353 matches
-
semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vîntul Îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la Începutul secolului ori, În spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce În spectacolul feeric o undă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
putea fi Însă un exemplu la Îndemînă (În perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de entuziasm ale tînărului ce abia descoperise o nouă formulă poetică), ci atracția pentru lumea spectacolului, Îndeosebi a „feeriei elementare” oferite de circ, cu clovni și saltimbancii săi, ori de sărbătoarea de bîlci, era mai generală În mediile moderniste ale Începutului de secol european, pe urmele romanticilor, apoi ale unor Baudelaire, Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului și a sărbătorii de bîlci reprezenta, În atmosfera
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale Îndemînării sau ale stîngăciei Își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului, ca „mod deturnat și parodic de a pune problema artei” sau ca „epifanie derizorie a artei și a artistului În societatea modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român fiind
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
deja menționate, În ordinea mai generală a reprezentărilor unei lumi ce-și desfășoară frenetic-jubilatoriu formele și culorile, În caracteristice mișcări de deschidere și etalare, de acumulare și succesiune, de interferențe și reverberații, de provocare la metamorfoză. Balul, carnavalul, dansul, performanțele saltimbancului sau Îndemînarea jucătorilor de orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, Înscriindu-se, la nivelul discursului liric, Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Într-o serie a ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „SÎngele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul În os”, „Strîns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „GÎnd Încordat ca un mușchi În carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul [e un] echilibrist peste lacul În metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „cîmpul cîntă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Estimp, pictorul continua să vină în Piața Mare. Își așeza șevaletul și aștepta. Cum nimeni nu mai venea către dânsul, mai ales acum, când moartea era la tot pasul, începu să deseneze la întâmplare chipurile celor pe care îi vedea. Saltimbancii se răriseră, oamenii nu mai aveau răbdare pentru giumbușlucurile lor și nu se mai minunau de flăcările colorate pe care le scoteau pe gură. Oricum, erau, cu tumbele lor, mai greu de desenat, chiar dacă fardurile groase nu reușeau să le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
machina, n-are ce căuta în drame. în fine, ce e toată povestea asta băbească, fără nici o verisimilitate, făcută pentru ca să spărie copiii și învîrtită împrejurul unui adulteriu? Răutatea și perversitatea omenească au rămas să fie reprezentate - prin cine? Prin niște saltimbanci caraghioși. Egoismul omenesc, acest sâmbure al răului, acest nerv al caracterelor, care s-a 'ntrupat mai bine și mai perfect sub frumoasele obrazare de bronz ale cezarilor decât sub mutra de capră a unui satir, acest egoism este reprezentat printr-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Banca s‐au publicat: detalii despre „Teatrul sătesc”, cum e „Viața la Banca”, „Programul târgului”, „Mersul trenurilor de plăcere”, cuvinte ”Către cititori”, „Premii abonaților revistei”, pățanii „De‐ ale lui Mitică”, dar și versuri ca acestea: „Ia rmaroc în galop”: Comedianți / Saltimbanci / Baloane / Marțafoane / Cucoane / Galoane / Cârnați - vin / Bani pe șin / Gazete / Rachete / Jachete / Bilete / Brânză, colac / Ni ci un pitac / Lume grămadă / Limonadă / Mare paradă / Bătaie, sfadă / Zgomot, praf / Artiștii, poc, paf / Călușei / Căruței / Mititei / Covrigei/ Țâbă, Grivei / Halviță / Mariță / Cobzari
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
curățată; calomniile și atacurile din presă vor plezni ca niște abcese, desigur, cu scopul precis de „a prepara” electoratul în vederea alegerii unor figuri de tristă faimă dar cu relații trainice la „centru” (nu mă întrebați care „centru”!) sau a unor saltimbanci de serviciu, reactivați periodic la fiecare patru ani. Acesta e momentul politic care ne surprinde la trecerea de la un veac la altul. Nu cred că vom ieși din impas cu forțele proprii. Se întâmplă totuși să nu fim singuri pe
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mai târziu care au ridicat tot ce se muncesc de douăzeci de ani cei de la conducerea țării să dărâme. Iar mie îmi bâzâie prin cap versurile lui Eminescu: „De așa vremi se-nvredniciră, cronicarii și rapsozii / Veacul nostru îl umplură, saltimbancii și nerozii” ... Din 1968 A m tot spus că suntem atât de mioritici, încât toate celelalte popoare își pot face fără grijă nevoile direct în capul nostru, fiindcă așa cum am ajuns acum, pot să jur că este cu mult mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care adugă apoi Rubliov. Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom al Casei Scânteii sau saltimbancii invitați pe pontonul cuplului Albulescu-Vișan) care ne redeșteaptă memoria neorealismului sau a suprarealismului sau pasiunea marii literaturi. Foarte interesantă și, recunosc, emoționantă pentru mine este trimiterea expresă pe care Alexa Visarion o face la filmul său Înghițitorul de săbii, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
