142,816 matches
-
inimii. Când erau rare, făceam foame. Tatăl meu a fost unul dintre primii care au cerut cu tărie ca insula noastră să-și trimită și ea caietul de doleanțe. Dar nu știa să scrie nici o literă. Așa că preotul a preluat sarcina. Eram foarte tânăr, pe vremea aceea, dar amintirile îmi vor rămâne pentru totdeauna gravate în memorie. Mâinile noduroase ale tatălui meu, pline de bătături și răni peste care marea nu înceta să-și arunce sarea, astfel încât nu se cicatrizau niciodată
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
se bizuie pe toți românii și în care mulți foști adversari ai regimului au crezut că așa stau lucrurile și s-au înscris în PCR. Era atunci dl Ion Iliescu mai ritos decît Ceaușescu în apărarea idealurilor comunismului sau primise sarcini secrete să nu scape tineretul de sub control? Oricum ar fi, Ion Iliescu ar trebui să le mulțumească, azi, informatorilor recrutați atunci de Securitate, fiindcă au luptat împotriva nespălaților care atentau la idealurile comunismului. Asta măcar din consecvență cu acuzația sa
Ce securitate mai by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10337_a_11662]
-
ceruse să fie primit în clubul cu pricina, unde, însă, ca să fii admis trebuia să duci la bun sfârșit un mare număr de misiuni - peste o sută - de talia muncilor lui Hercule, de la care gândesc, serialul se și inspirase. Fiecare sarcină impunea o aventură aparent imposibilă, cu risc mortal, dar, pe rând, eroul nostru le izbutea pe toate, afară de ultima, unde eșua. Drept care trebuia să o ia de la început. O nouă recoltă de fascicule inunda piața. Pierzând, de la un moment dat
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
Neutralismul liberal, p. 136. 21 Richard Rorty, Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice, vol. 1, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, pp. 358-359. În eseul Despre etnocentrism: o replică lui Clifford Geertz, din volumul menționat, el distinge - în ceea ce privește sarcinile morale ale unei democrații liberale - între două specii de agenți care au putere de a influența deciziile și de a decide la nivelul spațiului public. Pe de o parte, îi avem pe "agenții iubirii"("maeștrii diversității"), al căror rol este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în modernizarea politică a Republicii Moldova. Acesta a și fost sensul comunicării lui Vitalie Ciobanu, care se întreba în titlul alocuțiunii sale ce pot face intelectualii pentru europenizarea Basarabiei. Definind intelectualul drept un neguțător de idei, care lucrează așadar cu concepte, sarcina să este aceea de a convinge cetățenii să urmeze un anumit proiect sau altul, adică a unui model sau a unei scheme demne de a fi urmate, deși o umbră de ironie la adresa intelectualilor a subzistat în cele spuse de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în valori, în legătură organică dintre vorba și faptă, dintre promisiunile făcute în campaniile electorale și realizarea lor. Cu toate astea, sunt doriți de partidele politice, pentru ca le mai spală acestora imaginea conferindu-le credibilitate. Or, conform lui Vitalie Ciobanu, sarcina rezervată intelectualilor din Basarabia este tocmai aceea de a defini ce anume înseamnă europenizare, insă adaptat la condițiile socio-economice specifice din Republică Moldova, pentru că altfel discursurile despre Europa, modernizare sau europenizare n-ar avea nicio aderenta la o populație sărăcita
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori de la M. Kogălniceanu, ce importantă mai are?!), sau: “nu poți fi comunist (n.n.: azi, globalist!) /adevărat/nu poți îndeplini sarcini bune/de răspundere/-fără a învăța (n.n.: azi, după manualele alternative, care-ți distrug discernământul și identitatea multimilenara!)/-fără a studia (n.n.: ieri, cât de intangibilă era Armata Sovietică, binecuvântata de “țării Kremlinului” azi, cât de deștept și invincibil e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
