380 matches
-
lui Constantin cel Mare, desprins dintr-o uriașă statuie pierdută, sau mici busturi imperiale din argint, lipsite de luciul gratuit al suvenirurilor ordinare, sînt peste tot prin oraș. Și turiștii se bucură de ele, mai cu seamă de degetele fără sanda ale împăratului din antichitatea tîrzie, destul de chinuite de mulțimea celor care le folosesc ca loc de odihnă sau de poză. La asta e bună istoria... De care, spuneam, Trierul nu duce lipsă. Porta Nigra, o impresionantă citadelă crenelată asortată lîngă
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
părinții, ne-am rugat ca Dumnezeu să-ți ocrotească sufletul. Mulțumim creatorului pentru bunătatea sa. S-a scurs un an de când porțile cerului s-au deschis pentru a o primi pe blânda și iubitoarea mea mamă, cea care a fost SANDA BUTE. Dumnezeu să o odihnească și să-i vegheze somnul! Fiica Aurora. În data de 21 august se împlinesc 4 ani de la dispariția dintre noi a celei care a fost LIUBINA NUȚĂ. Te vor plânge mereu soțul Toma, copiii Daniel
Agenda2006-33-06-01-mica publictate () [Corola-journal/Journalistic/285124_a_286453]
-
părinții, ne-am rugat ca Dumnezeu să-ți ocrotească sufletul. Mulțumim creatorului pentru bunătatea sa. S-a scurs un an de când porțile cerului s-au deschis pentru a o primi pe blânda și iubitoarea mea mamă, cea care a fost SANDA BUTE. Dumnezeu să o odihnească și să-i vegheze somnul! Fiica Aurora. În data de 21 august se împlinesc 4 ani de la dispariția dintre noi a celei care a fost LIUBINA NUȚĂ. Te vor plânge mereu soțul Toma, copiii Daniel
Agenda2006-33-06-01-mica publictate () [Corola-journal/Journalistic/285124_a_286453]
-
de Leu închis, Arhetipul, Ideea de leu după ce specia lui s-a stins... La ora patru și un sfert după amiază, pe ușa larg deschisă a Catedralei, lumina soarelui bate înăuntru pieziș.... Genunchiul enorm al Legiuitorului,... degetele bine reliefate în sandaua de piatră... primesc lacome razele soarelui. Cât stau și privesc, lumina se mută încet-încet spre mijlocul ascuns în mantia drapată, - șoldul ce a tăiat în două apa Mării Roșii. Cu mâna dreaptă, Moise își ține degetele înfipte în barba bogată
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
în bătăi de pendul, dreptatea oamenilor, iarbă neliniștită, care ne privești când râdem împovărați de orgolii, iarbă călătorind în jurul continentelor, lungi anotimpuri învățată la căpătâiul maeștrilor, iarbă răbdătoare, crescută pe ruinele imperiilor, tu aștepți cu încredere descoperirea adevăratei bogății, îmbrățișezi sandaua eroului și pașii de abur ai mamelor, iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
se umple de trecători cu hainele uscate, printre care Cristina, cu fusta udă lipită de genunchi și cu gluga pe frunte, se simte ridiculă ca după un act de eroism inutil și deplasat. În capul străzii, aproape de casă, talpa de la sanda se desprinde și ea umblă sărind într-un picior. În buzunarul de la hanorak, îi zornăie o cutie de creioane colorate cumpărate, din obligație, de la domnișoara din librărie, - printre două șiruri de ferestre ironice și dezaprobatoare, pînă în poarta casei, de unde
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
cîte ori se întîmpla să-i evoce silueta blondă, (cam convențională) ochelarii albăstrii, gesturile de balerină (cam artificiale) și dacă încerca să-și justifice admirația față de ea, nu găsea altceva de spus decît că avea "charme". - Ți s-a desfăcut sandaua - l-a anunțat Cristina privind atentă în jos. Pați a tresărit vinovat și apoi i-a întins Cristinei o sacoșă de doc albastru cu șnur și curele de piele maron și sprijinind piciorul pe o piatră s-a apucat metodic
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
Cristina privind atentă în jos. Pați a tresărit vinovat și apoi i-a întins Cristinei o sacoșă de doc albastru cu șnur și curele de piele maron și sprijinind piciorul pe o piatră s-a apucat metodic să-și încheie sandaua. - N-ai ceva de citit? Eu nu mai am nimic - s-a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da... a gîfîit Pați aplecat peste sandaua rebelă. E chiar acolo în sacul albastru... în buzunar. - A! a exclamat Cristina și prinzînd
