1,549 matches
-
cuvântul „târfă“ sunase fermecător. „Taci, târfă!“ i-am repetat eu cuvintele în sinea mea. Însă bărbatul nu a mai spus nimic. Deși nu avea cum să ajungă până la el, femeia a scuipat în direcția lui și a ieșit din hotel. Saliva a aterizat pe covor. - Atunci va trebui să achiți tu tot, a tăbărât mama pe el. Și o să-mi dai în plus pentru deranj și curățenie, ca să fim chit. Iar altă dată să nu mai calci pe aici! Eu nu
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
l Reprezentanții A.P.I.A. au anunțat că, anul trecut, peste 300 de români și-au achiziționat o mașină a cărei valoare depășește 70 000 de euro l Din luna ianuarie, și în țara noastră a fost introdus testul pe salivă, cel mai nou și mai rapid sistem de testare pentru depistarea consumului de droguri l În intervalul ianuarie-februarie 2005, A.V.A.S. a realizat venituri totale în valoare de aproximativ 800 de miliarde de lei, suma provenind atât din activitatea
Agenda2005-11-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283482_a_284811]
-
Nici nu mai țin minte dacă tânăra aceea a decedat ori este în viață. Avea urme de mușcături în genul celor văzute la fetița asta, Iuliana. În plus, parcă a fost bătută mai rău ori se asfixiase cu sânge și salivă. Știu că a stat în spital mai mult timp decât va sta această adolescentă... Instanța l-a găsit vinovat și l-a condamnat pe acest Breazu Gabriel. Da, așa este... Îmi amintesc de el acum. El este. Oare m-a
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
uimea, dar cel mai impresionat a fost de Sisi, șopârla uriașă. - Este un dragon de Komodo, zis și varan, așa cum am bănuit, spuse bărbatul. Poate crește mai mare, să ajungă la doi metri și poate deveni chiar periculos, fiind carnivor. Saliva sa, plină de microbi omoară animalul atacat, chiar dacă este numai rănit. Copilul este în pericol. Jănel nu se gândi prea mult. Înșfăcă șopârla, o puse în jeep-ul său scump și nu se opri decât în mijlocul pădurii. Astfel ajunse Sisi
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
pare o totală lipsă de logică faptul că șapte profesioniști n-au fost în stare să se înfrunte cu un beduin păduchios ca să-și apere rezerva de apă. - Mecanicul ar fi vrut să tragă un scuipat, dar nu avea destulă salivă. - Din fericire, ne-a mai rămas un butoi, dar mă tem că ăsta nu ajunge pentru toți. — E de necrezut! protestă unul dintre ei. Un singur tip a fost în stare să ne-o tragă. Pur și simplu de necrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai buni, se învecina cu noi Eisenberg, dinspre leneși - Takadjiev. Eisenberg sau „Mutul“ era un evreu foarte rușinos, modest și harnic. Avea un obicei straniu: înainte de a spune ceva sau de a răspunde la o întrebare, înghițea un nod de salivă pe care-l trimitea la vale înclinându-și capul și îngăimând „sssăăă“. Toți găseau de cuviință că trebuie să-și bată joc de abstinența lui sexuală (deși adevărul privind această abstinență nu putea fi verificat și nici nu era confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întotdeauna și clătinând toată încăperea cu silueta lui oblică, ieșea la lecție Stein. La aceeași întrebare care i se pusese lui Eisenberg, Stein se pornea să turuie cu măiestrie. Nu mai aveam de-a face cu Eisenberg care-și înghițea saliva și-și începea frazele frumoase cu „mmt“. Într-un sens, ceea ce ne oferea Stein era excelent. Se pornea ca un motor cu mai mulți cai-putere. Arunca scântei din neologisme, fără să-și încetinească ritmul vorbirii, pe care o întărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce ochiul ei negru mă privea vesel printre degete. Nelly îl privea pe Iag cu colțurile gurii lăsate în jos disprețuitor, clătinând din cap de parcă presimțirile ei în ceea ce ne privește se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
curaj, de data aceasta am prizat mult mai tare. Dar se vede că am exagerat, căci am simțit cum praful se lovește de cerul gurii. Înghițind din reflex, am realizat că o amărală grețoasă și intensă îmi umple gura de salivă. Observând că Nelly mă privește plină de interes, m-am străduit să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar o bandă îngustă albastră înconjura pupila lor neagră, îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și ieși. Gustul amar din gură aproape că dispăruse; rămăsese doar un fel de îngheț al gâtului și al gingiilor ca atunci când, ger fiind, respiri cu gura căscată și când, după ce închizi gura, aceasta îți pare mult mai rece din cauza salivei calde. Dinții îmi înghețaseră complet. Dacă mi s-ar fi scos un dinte, aș fi simțit, fără durere, cum după el ies și ceilalți dinți, ca trași de o ață. — Acum trebuie să respiri doar pe nas, îmi spuse Mik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se deschid În suflet, de a te lăsa În voia imaginației, frumuseții și misterului ficțiunii și limbajului. Pentru mine, toate acestea s-au născut odată cu romanul acela. Ai sărutat vreodată o fată, Daniel? Cerebelul mi se Înfundă În gîtlej, iar saliva mi se preschimbă În rumeguș. — Bine, ești Încă foarte tînăr. Însă este chiar aceeași senzație, scînteia aceea a primei dăți, care nu se