1,002 matches
-
Toate grămezile de cărți și dosare s-au ordonat pe verticală aproape la modul maniacal, zecile de creioane sau strâns într-un pahar ș.a.m.d. Revin, însă. Altă sursă de amuzament (nevinovat, dar nu mai puțin intens, iar uneori sarcastic) mi-o oferă partenerii mediatici. Rar trece o săptămână în care să nu șochez un ziarist cu „parolismul” meu. Probabil așa-i de ostentativ clară imaginea mea de tip distrat, rebel, capricios, pe scurt neserios, încît primesc adesea câte trei
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
-l integrează, criticii și teoreticienii generației ’80 îl vor introduce pe Ion Mureșan în tabloul și în constructul lor. Astfel, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), îl include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor cristalini” și de cea a „volubililor prozaizanți”, aceasta din urmă mai consistent
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
adagiu: „Un vițel mort, dar bine conservat, și dat cu ceva culoare (exemplu autentic) e cotat mai bine decît un Rembrandt. Nu zic că e rău, zic doar că e altceva, radical altceva.“ (p.80) Relativismul e evident, alături de tenta sarcastică. Ce nemulțumește la carte e că, în primele două treimi, cititorul are senzația de déjà vu, primele 70 de pagini fiind un rezumat al ideilor pe care autorul le-a așternut în volume precum Occidentul. O interpretare istorică (2007), Două
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
demonstrează că Panait Istrati era stăpân pe mijloacele de expresie, că talentul său înnăscut, cultivat prin necontenite și aprofundate lecturi, se putea exterioriza printr-o varietate de nuanțe compoziționale și stilistice, de la evocarea lirică și patetică la tonalitatea gravă și sarcastică a pamfletului. Articolele sale se caracterizează printr-o vibrație interioară care atrage permanent interesul și participarea afectivă a cititorului.
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
În schimb, ingratitudinea îi vine din acea stihie care, împingîndu-l în prăpastie, îi insuflă sentimentul apoteozei. La o privire sumară, ingratitudinea e forma de nerecunoș- tință pe care o arăți binefăcătorilor, dintr-un impuls de a răsplăti sprijinul prin răceală sarcastică. La o privire mai minuțioasă, ingrat e cel care s-a rupt de grația numenului, nimerind în debusolare stingheră. Ingratul e apostatul de zeu și denigratorul de semeni. Nietzsche e în ambele sensuri ingrat, ridicîndu-se împotriva acelora care l-au
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
cinci ani, înclin să cred că volumul din 2006 nu e altceva decât romanul apărut de curând, modificat. Lucru neprecizat. Deținătorii volumului din 2006 ne pot lumina pe deplin. Amintirile unui gentleman bolșevic are în centru povestea unui artist revoltat, sarcastic și plin de umor, crescut la orfelinat și salvat de talentul său portretistic. Vasile Buliga pe numele lui, artistul, odată devenit celebru, renunță la orice legătură cu trecutul; își schimbă numele și viitorul pare sigur pentru noul Emil Faure. Până la
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
capătă conștiință de sine, acționând asemeni unui organism ce înghite tumorile și securizează ordinea perfectă. Imobilul „prin maniera lui sângeroasă de manifestare, imita, la scară mică, întreg blocul comunist”. Predilecția pentru un asemenea personaj are sens, pentru că naratorul, spumos și sarcastic, nu-și ascunde nicio clipă aversiunea pentru protagoniști. Empatia, câtă există, se justifică numai prin ecourile sfârșitului. De pildă, Emil aduce cu un artist pop din comunism mai ales pentru că dispare kafkian. Din păcate, vocea narativă, fără modulații interesante, mereu
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
poezie. Titlul e à la Ion Mureșan, cu referirea obsesivă și cvasi-tautologică la ceea ce poetul face (poezie, poeme, poeme despre poezie, poezia care, în altă parte, „refuză să mai intre în poem”), dar versurile sînt scuturate de excepționalismul elaborat și sarcastic, pentru a exprima o spaimă adîncă și esențială. Acesta va deveni unul dintre cele mai influente texte ale lui Ion Mureșan și va marca sesizant discursurile poetice ulterioare, de la Ioan Es. Pop la Constantin Acosmei (pentru a mă referi numai
