641 matches
-
ocupate”, a fost estimată în iunie 2011 la 7.751.000 milioane de oameni, dintre care 5.818.200 sunt evrei. Cetățenii arabi, al doilea grup etnic ca mărime, include atât musulmani cât și creștini. Alte minorități sunt druzi, cerchezi, samariteni și armeni. La sfârșitul anului 2005, 93% din populația arabă din Ierusalimul de Est au căpătat statut de rezidență permanentă și 5% au avut cetățenie israeliană. În înălțimile Golan, druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
ale riturilor iudaice mai noi, ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat. De asemenea exista mii de karaiți, evrei creștinați - majoritatea membri ai unor comunități protestante, denumite evrei mesianici, și un număr foarte mic de evrei romano-catolici, câteva sute de samariteni. Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri. Druzii, care, în general, se consideră arabi, au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați. Cerchezii sunt o
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
strămoșul tribului israelit . Spre deosebire de fratele său mai mare, Iosif, el s-a născut, după tradiție, în Canaan. „Binyamin” are în limba ebraică sensul de „Fiu al mâinii drepte” sau „Fiu al sudulu”i (yamin însemnând „dreapta” sau „sud”). În Pentateuhul samaritean el este denumit Binyaamem - adică „Fiul zilelo”r ori „Fiul zilelor mele” În Koran, sub numele de Yamin, este prezentat ca fiul mezin cu firea dreaptă, care rămâne alături de Iacob, în vreme ce frații cei mari unelteau împotriva lui Iosif. Tradiții rabinice
Beniamin () [Corola-website/Science/322925_a_324254]
-
Biblie, moartea lui Aron este comemorată în prima zi a lunii a cincea (cf. Numeri 33,38) iar moartea lui Moise în prima zi a lunii a unsprezecea (cf. Deuteronom 1,3). S-ar putea ca în legătură cu aceste două date Samaritenii celebrează până și azi așa-numitele zimmut („conjuncțiile”) cu două luni înaintea Paștelui și, respectiv, două luni înaintea Corturilor. din punct de vedere al anotimpurilor, anul climateric palestinian este împărțit în două anotimpuri (cf. Geneză 8,22; Psalmul 74,17
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
Pius al X-lea. O gripă i-a adus sfârșitul acestui om al păcii la 22 ianuarie 1922. Unul din ultimele sale cuvinte a fost: ""Ne oferim viața lui Dumnezeu pentru pace în lume"". a fost pe bună dreptate "bunul samaritean al omenirii".
Papa Benedict al XV-lea () [Corola-website/Science/298406_a_299735]
-
cuprinse în cărțile de la Iosua la Regi), și teorii similare pentru a explica problema sinoptică (interrelația dintre primele trei Evanghelii). Bursele de studiu biblic produc puține certitudini - în ziua de azi nimeni nu este destul de sigur de relația dintre Pentateuhul samaritean și textul masoretic mai familiar, sau răspunsul la întrebarea dacă ebraica veche a fost sau nu împărțită în dialecte. Abordările seculare sunt criticate de Allan Bloom în felul următor: Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă contine o oarecare
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
locuitori ai Samariei au fost luați de asirieni în deportare în locuri îndepartate ale imperiului, iar în locul lor au fost colonizați locuitori, tot vorbitori de limbi semite, ai Mesopotamiei, care au dat naștere populației cunoscute mai apoi sub numele de samariteni. Sub stăpânirea persană ahemenidă, începând din 529 î.Hr. orașul a fost capitala satrapiei Samarina. Samaria și-a pierdut cu totul specificul ebraic-samaritean după cucerirea Palestinei de către Alexandru Macedon, devenind un oraș grecesc elenistic.Numele în limba română și în alte
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
a fost capitala satrapiei Samarina. Samaria și-a pierdut cu totul specificul ebraic-samaritean după cucerirea Palestinei de către Alexandru Macedon, devenind un oraș grecesc elenistic.Numele în limba română și în alte limbi provine din pronunțarea grecească a numelui orașului - Samaria. Samaritenii s-au revoltat prin anul 331 î.Hr împotriva stăpânirii greco-macedoniene și l-au ars de viu pe guvernatorul Andromachos. Samaria a fost repopulată cu soldați macedoneni eliberați la vatră, ceea ce a reprezentat ori o cauză a revoltei menționate, ori
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
Andromachos. Samaria a fost repopulată cu soldați macedoneni eliberați la vatră, ceea ce a reprezentat ori o cauză a revoltei menționate, ori, poate, o măsură luată de cuceritori în urma ei. Drept consecință, Samaria a încetat de mai fi principalul centru al samaritenilor, acesta fiind transferat la Sihem (Shhem) și la templul de pe Muntele Grizim. Samaria elenistică a fost distrusă până la temelie în anul108 î.Hr.în cursul cuceririi ei de către regele hasmoneu al Iudeii,Ioan Hyrcanos (Yohanan Hyrkanos). După cum indică monedele găsite la
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
și metode. În școală, în cadrul echipelor didactice, tehnicienii reprezintă elevii care sunt considerați buni de către ceilalți membri ai grupului la o materie anume; aceștia exercită în cadrul grupului o putere de expert; - persoanele orientate spre ceilalți cu roluri de tipul „bunului samaritean”; acestea urmăresc mai degrabă climatul pozitiv în echipă decât rezolvarea efectivă a problemei. În practica didactică, o asemenea orientare este mai greu de identificat la elevi; într-adevăr, modul uzual în care au fost gândite până acum echipele didactice de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a cunoscut-o de-a lungul istoriei transmiterii sale, face în aceeași măsură parte din istoria textului ca și examinarea originalului ebraic, începând de la formele sale cele mai vechi, printre acestea numărându-se manuscrisele descoperite la Marea Moartă și Pentateuhul samaritean, și până la forma de maturitate din textul masoretic. La acestea se adaugă studiul Bibliei siriace antice, tradusă în primele secole ale erei creștine. Între aceste ediții diferite ale Vechiului Testament raporturile sunt multiple; influențele s-au exercitat de la una la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
