13,967 matches
-
lor pentru ca ei să facă efortul de a se prezenta împreună la Frankfurt pe Main? - se întreba, desigur retoric, Naghib Mahfuz, scriitorul egiptean laureat al Nobelului pentru Literatură - 1988, în mesajul său transmis la începutul ediției din această toamnă a Salonului Internațional de Carte. Și nu cumva ocazia oferită vecinilor noștri din Orientul Apropiat și Mijlociu de a se înfățișa în altă lumină decît cea în care-i plasează reflectoarele actualității politice și graba de a generaliza un extrem de complex și
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
de către "oameni care nu cunosc altă istorie decît cea a focului" și care "pregătesc cel de-al treilea război mondial". Poemul luI Adonis, tradus în germană în volumul ce-i poartă titlul, apărut la Editura Amman și lansat în zilele Salonului Internațional de Carte de la Frankfurt pe Main, nu se rezumă la evocarea devastatorului atentat sau la un periplu imaginar și real în același timp între Harlem și Lincoln Center. Autorul poemului O groapă pentru New York întrevede lumea din care el
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
autobiografic atît de elogiat. Dar ce mai face Günter Grass? Citește la Tîrg poezii arabe, îl recitește pe Hans Christian Andersen și îi ilustrează basmele, își editează jurnalul de atelier... Ambele volume, proaspăt ieșite de sub teasc, au fost lansate la Salonul de Carte în prezența autorului. Ipostaza ceva mai liniștită a salonului de carte din acest an s-a datorat poate și unor evenimente sau jubileuri care obligă la o anumită "ținută". Bicentenarul Schiller (o efigie a Sturm und Drang-ului
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
la Tîrg poezii arabe, îl recitește pe Hans Christian Andersen și îi ilustrează basmele, își editează jurnalul de atelier... Ambele volume, proaspăt ieșite de sub teasc, au fost lansate la Salonul de Carte în prezența autorului. Ipostaza ceva mai liniștită a salonului de carte din acest an s-a datorat poate și unor evenimente sau jubileuri care obligă la o anumită "ținută". Bicentenarul Schiller (o efigie a Sturm und Drang-ului, a dragostei de libertate) a alimentat o serie de noi studii
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
o efigie a Sturm und Drang-ului, a dragostei de libertate) a alimentat o serie de noi studii și biografii - între acestea din urmă cu totul remarcabilă este cea semnată de filozoful Peter Sloterdijk. O altă vedetă "in absentia" a Salonului a fost Alexander von Humboldt ale cărui scrieri (Cosmosul) au fost reeditate, într-o formulă de lux, sau publicate în premieră în germană. Humboldt este considerat de Hans Magnus Enzensberger (promotorul acestui proiect) drept un geniu "molipsitor", care ar putea
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
în premieră în germană. Humboldt este considerat de Hans Magnus Enzensberger (promotorul acestui proiect) drept un geniu "molipsitor", care ar putea insufla contemporanilor pasiunea față de o vastă cultură generală și abandonarea "idioțeniei de specialitate"... Nu doar graba strică treaba Obișnuiții Salonului știu care sunt zonele de aglomerație și cele de liniște ale acestei uriașe manifestări promoționale: pavilioanele editurilor germane, americane și britanice sunt luate cu asalt ca și pavilionul cărților de artă, cel consacrat filmului și televiziunii. Liniște domnește în schimb
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
cîțiva autori români reprezentativi. Discutăm despre proiecte împlinite și viitoare. Totuși, există încă la unii dintre partenerii străini răbdarea, tenacitatea de a descoperi valorile dincolo de aparențele meschine în care sunt ele "ambalate" uneori. Dar, după ce mi-am încheiat vizita la Salonul de Carte, m-am surprins imaginînd cîte ar fi putut realiza România la Frankfurt: un dialog cu noii membri ai Uniunii Europene, un altul cu candidații la aderare, o manifestare bilaterală consacrată alegerii Sibiului și Luxemburgului drept capitale culturale europene
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
tulburat ca prima oară. Am recitit atunci, firește, și Portretul lui Dorian Gray, în aceeași traducere, la fel de bună, la aceeași editură. M-am plimbat agale prin mintea și prin sufletul unui artist puțin înțeles și puțin decodat, mult discutat prin saloanele, tribunalele de demult, ca și în zilele noastre, ca un epatant subiect monden, ca un clocot al frivolităților. Parcurgînd aceste texte, granițele dintre creator și creație, nu foarte viguroase în cazul lui Wilde, se topesc definitiv, se face lumină în
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
de demult, ca și în zilele noastre, ca un epatant subiect monden, ca un clocot al frivolităților. Parcurgînd aceste texte, granițele dintre creator și creație, nu foarte viguroase în cazul lui Wilde, se topesc definitiv, se face lumină în clar-obscurul saloanelor încîntate doar de tîlcul vorbelor de duh ale acestui autor-personaj non-conformist, teribilist, puternic și, totuși, atît de vulnerabil. Nu e timpul aici, și nici locul, unui studiu asupra cîtorva, măcar, din teoriile lui Wilde, asupra problematicii dense, vii adusă de
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon, teatru se luminează uneori emoționant, desenînd ipostaze ale iluziei florale a paradisului. Jocul cu transparențele și opacitățile, cu oglindirile, cu succesiunea de oglinzi care glisează la vedere și aduc sau iau personaje, povești, situații, care separă și definesc spații de
