376 matches
-
Bătălia navală de la Ostia a avut loc în anul 849 între pirații sarazini și o ligă a statelor din sudul Italiei, compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta. Bătălia s-a încheiat în favoarea ligii italiene, pirații fiind respinși cu succes. Începând din 827, forțele musulmane au început cucerirea Siciliei. În 846
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
și o ligă a statelor din sudul Italiei, compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta. Bătălia s-a încheiat în favoarea ligii italiene, pirații fiind respinși cu succes. Începând din 827, forțele musulmane au început cucerirea Siciliei. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. Vestea unei concentrări de vase ale sarazinilor lângă Sardinia a ajuns la Roma la începutul anului 849. O "armada" creștină, sub conducerea lui Cezar de Neapole
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
în favoarea ligii italiene, pirații fiind respinși cu succes. Începând din 827, forțele musulmane au început cucerirea Siciliei. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. Vestea unei concentrări de vase ale sarazinilor lângă Sardinia a ajuns la Roma la începutul anului 849. O "armada" creștină, sub conducerea lui Cezar de Neapole, fiul ducelui Sergiu I de Neapole, a fost adunată în apropierea orașului refortificat Ostia, iar papa Leon al IV-lea a
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
au reușit să revină în port. Cu toate acestea, musulmanii au fost împrăștiați pe o largă distanță, cu multe vase pierdute și altele eșuând pe uscat. Când furtuna a încetat, resturile flotei arabe au fost capturate cu ușurință, iar mulți sarazini au fost capturați. Imediat după bătălie, cea mai mare parte din prada cu care vasele sarazine erau încărcate a ajuns pe țărm și a fost jefuită de către localnici, în virtutea "ius naufragii". Prizonierii arabi capturați au fost trimiși să muncească pentru
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
din urmă nu avea nicio influență asupra chestiunilor legate de ducatul de Neapole. În 812, atunci când împăratul Leon al III-lea Isaurianul a lansat un apel al flotei întregului "ducatus" pentru a-l sprijini pe amiralul în lupta împotriva piraților sarazini care prădau Sicilia, ducele Anthimus își permitea să ignore acest ordin; doar Amalfi și Gaeta au dat curs solicitării imperiale, trimițând contingente. Astfel, napolitanii se considerau practic independenți deja, în vreme ce supușii lor, la rândul lor, se simțeau independenți față de Neapole
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
vecinilor longobarzi o bună parte din teritoriile sale continentale. Napoli nu era un oraș comercial ca alte orațe maritime din Campania precum Amalfi și Gaeta, însă avea o flotă respectabilă care a participat la Bătălia de la Ostia din 849 împotriva sarazinilor. Cu toate acestea, Neapole nu a ezitat să se alieze cu "infidelii" dacă acest lucru însemna obținerea unuiu avantaj imediat: spre exemplu, în 836, ducatul a cerut sprijinul sarazinilor pentru a respinge trupele asediatoare ale longobarzilor venite din Ducatul de
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
respectabilă care a participat la Bătălia de la Ostia din 849 împotriva sarazinilor. Cu toate acestea, Neapole nu a ezitat să se alieze cu "infidelii" dacă acest lucru însemna obținerea unuiu avantaj imediat: spre exemplu, în 836, ducatul a cerut sprijinul sarazinilor pentru a respinge trupele asediatoare ale longobarzilor venite din Ducatul de Benevento. Ducatul a ajuns la culmea puterii sale sub ducele-episcop Athanasius și succesorii săi, dintre care Grigore al IV-lea și Ioan al II-lea au participat la Bătălia
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
cu secole mai înaite, slavii încă ne-creștinați erau luați ca sclavi în regatele creștine din occident (Franța, Imperiul Germanic, Regatul Ungariei), etimologia cuvântului "sclav" provenind de la slavi (nu de la "servus" din latină), alt exemplu fiind sclavia reciprocă practicată între sarazinii musulmani sau evreii hazari pe de-o parte, și creștinii din regatele occidentale sau din Rusia Kieveană pe de alta. Un afiș privind vânzarea robilor țigani din Muntenia, publicat de Ian Hancock în 1987, a fost demonstrat a fi fals
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