perioadă de timp. Teoria lui Kahle susține că arhetipurile ebraic și grec la care se referă Lagarde reprezintă numai rezultatul final al unui lung proces prin care foarte multe texte aflate în circulație au devenit unitare prin eforturile copiștilor iudei, samariteni și creștini, până au devenit textele oficiale ale acestor trei comunități religioase: textul protomasoretic pentru evrei, Pentateuhul samaritean pentru samariteni și textul grecesc al Septuagintei pentru creștini; mai mult, fiecare tradiție oficială a păstrat urmele vechilor texte aflate în circulație
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
numai rezultatul final al unui lung proces prin care foarte multe texte aflate în circulație au devenit unitare prin eforturile copiștilor iudei, samariteni și creștini, până au devenit textele oficiale ale acestor trei comunități religioase: textul protomasoretic pentru evrei, Pentateuhul samaritean pentru samariteni și textul grecesc al Septuagintei pentru creștini; mai mult, fiecare tradiție oficială a păstrat urmele vechilor texte aflate în circulație 3. Deși teoria lui Kahle are mult mai multe în comun cu teoria lui Rosenmüller decât teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
final al unui lung proces prin care foarte multe texte aflate în circulație au devenit unitare prin eforturile copiștilor iudei, samariteni și creștini, până au devenit textele oficiale ale acestor trei comunități religioase: textul protomasoretic pentru evrei, Pentateuhul samaritean pentru samariteni și textul grecesc al Septuagintei pentru creștini; mai mult, fiecare tradiție oficială a păstrat urmele vechilor texte aflate în circulație 3. Deși teoria lui Kahle are mult mai multe în comun cu teoria lui Rosenmüller decât teoria lui Lagarde, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dominat totuși înțelegerea textului Vechiului Testament până la descoperirea manuscriselor de la Qumran, în 19474. IV. Teoria textelor locale. Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele targumuri, lucrările rabinice, versiunea arabă a lui Saadia, variantele manuscriselor biblice medievale nu ofereau decât eventuale variante consonantice care supraviețuiseră fazei de unificare a textului. În 1955, William Foxwell Albright 1 a propus o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a patra, ne aflăm în fața unei mulțimi de texte foarte variate, privind toate cărțile canonului ebraic (mai puțin cartea Esterei); și mai mult, anumite manuscrise ale unor cărți biblice păreau să se înscrie printre variantele caracteristice familiei textuale a textului samaritean. Elementul frapant al acestor descoperiri l-a constituit profunzimea variantelor ebraice care se opuneau dintr-o dată monolitismului aparent al textului masoretic. Lumea biblică era pusă în fața unei situații textuale variate și dinamice, care s-a manifestat puțin înaintea anului 68
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
își inventeze propriile tradiții de pronunțare, fapt ce îngreunează depistarea pronunțării exacte din acea vreme 3. O altă concluzie importantă, stabilită în urma examinării vocalizării palestiniene, se referă la originea ei comună cu vocalizarea folosită în versiunea samariteană a Pentateuhului. Sistemul samaritean de vocalizare se bazează pe cinci semne supralineare, iar cel palestinian pe opt semne, dintre care două ar fi variante ale aceluiași semn4. Pe lângă aceste vocale, sistemul palestinian, esențial fonetic, prezenta semne diacritice, constând în special dintr-un punct, menite
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de Prato (1516-1517) și Iacob ben Chayyim (1524-1525)1. 6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la Vatican, datând din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la Vatican, datând din secolul al XVI-lea. Peșitta se baza pe un manuscris din secolul al XVII-lea, aflat în prezent la Biblioteca Națională din Paris, iar textul arab se baza pe un manuscris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aceleiași biblioteci din Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din Vetus Latina, targumuri și părți din versiunile etiopiene și persane. Această ediție a Bibliei este înzestrată cu un apparatus criticus textual și cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din Vetus Latina, targumuri și părți din versiunile etiopiene și persane. Această ediție a Bibliei este înzestrată cu un apparatus criticus textual și cu un lexicon 2 în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ediția anterioară, apărută sub îngrijirea lui Kennicott, el dispunea de 1200 de mărturii textuale în plus, pe care urma să le analizeze cu minuțiozitate în vederea clarificării sensului unor cuvinte; în același prospect precizează că va consulta toate manuscrisele iudaice, textul samaritean al Pentateuhului și toate celelalte versiuni mai vechi. După toate aceste strădanii de a compila manuscrise, în secolul al XIX-lea apar primele încercări de a stabili un text care să prezinte garanții sigure în privința autenticității; pentru aceasta, era nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aplecându-se în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc "Pentateuhul samaritean" Pentateuhul samaritean este cartea canonică a comunității samaritene, care trăiește în prezent în două locuri: vechiul lor oraș Sichem (cunoscut sub numele de Nablus începând cu epoca romană) și Holon, în suburbia Tel-Avivului1. Pentateuhul samaritean conține textul Torei, scris într-o versiune
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]