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
piele maron și sprijinind piciorul pe o piatră s-a apucat metodic să-și încheie sandaua. - N-ai ceva de citit? Eu nu mai am nimic - s-a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da... a gîfîit Pați aplecat peste sandaua rebelă. E chiar acolo în sacul albastru... în buzunar. - A! a exclamat Cristina și prinzînd sacoșa din zbor a desfăcut buzunarul și a scos o carte învelită în ziar; pe urmă a răsfoit cartea uitîndu-se la poze - fotografii după portrete
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
poate cu nu mai multe pagini decât buletinul de identitate al poetului - iar restul ar trebui pur și simplu arse, șterse din fața ochilor. Aduc o primă contribuție la Buletinul Nichita Stănescu transcriind acest splendid Peisaj cu bătrâni S-au tocit sandaua, talpa, osul drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
peste margine ceva negru și încovoiat la capăt care aluneca spre el. Era mînerul unei umbrele. înghițindu-și teama care-i aluneca prin gîtlej, Thaw îl prinse cu mîna stîngă și trase. Rămase neclintit. își puse degetul mare ieșit din sanda pe o ridicătură din stîncă, strînse mînerul mai tare, se împinse spre margine și reuși să-și întindă un braț peste ea. Pastorul îi prinse brațul și-l trase pe culme. — Mulțumesc, zise el ridicîndu-se în picioare. Vîrful era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
statui doborâte. Himerele de pe ziduri urlau fără sunet către stelele la fel de mute. Din loc în loc, o coloană de porfir mai sprijinea un colț de fronton, pe care un picior de erou, sculptat în altorelief, mai pășea spre vid încălțat în sanda de piatră. Și totul, totul, fețele disperate ale statuilor, coloanele și capitelurile, șarpantele și am-brazurile și contraforții - erau străbătute de același model filigranat, părând la fiecare pas că se organizează în nuclee de imagine și-n noduri de sens, dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
către neant și eternitate, poate veacuri de-a rândul, până ce, cu încetul, pulberea aurie contura un deget de om, un deget de la picior cu o unghie de corn străveziu. Se depărta și mai mult, până cuprinse-n privire talpa-n sanda cu curelușe de piele, și lopată vieți întregi până ce desluși poala în veșmânt de mătasă cărămizie, apoi pieptul bunului nostru Tată, pe care odihnea patriarhala barbă cu cârlionți de argint. Văzu la dreapta Lui trupul gol al Domnului nostru Iisus
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în inele de piatră până spre mijloc. Un peplum de pânză albă și groasă făcea sute de-ncrețituri complicate, ce nu puteau ascunde totuși globii semeți ai sânilor și rotunjimea de lira a șoldurilor. Un picior puternic, cu unghii cornoase, în sanda de piele și ținte de fier ieșea de sub cutele rochiei și apăsa pe o carte legată în marochin. Dar căpitanul, care se depărtase de mult de carul său și nu mai spera să răzbească până la el prin gloată prea curând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imaginea, pentru că duceam la nas o ceașcă de ceai și în mintea mea aroma ei s-a completat cu imaginea iepurelui. Animalul a mișcat din nări - semăna cu un popândău, urechi mici, date pe spate - și a început să roadă sandaua lui Chu Mu. El căuta corelații mistice; pe chip i se citea dorința de a afla ce semnifică un iepure rozându-ți piciorul. Zâmbea în mod budist. Înțelegea, da, da, înțelegea legătura tuturor lucrurilor, consumul, renașterea. Mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
avut copii și o Înfie pe Tana (Sultana), nepoata ei de frate. Această mătușă Tana, născută DERDENA, devenită CARANICA, prin adopție, se va mărita cu COLCIU IANI (alu CHITA). Mătușa Tana va naște trei fete și un băiat: MARA, TRAIANA, SANDA și TEIA. Aceasta din urmă Îi are pe COLCIU și pe TANA, care au fost botezați după prenumele bunicilor. Toți aceștia locuiau, În 1983, În orașul Medgidia din județul Constanța. 4. Baba (maia) SIȚA s-a măritat de două ori