musulmani și pe recucerirea Țării Sfinte în termeni care fac apel mai mult la cavalerismul medieval. Ca și Fulcher, și el a consemnat că Urban a deplâns violența cavalerilor creștini din Galia. „Este mai puțin rău să ridicați sabia împotriva sarazinilor”, spune Urban în scrierea lui Baldrick, comparându-i cu poporul lui Amalec. Violența cavalerilor o dorea înnobilată de slujirea lui Hristos în apărarea bisericilor Răsăritului ca pe o mamă. Baldrick afirmă că Urban, acolo pe loc, l-a numit pe
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
era cuibul piraților și centrul comerțului cu sclavi din Mediterană, raidul norvegian este primul înregistrat în sursele creștine ca atac asupra centrului pirateriei musulmane. Mai întîi, norvegienii au navigat spre Formentera, unde au găsit un număr mare de negri și sarazini, care locuiau în peșteri. Ca urmare a bătăliei norvegienii au capturat cea mai mare pradă. Apoi au atacat Ibiza, și mai târziu Menorca, ambele ori cu succes. Aparent, cruciații norvegieni nu au îndrăznit să atace principala insulă cea mai fortificată
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
a sosit în Franța pentru a găsi prin orice mijloace putea mâna sorei domnului Ludovic Constanța, o tânără domnițp de nemaipomenită educație, înfățișare elegantă și chip minunat. Atât de mare era reputația Regatului Franței și a domnului Ludovic că înșiși sarazinii erau înspăimântați de proiectul acestei căsătorii. Ea nu era logodită de când rupsese angajamentul de a se căsători cu Ugo, contele de Troyes, și își dorea să evite vreo altă alegere nepotrivită. Principele de Antiohia era experimentat și bogat atât în
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Lambert, devenit duce de Spoleto, fuseseră delegați de către împăratul Carol cel Pleșuv să îl însoțească pe papa Ioan al VIII-lea la Napoli pentru a pune capăt alianței pe care mulți dintre principii longobarzi din sudul Italiei o încheiaseră cu sarazinii, interesele familiei era în general ostile față de Papalitate, o politcă pe care Guy a urmat-o inițial. Înainte de a muri în 880, fratele său Lambert i-a lăsat lui Guy prin testament marca de Camerino, în vreme ce Ducatul de Spoleto revenea
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
cu împăratul Carol cel Gras, drept pentru care, în același an, în cadrul adunării de la Verona, împăratul l-a deposedat de fiefurile sale, după cum a procedat și cu mulți alți nobili din Italia. Răsculându-se, Guy s-a aliat cu vecini sarazini și a început să achiziționeze un teritoriu și mai larg. Din acest motiv, în cadrul unei diete ținute la Ravenna, împăratul l-a declarat pe Guy ca vinovat de înaltă trădare, iar ducele Berengar I de Friuli a trecut la comanda
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
de "dux et marchio", iar până la sfârșitul anului 884 împăratul Carol a fost nevoit să încheie pacea cu Guy, care și-a recăpătat titlurile în mod formal. În continuare, în 885, Guy a avut confruntări cu foștii săi aliați ocazionali, sarazinii stabiliți la Garigliano. După depunerea împăratului Carol cel Gras din 887, Guy a căutat să profite de relația sa cu arhiepiscopul de Reims, Fulk, manifestându-și intenția de a fi încoronat ca rege în Francia occidentală, drept pentru el s-
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
Italia, axat în jurul orașului Anconă, situat la Marea Adriatică, a cărui independența a durat din secolul al XI-lea până în anul 1532. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, orașul Anconă a fost succesiv atacat de către goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
al XI-lea, orașul Pisa devenise deja un foarte important centru, a cărui flotă controla comerțul mediteranean. El și-a extins puterea în urma jefuirii portului Reggio di Calabria din sudul Italiei în anul 1005. Pisa s-a conflict continuu cu sarazinii pentru controlul Mediteranei. În alianță cu Republica Genova, pisanii au întreprins o expediție asupra Sardiniei în 1015-1016, capturând insula de la sarazini în anul 1016, după înfrângerea regelui sarazin Mugahid. Această victorie i-a oferit Pisei supremația în Marea Tireniană. Atunci când
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
puterea în urma jefuirii portului Reggio di Calabria din sudul Italiei în anul 1005. Pisa s-a conflict continuu cu sarazinii pentru controlul Mediteranei. În alianță cu Republica Genova, pisanii au întreprins o expediție asupra Sardiniei în 1015-1016, capturând insula de la sarazini în anul 1016, după înfrângerea regelui sarazin Mugahid. Această victorie i-a oferit Pisei supremația în Marea Tireniană. Atunci când pisanii i-au alungat și pe genovezi din Sardinia, un nou motiv de tensiune a izbucnit între cele două republici rivale
