2,488 matches
-
seama imediat de numărul pe care i-l jucase tatăl fetei și, fără să mai stea pe gânduri, înjurând și ocărând, repede se îmbrăcă, silind-o și pe ea să facă același lucru și, înfuriat peste măsură, înhămă calul la sanie, urcară ambii și porniră în satul vecin, la părinții fetei. Aceștia erau gata de așa ceva și chiar îi așteptau. Flăcăul începuse a se revolta și a striga la ei, dar bătrânul, fiind mai șmecher ca el, îl luă cu binișorul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
loc, ci nimeni și niciodată nu mai putu să mai trăiască acolo. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că cei ce trăiesc în păcate, cu nimic nu se deosebesc de cei morți. Cât trăim, din toate învățăm. Surpriza „Pregătește-ți sania vara și căruța, iarna,” zice înțelepciunea poporului. Toată vara și toamna oamenii muncesc, aleargă și adună ca să aibă de toate, pentru acea perioadă a anului, când frigul și zăpada nu le permit să facă mai nimic. Pentru fiecare gospodar și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dau vreo explicație care să-l fi ajutat să adoarmă mai ușor. - Eu cred că ea nici n-a copt astăzi, că se mai întâmplă câte o sâmbătă când nu coace. - A copt, mi-a zis Petrică, când eram la sanie! (Petrică era copilul vecinei) Eram gata să-i zic că aveam, doar, pâine acasă, să-i explic că nu putea tanti Genia de fiecare dată cand cocea să ne aducă și nouă, că poate în acea zi nu uitase de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au adăugat maturizarea ivită la primirea buletinului de identitate, dragostea puternică pentru sporturile de vară î fotbal, volei, handbal, oină, înot, orientare turistică, ciclism, tenis de câmp) și de iarnă îschi, sanie, bob, patinaj, tenis de masă, șah), și conjunctura fericită a întoarcerii tatei din detenție - a învins monotonia serviciilor religioase și a dus la despărțirea de biserică pentru un timp, după care am redescoperit-o, „grație” deceselor înlănțuite din familie. Bunicul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
drept al Prutului, sunt preoți care, ca și creștinii lor, uneori nu au după ce bea apă. * Dinainte și după sărbători, prioritare îmi erau sporturile de iarnă, pe care le practicam după voie, mai ales că dispuneam de dotarea de sezon: sanie, patine și schiuri. Toată vacanța de iarnă din clasa I, când am fost bolnav de hepatită, priveam cu jind patinele aduse de Moș Crăciun cu delegație din București de la nanu Mișu, deoarece îmi era interzis efortul fizic, în plus, era
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
miocardic acut, ca și frate-su mai mare Rică. De săniuș eram preocupat mai toată săptămâna, în schimb patinajul și schiatul îl practicam în special sâmbăta și duminica, împreună cu băieți mai mari, eu fiind mezinul. Locurile preferate de dat cu sania erau pe derdeluș la Pojaroaia, pe drumul în pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate, cu mantinela și porțile construite din pietre de râu. Anual concuram cu succes la competițiile organizate de catedra de educație fizică a școlii, la probele de sanie sau schi fond și coborâre. Iernile de altădată erau lungi, bogate în ninsori și nu prea geroase, vântul bătea rar, fiind atenuat de pădurile care astăzi au dispărut din cauza defrișărilor necontrolate și frecvent ilegale. Din luna martie începea animația gospodarilor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
așa, un lagăr cu soldați, prizonieri de război. Erau in jur de 900 de deținuți. Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre, mult mai neomenești...Îi vedeam cum se târau în păduricea din apropiere, ținându-se de o sanie, pentru a aduna câteva lemne să-și facă un picuț de foc, ca să se încălzească. În majoritatea cazurilor, când veneau înapoi, deasupra lemnelor se aflau câteva corpuri înghețate care, din fericire, nu mai aveau dureri și suferințe...Îi vedeam în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iscusința și conducătorii lor vrednicia... Toate mergeau bine până ce se nimerea să tragă o ploaie răzbită sau o ninsoare din cele uitate de Dumnezeu. Atunci trebuia să se lupte cu fiecare povârniș pentru a putea trece mai departe carul sau sania. Și câte râpi nu le ședeau în cale! Acum însă firea era de partea lor și cărăușii mergeau fără griji pe lângă boi, vorbindule părintește... Din când în când, se întrolocau câte doi-trei ca să mai schimbe o vorbă acolo... după care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de pe prispă chiar pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai făgăduit că ne spui cum și-a rupt calul pieptul - a revenit Mitruță cu întrebarea. În ogradă se afla sania așezată cu oiștea spre poartă. Și cum bine știți, în capul oiștei se găsește un cârlig... În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stăm la un pahar de vorbă... Așa, ca două catane bătrâne... Nu-i nevoie să-ți răcești gura de două ori, Pâcule, că în seara asta îți calc pragul negreșit... * De două zile ningea liniștit. Drumul s-a făcut de sanie. În zori de zi, cărăușii trăgeau săniile la încărcat. Astăzi drumul o să meargă ca uns. Ia te uită ce omăt s-o așezat! Parcă-i pus cu lopata! - a apreciat Mitruță. Binele ista s-ar putea preface în mare necaz