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam fața în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să-l zorești pe vizitiu, dar acum-acum-acum o să ajungeți ! La picioarele tale sunt comenzile făcute pe toată săptămâna - ciocolata Suchard, icrele negre în care, din greșeală, ți se înfundă piciorul, pssst ! Pssst ! Să nu vadă Muti că ai călcat cu sandaua în icre ! Să nu vadă Muti că ciorăpelul tău ajurat e plin de murdărie de câine ! Bietul pechinez al lui Margot s-a ascuns în trăsură de când a rămas singur pe lume ! De când Margot s-a ascuns la via ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fascinat. Reproducea, pleine page, o fotografie color de o excelentă calitate, traversată de sus până jos de coapsa și pulpa unui Apollo marmorean. Fotografia era făcută din dreptul soclului, iar din planul al doilea, părând că privește anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului, se desprinde figura lui Cioran, destinsă, mulțumită, mândră. Gulerul cămășii albe este desfăcut tinerește, iar un colț al lui țâșnește rebel peste reverul hainei. La o privire mai atentă se vede limpede că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gândurile necurate - nu era vina lui Clodagh că era frumoasă. Și chiar era frumos să o vadă simțindu-se bine. Apoi Clodagh și-a încrucișat picioarele și toți ochii au urmărit mișcarea. Fără să își dea seama, și-a lăsat sandaua să îi alunece de pe picior și apoi să se balanseze pe degetul ei mare. Ashling privea cum mai multe rânduri de ochi, toți masculini, se plimbau înainte și înapoi, odată cu pantoful lui Clodagh, parcă hipnotizați. Numărul lui Ted a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de alb. Se putea afirma că Înclinația LUI pentru spate, care l-a determinat să excludă și asemenea picioare, ținea de apucăturile lui bizare. Fără Îndoială pricepută În meserie, Își lăsa piciorul lung dezgolit, bătînd ritmul melodiei În bar cu sandaua ce-i atîrna de vîrful degetelor. — Barman, cronometrează ! Eu beau un gin cu sifon. Încerc să fiu ponderată. — Domnul Nemuro mi te-a recomandat călduros. — Ce ? Cine-i ăsta ? — Cred că-l cunoști. Mi-a arătat niște fotografii de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de marea stupiditate a vieții sale. Nu făcea decât să-i deschidă ochii și s-o întărâte împotriva lui. Trecu o zi, două, trei. Plajă, cantină, plajă, cantină. Un centru de reparații unde a cusut o baretă ruptă la o sanda. O cafea băută la cofetărie într-un pahar de plastic. Seara se lăsa cuprinsă de descumpănire. Treceau zilele, treceau și ea nu găsea nici o soluție. Când plecase, crezuse că totul va fi mult mai ușor. Intra în pat se înfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să râd pentru că anticii ăștia, când vin, sunt totdeauna solemni, n-ar zâmbi nici în ruptul capului și mai sunt și politicoși (am mai pățit-o o dată cu Empedocle, ținea morțiș să-mi dea sfaturi, eu mă uitam cu jind la sandaua lui de bronz, cea lăsată la gura vulcanului, îmi plăcea modelul, i-aș fi cerut-o s-o port și eu câteva ore, i-aș fi făcut să crape de invidie pe băieții de pe strada Leonida, unde locuiam pe atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ei, am să le iau doar pe astea, cred... — Uite c‑am găsit‑o! exclamă ea. Știam eu că trebuia să mai fie una undeva pe aici. Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înainte să te enervezi, uită‑te. Bag mâna în a doua sacoșă LK Bennett, deschid cutia și extrag încet una din sandalele cu clementină. Numai... uită‑te la asta. — O, Doamne, zice Suze cu respirația întretăiată, cu ochii lipiți de sanda. E absolut... înnebunitoare. Mi‑o ia din mână și îi mângâie încet pielea moale, apoi chipul îi e din nou cuprins de aceeași expresie severă. Chiar aveai nevoie de ele? Da! zic cu un aer defensiv. Sau cel puțin... îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]