună cu toată cursa rapidă?! Nu-i nici o prietenă acolo răspunde Vlad tăios -, e acasă la ea, bine mersi, am aflat-o la telefon... Aa... păi atunci... face Cornea un gest de lehamite. Brîndușa Roman pare tot mai contrariată; privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest de lehamite. Brîndușa Roman pare tot mai contrariată; privește în jur, măsurîndu-i pe toți, așteptînd parcă o explicație, pe care, neprimind-o, o dă singură: Deci dumneavoastră arată spre Vlad -, cît ați crezut că prietena vă stă întroienită la Sălcii, voiați să plecați înaintea ei cu o echipă a cărei necesitate nu se simte acum, aici, în combinat frumos gest, definitoriu pentru un tînăr. Dar am impresia că mai definitorie pentru dumneavoastră, îl acuză Brîndușa, înfuriată de-a binelea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți spre casă? Vă conduc. Pînă vine cursa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești supărată pe mine? Dar tu? Ce faci deseară? Fii atent la șosea. Stau la televizor. Nu cred. Am o invitație cu două locuri, la teatru. Și prietena de la Sălcii? Cred că-i o neînțelegere. De-acord? Să mă mai gîndesc, ești cam puști pe lîngă mine cochetează Paula, iar rîsul ei, cu obrazul invadat de fericire, dă curaj lui Vlad, care lasă autofreza să mestece încet un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strigă Ovidiu spre plutonierul de miliție care se plimbă pe peron unde-i Miliția, că vrem să spunem ce-am pățit. Ce anume? întreabă plutonierul, apropiindu-se de cei patru, ducîndu-și instinctiv mîna la căciulă. S-a prăbușit restaurantul de la Sălcii, uite cum am scăpat spune Mihaela. În spatele autogării e mașina noastră ; nu puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se depărteze cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri e cel mai apropiat sat? Nu, să trăiți! Opt kilometri. Numai un hoț tîmpit, bolnav, nebun de-a binelea făcea asta surîde ofițerul. Cine ți-a spus? Aia în capot? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puțin. Printr-o mișcare scurtă, femeia se întoarce spre ofițerul care, la trecerea ei mai înainte, și-a înclinat privirea, salutînd-o: Tovarășe ofițer! Tovarășul arată ea spre Iulian cînd ofițerul se apropie luînd poziție de drepți -, cît am stat la Sălcii, mi-a luat gulerul de blană și nu vrea să mi-l înapoieze. Buletinul, tovarășe! ordonă scurt ofițerul. Unde-i gulerul? întreabă el, imediat ce Iulian îi pune actul în palmă. Acesta-i răspunde actorul, trăgînd gulerul afară din geantă, scuturîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei de la Sălcii... Vai de mine, cum îți închipui!? A rămas mai bine de jumătate, dar geamantanele sînt la Sălcii, sub dărîmături, dac-ai ști ce dezastru!... Așa-i confirmă studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei de la Sălcii... Vai de mine, cum îți închipui!? A rămas mai bine de jumătate, dar geamantanele sînt la Sălcii, sub dărîmături, dac-ai ști ce dezastru!... Așa-i confirmă studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în fugă, au rămas și bagaje și haine acolo... Domnul arată spre șofer a împărțit corect la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umăr și se uită în programul de sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în Lijiang drumurile nu sunt amenajate într-o ordine anume, și nici nu are zid de apărare. Dragonul Negru, cu ramificațiile sale subțiri de apă, trece printre casele oamenilor, peste tot în oraș putând fi ascultat susurul pârâului și admirate sălciile plângătoare dansând deasupra apei. 3. Arhitectura chineză veche Metaforic, arhitectura este numită "muzică cristalizată", pentru că poartă amprenta civilizației umane. Arhitectura chineză veche se baza pe construcțiile din lemn. Aceasta a început să prindă contur în secolul al II-lea î.e.n.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în natură. Obiceiul excursiilor în această zi era unul deja răspândit în perioada dinastiei Tang. Este, de altfel, momentul revenirii vremii frumoase și a revitalizării naturii. Aerul este plin de mirosul primăverii în aceste zile, iar la porți sunt aninate sălcii ca simbol al revigorării și prospețimii. Zeul Bucătăriei De două mii de ani, în China s-a perpetuat obiceiul de a se oferi ofrande Zeului Bucătăriei. Perioada Sărbătorii Primăverii începe cu adevărat, cu o săptămână înainte de Anul Nou Chinezesc (a 23