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca două catane bătrâne... Nu-i nevoie să-ți răcești gura de două ori, Pâcule, că în seara asta îți calc pragul negreșit... * De două zile ningea liniștit. Drumul s-a făcut de sanie. În zori de zi, cărăușii trăgeau săniile la încărcat. Astăzi drumul o să meargă ca uns. Ia te uită ce omăt s-o așezat! Parcă-i pus cu lopata! - a apreciat Mitruță. Binele ista s-ar putea preface în mare necaz dacă vântul scăpat din frâie ar porni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
om vedea noi - și-a menținut Mitruță părerea. Mai bine hai să încărcăm, pentru că ce-i făcut îi bun făcut - a răspuns Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, iar Hliboceanu muncea cu ceilalți la încărcatul săniilor. Ninsoarea curgea fără niciun semn de poticnire. Când săniile au fost acoperite cu țoluri, pentru ca grâul din saci să nu se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bine hai să încărcăm, pentru că ce-i făcut îi bun făcut - a răspuns Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, iar Hliboceanu muncea cu ceilalți la încărcatul săniilor. Ninsoarea curgea fără niciun semn de poticnire. Când săniile au fost acoperite cu țoluri, pentru ca grâul din saci să nu se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că timpul nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că timpul nu așteaptă și nici vremea nu ne iartă. În lumina slabă a dimineții era greu să dibui hârtoapele și râpele din pădure. Cu ochii în patru, Hliboceanu înainta cu sania lui, aflată în fruntea convoiului. Din când în când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici vremea nu ne iartă. În lumina slabă a dimineții era greu să dibui hârtoapele și râpele din pădure. Cu ochii în patru, Hliboceanu înainta cu sania lui, aflată în fruntea convoiului. Din când în când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fruntea convoiului. Din când în când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care, ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând toate săniile. Uite că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care, ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând toate săniile. Uite că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut cel mai greu loc... De acum înainte s-o ținem întins, flăcăi! - a grăit Hliboceanu, cu multă bucurie în glas. După un mers răzbit, au ajuns la Lutărie. Hooo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vântului, am sfeclit-o - și-a dat cu părerea Mitruță. Drept grăit-ai, logofete. Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i minciună”. Așa că - până-i liniște - la drum, feții mei! - a grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor și nu după multă vreme se aflau deja în valea Coșcovei. „Îndată suntem la Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor și nu după multă vreme se aflau deja în valea Coșcovei. „Îndată suntem la Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i se părea mai frumos și mai viu decât curgerea carelor sub clar de lună sau a săniilor sub potopul de fulgi căzuți din cer... O pală de vânt iscată ca din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i se părea mai frumos și mai viu decât curgerea carelor sub clar de lună sau a săniilor sub potopul de fulgi căzuți din cer... O pală de vânt iscată ca din senin i-a izbit obrazul odată cu un smoc de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te întâmpina câte un mal de zăpadă... Cu mare trudă au zărit cumpăna fântânii de la Crâșma din drum. Ia te uită! Am ajuns și la jumătatea drumului, oameni buni! - a strigat Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și gata!” - a comentat Mitruță felul de a fi al negustorului. Și nu are dreptate, Mitruță? - a întrebat Cotman, cu mândrie neascunsă în glas. Are, nu are, mai întâi ar trebui să ne bucurăm că am ajuns cu bine... Cu săniile încărcate ne-a fost greu, dar cu ele goale îi altă poveste. Numai că o să ne cam apuce noaptea, pentru că ziua-i tare scurtă - a răspuns Hliboceanu. Da’ n-am mai mers noi noaptea și pe ploaie și pe nămeți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ochi cât cepele și se holbează la mine ca la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar, din toate câte aveau la ei, doar al lui Mitruță a rămas aprins. Vijelia năpraznică spulbera omătul în trâmbe lungi care învăluiau tot ce întâlnea în cale: om, sanie, boi, copaci ori tufă de buruieni... Nu se vedea și nu se auzea nimic nici în cer nici pe pământ. Mitruță s-a apropiat de Hliboceanu, și a strigat ca să poată fi auzit: Eu zic să merg cu felinarul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]