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
voi?/ Oare dacă ne dați otravă/ Nu murim?/ Dacă ne atinge săgeata lui Cupidon/ Nu vom mai repeta figura?/ Oare dacă ne va vizita muza/ Nu vom crea?” (To: williamshakespeare@ co.u.k). După cum vedem, în cerneala autoarei picură stropi sarcastici. Aceștia îi dictează și o autoscopie necomplezentă. Clapa profundă pe care o apasă e totuși cea a ireversibilului înaintării ființei în timp: „Bătrînețea - acest mariaj de conveniență/ Fără divorț posibil/ Cu care trebuie să conviețuiești/ La bine și la rău
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă a scriitorilor români din anii ‘90 este cea a supraexplicitării simbolurilor în fața unor receptori considerați, probabil, inapți să le
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
surprizele îl stînjenesc și răutatea semenilor îl pune pe picior de fugă. Blaga nu are organ pentru rău, antenele lui neputînd sesiza cruzimile istoriei. Mai mult, filosoful nu are umor, sfătoșenia lui fiind doctă, fără urmă de intuiție a fermenților sarcastici ce dospesc în creierul omenesc. Cînd vezi atîta cochetărie duioasă, nu poți să nu-ți amintești de aerul ticăit cu care își citea, plicticos pînă la răpunere, prelegerile în fața studenților. E aici o încetineală cronică însoțită de o candoare care
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
cu aceeași tehnică, bine pusă la punct, a provocării promoționale. Pe copertă apare un fel de ștampilă, cu cifra 50 și cu anunțul Interzis bătrînilor libidinoși. La pagina 5, care deschide poemul în episoade Ursul din containăr, descoperim o indicație sarcastică („o altă realizare a guvernului Năstase”), precum și o dedicație de o comică enormitate („Se dedică cititorilor mei, fără de care presupun că m-ar omorî imediat”). Alte cîrlige bune de prins indignarea (și deci interesul) lectorului apar și în restul paginilor
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
veți reuși să incinerați toată hîrtia pe care ați pîngărit-o și nici să curățați cu diferiți detergenți literari sinistrele urme pe care le-ați lăsat în ridicarea minciunii la performanțe apocaliptice în timpul epocii de aur”. Și, cu un special dichis sarcastic, adecvat cazului în speță, C. V. (sau V. C.!) Tudor: „Pe vremuri nu era decît un băiat de mingi. Se pleca pînă la pămînt și spunea da chiar și atunci cînd era întrebat ce face tac-su! (...) Ani la rînd, dacă
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
va da prilejul cunoașterii unui univers cu reguli proprii, din atmosfera căruia își va inspira memoriile pe care le va scrie după 1990, pentru a le publica prima dată în 2001. Tortura, pe înțelesul tuturor e o carte cu timbru sarcastic, care încîntă printr-o inteligență corozivă de factură rece, Pavlovici avînd mina sobră a unui martor care descrie în detaliu ororile prin care trece. Paradoxul e că, sub ochiul mustind de ironie al autorului, iadul penitenciar e preschimbat într-un
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Dunării, atacînd nemilos deținuții. Apropiații pe care îi cunoaște în detenție îi dau prilejul unor pagini de elogiu (Andrei Ciurunga, Sergiu Al-George) sau de dispreț (Max Bănuș). În totul, cartea e captivantă prin arta de a evoca cult, în ton sarcastic, situații descreierate, de o brutalitate absurdă. Bizareria e că, în loc să te răscolească prin cruzime, episoadele te binedispun prin accentele de joc intelectual. Cartea se gustă estetic în sens ludic, fără a ridica în conștiință pretenția unei judecăți morale. O delectare
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
parcurs, din detalii minore, cum ar fi un sacou cu două numere mai mari, cu o gaură în dreptul inimii, o bancnotă de un milion câștigată de personajul din prima proză (Traducerea) și care reapare în Peisaj deltaic, la un bețiv sarcastic. Sunt niște legături insesizabile, unele cu implicații autobiografice, dar și care suprapun peste aparenta simplicitate a prozei o rețea ascunsă de simboluri și chei de lectură, una, posibil, livrescă. Prozatorii au, fiecare, câte un talent „de bază”. Mihai Bădică are