grijă față de tot ce mă privește... După câțiva ani petrecuți împreună, m’am căsătorit cu Netty și ne-am mutat în Florida, paradisul bătrânilor. Mutarea a fost înțeleaptă din punctul meu de vedere, treptat lăsându-mă „balamalele”, grijile trecând în sarcina lui Netty. Nici nu știu cum au trecut de atunci aproape treizeci de ani. Dacă la început eram mândru de Netty pentru că rezolva problemele locale legate de întreprin dere, călătorii sau întâlniri cu un număr mare de prieteni, acum mă bazez pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg intru încercare și împlinire ontica. Revenind, de aici poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai ales, în încercările inadecvate de recuperare a individualului. Și mai cu spor, sub volbura presiunilor ideologice. Este fapt evident că în procesul cunoașterii teoretice individualul se pierde, din prima clipă și faza, chiar prin numirea să, recuperarea rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În tentația recuperării prin numire se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
noastră transportam cu camioane și remorci blocuri enorme și le aruncam în mare. Construiam un dig despre care s-a ocupat un ziar-pistol. Ne-a șantajat cu succes. Dar asta, mai târziu. Deocamdată am constatat că pneurile Pirreli nu rezistau sarcinei. Explodau în cruce. Asta îi explicam reprezentantului firmei americane Goodear. Era un tânăr din Akron SUA, pe care l-am cunoscut la bar, la Atheneu. Numai firma lui fabrica pneuri care rezistau la douăzeci de tone. Dar costă! - mi-a
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
sau deja oficializate, el se vroia - precum un Mussorgski, Ives, Janacek sau Varčse - un artist al singurătății. Nu am pretenția că aș vorbi cu totală obiectivitate despre tatăl meu. Nu am intenția să mă extaziez public în fața muzicii lui. E sarcina posterității să-i considere meritele și locul ce i se cuvine în muzica secolului XX și poate în cea a secolului XXI, să-i studieze principiile estetice, conceptele și tehnicile de compoziție, destul de cuprinzătoare și bogate, dar, în esența lor
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
și dezvoltat o teorie generală a modurilor 1), forma clepsidrei, sau de asemeni, o anume manieră de a contempla Muzeul - arta, muzica din trecut - cu privirea concretă a prezentului și cu cea abstractă a viitorului. Îi revine probabil tot posterității sarcina de a stabili rolul lui în "întoarcerea la consonanța netonală" (rol cu totul diferit de cel al minimaliștilor), contribuția sa la instaurarea postmodernismului 2), influența directă și indirectă asupra unui Schnittke sau a unei Gubaidulina, interferențele mai mult sau mai
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Alexandra Olivotto Cronicarul de film are obositoarea sarcină de a fi mereu cu temele la zi. Toată existența lui e pe fast forward": trebuie să vadă toate noutățile cinematografice în avans și, dacă e posibil, să scrie despre ele cît de repede poate. O sarcină care mie una
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
film are obositoarea sarcină de a fi mereu cu temele la zi. Toată existența lui e pe fast forward": trebuie să vadă toate noutățile cinematografice în avans și, dacă e posibil, să scrie despre ele cît de repede poate. O sarcină care mie una mi se pare nițel ipocrită. După cîte pelicule văzute și scrise" te faci cronicar de film orientat doar către pelicule viitoare? Se poate considera atunci că ți-ai făcut și temele trecutului? Aș prefera hibridul, încrucișarea dintre
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
sînt singurii care îi pot aduce la cunoștință acestuia adevărata sa descendență, că doar n-are documente de familie care s-o demonstreze. Să precizez și că membrii (2) nu pot afla cine e moștenitorul decît de la (1), a căror sarcină e să păstreze secretul. Acum, partea ridicolă este că descendentul lui Isus o duce bine mersi, deși n-a mai avut nici un contact cu "bodyguardul" său de vreo 20 de ani. Asta zic și eu pază și protecție! Mă limitez
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