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
o antologie de poeme ale subsemnatului, într-o colecție bilingvă a Editurii La Différence. În schimb autorii unguri, croați, sîrbi, albanezi, polonezi, cehi, ca să nu mai vorbim de omniprezenții ruși (care vor fi și invitații de onoare în primăvară la Salonul cărții) se etalează copios pe numeroase zone tematice. În concluzie, dacă României i se recunosc virtuțile economiei de piață, afirmarea ei literară și în general culturală rămîne în afara Europei. Cine știe unde. - Dar viața literară franceză cum ți se înfățișează? Este frenetică
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
ceremonialul venirii editorilor din provincie la Paris, dar și cu orgoliul de a deplasa centrul în alte localități, inclusiv într-un sat, al cărui nume îmi scapă, care supraviețuiește fiindcă a devenit o curiozitate absolută a Franței - are anticariate și saloane de lectură aproape în fiecare casă și atrage amatori din toate departamentele învecinate), saloane ale poeziei sau ale bibliofiliei, cafenele literare sau filosofice pe teme dinainte alese, întîlniri literare de tradiție (la Rodez, la St. Malô etc.), comasări de edituri
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
centrul în alte localități, inclusiv într-un sat, al cărui nume îmi scapă, care supraviețuiește fiindcă a devenit o curiozitate absolută a Franței - are anticariate și saloane de lectură aproape în fiecare casă și atrage amatori din toate departamentele învecinate), saloane ale poeziei sau ale bibliofiliei, cafenele literare sau filosofice pe teme dinainte alese, întîlniri literare de tradiție (la Rodez, la St. Malô etc.), comasări de edituri sau apariții timide de noi case de editură, ce nume s-a mai vînturat
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
-Jiu, Consiliul Local și Primăria Peștișani, Protoieria Tg.-Jiu, parohia Hobița, Societatea Culturală "Columna", Fundațiile Culturale "Gh. Magheru" și "Tell", Asociația "Prietenii cărții". Directoarea Bibliotecii Județene, Alexandra Andrei, a deschis, în calitate de amfitrion, programul (inteligent) încărcat al celor două zile, inaugurând salonul editorial "Serile la Brădiceni". Au urmat un recital de muzică și poezie la Teatrul Dramatic, recital coordonat de directorul Școlii Populare de Artă din Tg.-Jiu, Viorel Gârbaciu, un spectacol folcloric La Căminul Cultural din Brădiceni, o vizită la casa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
Kalmuski-Zarea. Eroul Zilelor G. Călinescu din acest an a fost scriitorul Nicolae Breban căruia i s-a decernat Marele Premiu (juriul fiind format din Gabriel Dimisianu, președinte, Alex. Ștefănescu, Mircea Cărtărescu, Al. Dobrescu, C. Th. Ciobanu, membri) și care, în cadrul salonului literar pe tema Momente ale romanului românesc postbelic, a pledat cu binecunoscuta sa fervoare pentru romanul realist. În imagine: Nicolae Breban primind Marele Premiu din partea lui C. Th. Ciobanu, președintele Fundației Naționale "G. Călinescu". Despre prieteniile literare În revista PORTO-FRANCO
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
vesele ale anilor charlestonului și-ai petrecerilor, atât la Feixes, cât și la Barcelona, orice bairam ca lumea se termina într-un pat cu chirie. Mai puțin ale mele. - Hai. Maurici, dă-o dracu', hai cu mine. - Te-aștept în salon, iau un ceai. - Nu fi fătălău, urcă. Pierzi... Tatăl tău îmi ținea predici: îmi demonstra cât de dăunător e pentru sănătate traiul în abstinență, c-o să vină și ziua să-mi adun mințile și viața și să mă dedic unei
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
ale lui Balzac, text totuși existent de fapt, în treacăt, singurul, în volumul meu de memorii, al doilea... Repet, deci, o parte din traducerea lui: El, Balzac, se înfierbânta, gesticula, se ridica în două picioare și umbla de colo-colo prin salon... Și cum se apropia de lampa lui astrală, construită după indicațiile lui și ale cărei brațe nu aruncau umbre... i se așezau în drum și candelabre obișnuite aprinse pe mai multe mese din jur... Un desen de 0,40 pe
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
Pavel Șușară Cînd nu era pus direct, ca înainte de 1990, sub copertina încăpătoare și confortabilă a Cîntării României, Salonul de Artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași ,,grandios festival", așa cum s-a întîmplat în primii șapte ani postdecembriști. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre din momentul de referință; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, Saloanele afirmau implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, Saloanele afirmau implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
a făcut-o asupra acestui mecanism perimat, cît și din cauze externe, cum ar fi dezagregarea structurilor administrative și deplasarea interesului de pe formele simbolice pe valorile economice imediate. Pentru prima oară, în lunga sa istorie de oficiu propagandistic și clientelar, Salonul a încercat să se reformuleze și preia fenomenul artistic în toate variantele și cu toate coordonatele sale, și nu doar să contabilizeze pasiv producții reportate sau de-a dreptul fictive, în timpul mandatului de președinte al UAP al lui Alexandru Ghilduș
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]