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
din sudul Italiei în anul 1005. Pisa s-a conflict continuu cu sarazinii pentru controlul Mediteranei. În alianță cu Republica Genova, pisanii au întreprins o expediție asupra Sardiniei în 1015-1016, capturând insula de la sarazini în anul 1016, după înfrângerea regelui sarazin Mugahid. Această victorie i-a oferit Pisei supremația în Marea Tireniană. Atunci când pisanii i-au alungat și pe genovezi din Sardinia, un nou motiv de tensiune a izbucnit între cele două republici rivale. Între 1030 și 1035, Pisa a continuat
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
insula Corsica, provocând și mai mult dușmănia genovezilor. În 1063, pisanii s-au apropiat de normandul Roger I al Sicliei, care conducea o campanie care va dura peste trei decenii de cucerire a Siciliei, perspectiva fiind un atacul conjugat asupra sarazinilor din Palermo. Roger a respins invitația, fiind angrenat în mai multe dispute. Fără sprijinul unei puternice armate de uscat, atacul pisan asupra Palermo a eșuat. În 1060, Pisa a fost angajată în prima sa bătălie contra Genovei, care s-a
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
răscoala din 727 cauzată de disputa iconoclastă. Ultimul exarh de Ravenna, Eutychius, a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan al II-lea a emis pretenții asupra exarhatului. Aliatul spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
Guaimar și-a legat soarta de cea a dinastiei normande Hauteville. Între timp, bizantinii, care nu dăduseră curs cererii de ajutor a lui Guaimar, pregăteau o expediție de mari proporții sub comanda generalului George Maniaces, pentru a-i ataca pe sarazinii din Sicilia. La cererea bizantinilor, Guaimar a trimis o cohortă de luptători longobarzi și normanzi, primul dintre aceștia fiind Guillaume, care, prin acțiunile sale din Sicilia, și-a dobândit epitetul de "Braț de Fier". În 1038, ca urmare a unor
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
stat din Evul Mediu timpuriu axat în jurul orașului Gaeta din sudul Italiei. El a apărut la începutul secolului al IX-lea, în condițiile unei crescânde autonomii a comunității locale pe măsură ce puterea bizantină în Italia se reducea din cauza incursiunilor longobarzilor și sarazinilor. Sursa primară pentru istoria Gaetei în perioada sa ducală o constituie "Codex Caietanus", o colecție de privilegii care păstrează în mare detaliu istoria celor din Gaeta, mult mai bine decât este cazul pentru statele de coastă vecine, precum Ducatul de
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
de Neapole, Republica Amalfi, și Ducatul de Sorrento. Totuși, spre deosebire de aceste state-surori, Gaeta nu a fost niciodată un centru de mare importanță comercială. În anul 778, Gaeta a fost sediul din care "patrikios" bizantin de Sicilia dirija campania împotriva invadatorilor sarazini din Campania. Primul "hypatos" (consul) bizantin de Gaeta, Constantin, care l-a asociat la guvernare pe fiul său Marin I, a fost de fapt un agent bizantin și totodată vasal al ducelui Andrei al II-lea de Neapole. Constantin a
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
într-o formațiune statală independentă "de facto". Conducătorii Docibilieni s-au preocupat în primul rând să promoveze interesele Gaetei prin încheierea de alianțe cu orice putere care era capabilă de aceasta. Când au avut ocazia, ei și-au raliat forțele sarazinilor împotriva vecinilor lor creștini, însp și Papalității împotriva piraților musulmani în bătălia de la Ostia din 849. Ei au construit un masiv palat și au asigurat creșterea prestigiului și prosperității cetății. Locuitorii din Gaeta s-au menținut nominal ca supuși ai
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
Pandulf al II-lea de Salerno și i-a invadat teritoriul, alungându-l de la conducerea Salerno. Împăratul german Otto al II-lea, care se află în acel moment în Italia pentru a lupta împotriva atât a bizantinilor cât și a sarazinilor și era în căutare de aliați și susținători, i-a acordat lui Manșo recunoașterea imperiala pe care și-o dorea atât de mult. În 977, el și-a asociat propriul fiu, Ioan în postura de co-duce în Amalfi, însă acesta
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]