ne macină nervii, ingredient al noii limbi de lemn: "Chiar dacă epoca formelor goale, care domnește de douăzeci de ani și mai bine în țările noastre, s-ar putea explica, deși nu justifica, prin cuvîntul epoca de tranziție, e evident că sarcinile cu care tranzițiunea ne-au încărcat cu asupra de măsură ne dictează în mod serios de-a ne întoarce de pe calea greșită, de-a privi în mod mai limpede starea adevărată a țării, de-a judeca în mod mai limpede
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
punere în valoare, conceptuală și bibliografică, a temei alese. Ceea ce implică datoria de a-i face sensibile candidatului capcanele care-l pîndesc și de a-l ajuta să opteze în funcție de cerințele subiectului, dar și de propriile-i aptitudini. Împlinirea acestor sarcini delicate depinde de instaurarea unui climat de empatie intelectuală și încredere reciprocă. Atunci cînd "curentul trece", cînd, altfel spus, relația magistru-discipol se convertește într-una de colegialitate și parteneriat, apare șansa reală ca perioada doctorală să devină cu adevărat formativă
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
de-a-n picioarele, să intervină oriunde surprinde deficiențe. Deși de felul meu sînt insomniac, n-am prea avut ocazia să mă amestec, fiindcă totul a mers ca pe roate. Inspectoratul școlar Cluj s-a achitat mai mult decît onorabil de sarcinile lui de gazdă, dl primar Boc a ținut să stea de vorbă cu comisia de concurs, Î.P.S.S. episcopul Bartolomeu Anania și dl Ionel Haiduc, noul președinte al Academiei, au fost prezenți la deschiderea festivă, în zilele libere s-au
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
se elibera... în acest timp, ceilalți, suita, se opreau și ei, respectuoși, înșirându-se pe marginea aceluiași accident de teren, unul lângă altul, și urinau și ei, cu respect, cu fereală, mai încolo de ochii șefului... Dacă astăzi comisia având sarcina să cerceteze cine și cum, și de ce a fost comunist în țara românească; și dacă morții ar avea privilegiul de a vedea și ei, din când în când, ce se mai întâmplă la suprafață, Cioran, de la noi, ar muri, din
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori de la M. Kogălniceanu, ce importantă mai are?!), sau: “nu poți fi comunist (n.n.: azi, globalist!) /adevărat/nu poți îndeplini sarcini bune/de răspundere/-fără a învăța (n.n.: azi, după manualele alternative, care-ți distrug discernământul și identitatea multimilenara!)/-fără a studia (n.n.: ieri, cât de intangibilă era Armata Sovietică, binecuvântata de “țării Kremlinului” azi, cât de deștept și invincibil e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
grijă față de tot ce mă privește... După câțiva ani petrecuți împreună, m’am căsătorit cu Netty și ne-am mutat în Florida, paradisul bătrânilor. Mutarea a fost înțeleaptă din punctul meu de vedere, treptat lăsându-mă „balamalele”, grijile trecând în sarcina lui Netty. Nici nu știu cum au trecut de atunci aproape treizeci de ani. Dacă la început eram mândru de Netty pentru că rezolva problemele locale legate de întreprin dere, călătorii sau întâlniri cu un număr mare de prieteni, acum mă bazez pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg intru încercare și împlinire ontica. Revenind, de aici poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mai ales, în încercările inadecvate de recuperare a individualului. Și mai cu spor, sub volbura presiunilor ideologice. Este fapt evident că în procesul cunoașterii teoretice individualul se pierde, din prima clipă și faza, chiar prin numirea să, recuperarea rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În tentația recuperării prin numire se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
trăită. La învierea de obște, trupul fiind total înduhovnicit într-o comuniune dialogică deplină cu Dumnezeu, va fi cu totul neprihănit, deci nestricăcios<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 491, în Filocaliaă, vol. IX, p.237. footnote>. În consecință, sarcina creștinului care vrea să-și păstreze curăția pare a fi dificilă. Ea este cu atât mai împovărătoare cu cât lumea modernă, în totalitatea ei, a atins un nivel de pervertire pe care nu l-a mai atins niciodată înainte cu
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]