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spectacole de mică anvergură, cu scene din viața cotidiană și o nuanță folclorică, pe când Pingci cuprinde în principal cântece și recitaluri lirice, de operă. Cele mai cunoscute titluri din repertoriul Operei Huangmei sunt: "O pereche perfectă", "Văcarul și țesătoarea", "Fântâna Salciei", "Întâlnirea de pe Podul Lanqiao", "În doi, la Sărbătoarea Lampioanelor" etc. Kunqu În procesul dezvoltării ei, opera Kunqu a mai purtat numele Kunshanqiang, Kundiao, Kunju, Nanqu, Nanyin și Yabu. Perioada 1570-1800 a fost epoca de aur pentru opera Kunqu, originară din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de flori și copaci verzi și este foarte plăcut să te plimbi. Du, fată foarte cuminte, nu ieșise niciodată până acum din casă, însă îndemnată de slujnică, a ieșit în grădină. Priveliștea pe care o avea în fața ochilor era minunată: sălcii verzi, bujori roșii și o mulțime de alte flori, cu petalele larg deschise. În copaci cântau păsări, iar în depărtare tronau munți falnici. Du Liniang a fost copleșită de frumusețea locului. Se gândea că până atunci doar citise și brodase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
primăverii dacă nimeni nu ar admira-o? S-a întors tristă în dormitor și obosită, a adormit imediat. În vis, a revenit în grădină unde s-a întâlnit cu un băiat un tânăr sensibil și învățat cu o ramură de salcie în mână. Cei doi tineri s-au îndrăgostit pe loc, iar zeii florilor din grădină au început să danseze de bucurie. Du Liniang a fost trezită de mama ei care venise s-o vadă. Fata a revenit în grădină unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Vest. Tot inspectând curioase viața oameilor au ajuns pe podul Duanqiao, când a început să plouă. S-au adăpostit sub un copac, când a apărut un tânăr cu o umbrelă. Băiatul, pe nume Xu Xian, văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela. Ba mai mult, a plătit pentru o barcă, să le ducă acasă. Mulțumindu-i, Bai Suzhen l-a rugat să vină a doua zi la ea acasă, să-i poată înapoia umbrela. A doua zi, tânărul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înțeleg cum, a fost convins să participe și tata. Iar tata i-a terminat, le-a luat mințile și i-a lăsat să viseze frumos. Le-a promis mesteceni, salcâmi, stejari și arțari roșii, brazi argintii, platani, pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rătăcirile labirintice, versanții Împăduriți, băltoacele ce reflectă lumina, răsturnările tragice și obstacolele comice. Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întoarse voios În lumea adolescenței și a copilăriei sale. Cam pe vremea asta, aveau loc Întotdeauna serbări În grădina parohială, de lîngă Trumpington Road; estrada improvizată pentru fanfară se reliefa pe fundalul cîmpiilor din Cambridgeshire, la capătul cărora se zăreau sălciile tunse de pe malul rîului plin de pești și vărăria din coasta moviliței, căreia În Cambridgeshire i se spune „colină“. Se ducea În fiecare an la aceste serbări, de fiecare dată cu o senzație stranie de așteptare, de parcă urma să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață. Ca și Johns, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, Însă legat de peisajul de cîmpie din Cambridgeshire: o carieră de calcar, o lizieră de sălcii, un orășel de provincie... (amintirile se Închegau cu greu, stîngace)... un orășel unde În fiecare sîmbătă avea loc o serată dansantă...“ GÎndurile acestea Îi dădură lui Digby un fel de certitudine odihnitoare. „O, dacă Tolstoi ar fi trăit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]