arderea și sacrificiul. Un fost artist de circ colindă provincii mizere câștigându-și existența cu un număr de senzație: înghite săbii preparate. Într-o bună zi, grosolănia cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
română e "potop ce prăpădește, ca o mare tulburată", iar oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
loc premieră piesei omonime, pe 14 februarie, în regia lui Chris Simion. Trupa "Iosif Vulcan" prezintă un spectacol despre care regizoarea mărturisește că și l-a dorit ca urmare a experienței sale indiene 18. 2003 Cornel Ungureanu, în Despre regi, saltimbanci și maimuțe 19, notează: "Recent un regizor de mâna a doua, Nicolas Klotz, a pus mâna pe drepturile de ecranizare ale celebrului român al lui Mircea Eliade, Maitreyi. Citesc în comentariile, nu foarte multe și deloc entuziaste pe marginea filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu Adelina Patrichi, în volumul Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, l, Editura Timpul, Iași, 2008. 13) Tranchant, Marie-Noëlle, "Nicolas Klotz a tourné La nuit Bengali. Frank Capră aux Îndes", în "Le Figaro", 23 août, 1988. 14) Ungureanu, Cornel, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008. 15) Ungureanu, Cornel, Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade, Editura Cartea Românească, București, 2010. 16) http://www.notrecinema.com/communaute/v1 detail film.php3?lefilm=9426
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe urmele lui Mircea Eliade și ale lui Mircea Eliade, convorbire cu Adelina Patrichi, în volumul Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, I, Editura Timpul, Iași, 2008, p. 239. 18 http://www.cariereonline.ro/articol/maitreyi-de-chris-simion. 19 Cornel Ungureanu, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008, p. 45. Diaristul continuă: "Au trecut pe la mine pe la redacție în 11 octombrie, pe la ora 12. Era o zi ploioasa și el era prea înalt ca să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
politice și ideologice. Cunoașterea economică primește "mai mult ca oricare alta impactul ideologiilor, deoarece prin dominația economică oamenii cred că-și pot satisface apetiturile și gustul lor pentru putere și, prin organizarea economică, dorința lor de dreptate" (Gilles Gaston Granger). Saltimbanci economici fac în mod disimulat teorie politică, acoperindu-și încrîn-cenările ideologice sub faldurile unei analize aparent obiective. Ei întrețin, cu predilecție, elementul de mister ce este asociat gestiunii economice, atribuindu-și un acces privilegiat la acesta, acces ce le conferă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de lumină caută gândind / Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind... Așa era... așa era întâiul ceas. / De nu m-ar fi chemat, pe cruce aș fi rămas. // 78 În prima strofă a poeziei Parafă..., el se simte un saltimbanc, care pășește ridicol pe o sârmă, nefiind în stare să calce pe suprafața mării, situându-se astfel în opoziție cu Isus mergând pe ape: "Marea crâncenă de plumb visează salbe / Și resoarbe înveninată spume albe. Pe deasupra-i sârma-ntinsă între
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autoreferențial al autorului în "Iată că și eu încerc să-mi spun povestea" este admirabil jucat: "Poate că sosise momentul de a admite că tarotul numărul unu este singurul care reprezintă în mod cinstit ceea ce am reușit să fiu: un saltimbanc ori un iluzionist care așază pe taraba sa de la târg un anume număr de figuri și mișcându-le, așteptându-le și schimbându-le, obține un număr de efecte". Într-o lume în care dintotdeauna iraționalul eclipsează înțelepciunea, nu se poate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul autor uzează fără menajamente (a se vedea frecvența termenilor ca "paiațe", "măști", "saltimbanci", "papagali"). În fapt, eul și lumea din care el s-a rupt sunt, în ciuda oricăror aparențe, două mulțimi disjuncte. Certitudine care are ca rezultantă lirică tocmai de-solidarizarea și închiderea într-un cerc al suferinței singulare, căci declanșate, simultan, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
împrejmuire pe care Tilyou, creatorul parcului, l-a ridicat în 1897. Deși motivul principal a fost reducerea accesului cerșetorilor și prostituatelor în parc, zidul, a cărui poartă principală de intrare era marcată de o arcadă din ipsos, decorată cu clovni, saltimbanci și măști, limita spațiul parcului ca loc de distracție, separându-l de realitatea cotidiană. Coney Island (arcada de la intrare) Scopul parcului Coney Island era de a oferi distracție pentru toată lumea, distracție pe care și-o putea permite oricine, indiferent de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
zece minute până la ultimul gong. Apar oficialitățile locale, dar și doi miniștri, vechi prieteni ai autorului, ba și președintele Uniunii Scriitorilor, cu o escortă de colaboratori. Surdina scenei plutește în descântecul naiv al mahalalei cu muzicalitatea ei elegiacă și farsele saltimbancilor iuți și tandri. Când se aprinde lumina pentru pauză, stăruie o stânje neală vinovată. Invitații își regăsesc însă repede vioiciunea, forțează exagerările, elogiul. Entuziasmul - în antract - rămâne, totuși, zgârcit. Se aud prin colțuri disertații despre amestecul de prospețime și trivialitate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]