uită. Aceasta e o lume de umbre, Daniel, iar magia e un lucru rar. Cartea aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a da peste cap o minte ordonată? Și ce forță extraordinară putea să aibă Eros, dacă doar vederea plăcerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înșfăcându-l de gât și scuturându-l cu violență. - Arrigo, chelălăi sienezul, căutând să se elibereze din strânsoare. Dante Îl strânse și mai abitir. Sub mâinile lui, fața trăsnitului său prieten Începuse să se Înroșească. Simțea pe figură stropii de salivă din gura care Încerca cu disperare să respire. Apoi Îi dădu drumul brusc. - Arrigo! murmură el. În fond, la asta se și aștepta. Așa trebuia să fie. Potrivit rațiunii, care nu greșește. Cel care Îi bântuie permanent mintea. Arrigo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
picioarele ei lungi, mușchii pulpelor îi tremură, pulsează. Nu-l întreabă nimic pe bărbat, nu-i spune că, de frig, ar vrea să intre în casă, îl ascultă, îi simte o greutate în glas, faptul că el înghite mereu o salivă inexistentă, că mărul lui Adam i se mișcă în sus și în jos, zgâriind carnea vorbitoare, că pleoapele sunt mereu lăsate, ca o cortină care ascunde ce este dincolo, într-o altă lume, că se tot depărtează, toate acestea, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești, bătrân și bețiv, gândindu-te numai la barul din living, ce băutură ai gusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă judecă pentru că m-am întors. Am fost în casa asta atât de fericită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu, spuse Horațiu surprins, cu varza nemestecată. Nu. Simțea ceva moale și parfumat între limbă și cerul gurii. - Stai! Nu mesteca! Deschide gura! Horațiu deschise gura. O bucățică mică-mică-mică de slănină afumată adunase pe limba lui o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu. Mariana mâncă delicat slăninuța. - Gata. Nu te-ai spurcat. Horațiu ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cărora poți să le explici, spune Sophie, deloc impresionată de această izbucnire. Eu trebuie să plec acum acasă. Și partea ta? Mi‑o dai mâine la școală. Hans și‑a întins deja ghearele în direcția banilor, iar firul subțire de salivă din colțul gurii sugerează discret lăcomia. Da, da, imediat, i se adresează Rainer. Îți stă bine când bați pe cineva, se gudură Anna pe lângă tânărul muncitor, mângâindu‑i bicepșii, așa cum mama lui nu l‑ar mângâia niciodată, pentru că oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau de care aș putea profita, deși ei se opun, în fond, idealurilor mele. Și apoi mai am nevoie de 1. disciplină personală ha‑ha‑ha‑hi‑hi‑ha‑ha! Frații se prăvălesc unul peste altul și se împroașcă cu salivă de atâta râs. Iar ultimul lucru ar trebui să fie un proces care să se realizeze mereu ca replică la mediul înconjurător, îți poți închipui că eu am scris cândva chestiile astea? Nu, spune Anna. Oricum e un cuvânt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt pur și simplu alături unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
două femei sunt Sfânta Maria și Sfânta Marta, într‑un mod cam forțat, din moment ce Maria la vremea ei n‑avea decât un fiu, nu și o fiică. Hans înghite în sec, iar mărul lui Adam i se mișcă vizibil. Atâta salivă fără să fi băut măcar o bere. Sophie se scutură de toate și pleacă irevocabil. Lasă în urma ei două goluri, unul în Hans și celălalt în Rainer, pe care ea însăși nu le simte. Adesea, câte o fată aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea și firul de salivă care i se aduna În colțul buzelor cădea pe fața mea de câte ori vorbea. Eu adunam saliva cu mâna care nu-mi era ocupată cu mângâierea cicatricei și-mi lingeam degetele. — Mai degrabă e simbolul rușinii tale decât concentrarea ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea și firul de salivă care i se aduna În colțul buzelor cădea pe fața mea de câte ori vorbea. Eu adunam saliva cu mâna care nu-mi era ocupată cu mângâierea cicatricei și-mi lingeam degetele. — Mai degrabă e simbolul rușinii tale decât concentrarea ei, nu crezi? am Întrebat-o. — Concentrare sau simbol, nimeni nu mi-a mai spus așa ceva, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
auzea decât urletul ei, propulsând o vocală la infinit, cu spume prelingându-i-se din gură, cu ochii Închiși pe trei sferturi. — Hei, Akemi, Akemi! am strigat eu cu putere, și atunci, auzindu-mi vocea, Akemi Își Înghiți cu greutate saliva. De fiecare dată când se străduia să Înghită, vaginul se contracta și mai mult și un fulger strălumină creierul meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atât de particular, ca și cum ceea ce tocmai se Întâmplase nu fusese decât o criză temporară. — Îmi cer scuze pentru vulgaritatea mea. Sper că nu v-am dezgustat... — Nu, am răspuns, scuturând din cap. Aveam gâtul atât de uscat Încât rămăsesem fără salivă, de parcă mi se lipise mâncarea de cerul gurii. Am Întrebat dacă puteam bea o bere și, la răspunsul ei aprobator, am luat un Heineken din frigider și am Început să beau direct din cutie. După ce am băut dintr-o răsuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]