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
narator, se zbate acolo, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează întro obiectivitate sarcastică. Pip „narează” iluzii, în vreme ce Jaggers „studiază” realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest roman, o veritabilă poetică implicită a epicului european.. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Bianu la Academie, și împotriva publicării postume a cărora se ridică Ibrăileanu. Nu-i lipsea vocația filologică. Știa bine germana și maghiara, ca mai toți criticii ardeleni de după el. O descriere emoționantă a satelor din Mărginimea Sibiului și un portret sarcastic al lui Mihail Dragomirescu dovedesc resurse de prozator, insuficient exploatate din cauza morții timpurii la 42 de ani. Într-o revizuire din 1920, Lovinescu îi schița un portret nu prea binevoitor. Uitat mai apoi, Chendi își merită din plin locul în
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
-i musai să te trezești pocnit de-o veșnic dulce cărămidă-n moalele capului. De ce nu ți-ar dezmorți simțurile năpîrlite un crin uriaș, aterizat forțat, prin ceața incertitudinilor, pe sufletul tău fără turn de control? Pășește cu încredere caldarîmul sarcastic al urbei, apasă-ți talpa cu strășnicie pe-asfalt, n-o să aluneci: exiști, e uluitor, încă exiști! Copăcel-copăcel, omule, nu-ți disprețui norocul, șansa unică de-a respira (inspir-expir, inspir-expir...), de-a mînca aerul proaspăt, generos al spațiului tandru din
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
ce se reduce treptat sub apăsarea bolii și a morții la perechea originară a prieteniei și a singurătății ce nu îi părăsește nicicând pe Jonathan și Bobby. Vocile femeilor au altă încărcătură și tonalitate, alunecă de la ironie fină la observația sarcastică, se umplu de nuanțe și detalii, decojesc suprafețe și leapădă cojile, pătrund în miezul lucrurilor și le fac străvezii. Au privirea tăioasă, știu mai multe decât spun, iau hotărâri dure, sunt luptătoare de neînvins în ciuda impresiei de grație și feminitate
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
Astăzi nu-i zi de tăiere./ Botezătorule, hai!" (Interogatoriu); "mai sus într-un muzeu cu uși închise/ vaca exactă paște manuscrise/ și în aceeași ordine firească/ biserica poartă gumari și bască" (Cântec în așteptarea recoltei). Titlurile înseși sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Daniel Cristea-Enache Ca și cum autorul cu treizeci și cinci de ani mai tânăr ar vrea să facă joncțiunea cu actualul Alexandru George, pe inconfundabilul contur de comportament pe jumătate morocănos, pe jumătate sarcastic al acestuia, Marele Alpha, studiul dedicat de critic lui Arghezi, începe ex abrupto, cu o... palmă trasă cititorului: , Am pus în fruntea studiului nostru acest titlu și ne îndoim că măcar vreunul dintre cititorii care-și vor arunca asupra lui
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
niciodată atît de facil încît să nu fie poet". Și, probabil în virtutea aceleiași umori care îl determinase să-l includă pe Ilarie Voronca printre "tradiționaliști", îl plasează pe Topîrceanu în rîndul "moderniștilor". Trece parcă voit peste una din puținele izbucniri sarcastice ale poetului : Și noi facem mallarmism cuțovlah, pe care îl numim modernism" (Scrisori fără adresă). Contestat de unii critici ai vremii lui (Iorga, Lovinescu, P. Constantinescu), ignorat în mare măsură de criticii mai noi, George Topîrceanu (21 martie 1886 - 7
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
Raynal față de realitate sunt destul de nuanțate: Pascal și Victor sunt ,integrați", au funcții importante în Ligă, Hélčne și Véronique, de asemenea, dar păstrează atitudini de normalitate, Philippe se găsește într-un soi de agonie lucidă, Micheline este când resemnată, când sarcastică, iar Jean Elby rămâne singurul neatins de sistem. Figura lui Jean Elby era vitală în roman. înzestrat cu alură christică, (Danyel spune că are ,ochi de icoană, adânciți în orbite"), prezența lui face ca romanul să nu devină o copie
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]