297 matches
-
am nevoie de un partener. N-am găsit pe nimeni altcineva. Știu că tu faci yoga, așa că m-am gândit că poate te interesează. —„Revitalizare urbană“? mă mir eu, uitându-mă pe pliant unde-mi indică el. Ce-i aia? —Sari ca nebuna pe niște saltele speciale vreo oră. E pentru fete. Noi, băieții, ne uităm prin peretele de sticlă. E grozav, adaugă Finn, aruncându-mi o privire pofticioasă. — Îmi imaginez, zic eu sec. Nici un top pentru sport nu ține destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Lună. Da, m-am culcat pe burtă, m-am întins din ușa cabinei, cu ochii închiși, ca să așez lucrurile pe care le-au trimis și să culeg câteva pietricele mărunte. Iar pe drumul de întoarcere îmi spuneam în sinea mea: „Sari, Igor, acum. Cadavrul tău va pluti pururi între cer și pământ și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dezlipi ochii de-a lungul a două stații întregi de metrou (exact în por țiunea cât vagoanele s-au târât pe fundul oceanului) s-a întâm plat să fie negresă și să aibă aproximativ șaisprezece ani. Și să poarte un sari de mătase albă cu foarte palide flori nei denti ficabile presărate, în ușor relief, dea supra lui (chiar deasupra, plutind parcă la un centimetru de materialul lucios). Iar pe cap să poarte, din același material, un mic turban ce-i
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mic turban ce-i alungea tâm plele în felul frumuseților egiptene. Și s-a întâm plat, de aseme nea, ca fata să aibă fire de walkman șerpuin du-i afară din urechi și pier zându-se, subțiri și duble, sub pânza sari-ului, detaliu teh no logic într-un con trast atât de necontrastant cu tradiționalul vestmânt, încât te-ntrebai dacă nu cumva toți strămoșii ei afri cani purtaseră walkmanuri la cingătoare, din noap tea isto riei și până atunci. La glezna
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sacri ficați cu cruzime. Și totuși timiditatea și inocența erau singurele ei puteri. N-aș putea spune când apăruse în vagon, dar a ieșit odată cu mine în piața Kennedy, cu maga zine de lux și palmieri, și, mergând dreaptă în sari-ul ce-i înfășura omoplații și fesele, s-a dizolvat în lumina complicată din jur. De multe ori după aceea m-am gândit că dacă, mergând în urma ei, i-aș fi atins înve li toarea de mătase, s-ar fi-ntors
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
deci Întrebarea: să-i spun sau să nu-i spun că sunt mamă (evident, singurul context În care acest lucru ar putea fi o revelație rușinoasă). Un castel săltăreț este... E un castel pe care-l umfli și pe care sari În sus și-n jos. Pentru ziua fiicei mele, trebuie să nu uit să Închiriez unul. Adică, nu durează nu știu cât, dar de obicei, până-mi aduc eu aminte, e prea târziu. —Ai un copil? Pare interesat, nu Îngrozit. —Doi. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pe plăcuța de pe gard scria „Case de păpuși tradiționale englezești“, iar peste ea era lipită o hârtie pe care scria: „Lichidare: Totul trebuie să dispară!“ În curte se aflau vreo patruzeci de femei: croitorese, unele Îmbrăcate cu cele mai uimitoare sariuri. S-au dat la o parte când am ajuns și am avut impresia că trec printr-un stol de păsări tropicale. Mi-am fluturat vechea carte de credit Platinum Amex pe sub nasul tipului care stătea la intrarea din spate, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cam sta pe nervi să-l văd că se ține tot timpul după mine. Parcă l-ar ține în lesă. Păi cam așa e, tună ajutorul de maistru. Ar face orice i-ar cere ea. Dacă i-ar spune: „Matthew, sari fără coardă de pe platforma de serviciu“, el ar spune simplu: „Sigur, MM“ și uite așa s-ar duce. Luat de val în propria-i poveste, acesta continuă: — Dacă i-ar spune să se ducă să se întindă în mijlocul drumului... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
obiecte vechi. Știți dumneavoastră, pietre vechi, vase, antichități? Părea nelămurit. —Bijuterii poate? A! Bijuterii! Înțeleg. Da, da. Vărul meu, el vând bijuterie. —Și antichități? — Da, da. Antic. Vinde în piață. —L-aș putea întâlni? — Sigur. Locuit aproape de-aici. —Mulțumesc, Sari. Maggie zâmbi. Și cum îl cheamă? —Numele lui tot Afif. El e Afif Aweida. Capitolul 33 Ierusalim, joi, 10.05 a.m. Pe când se perindau pe străzile lăturalnice, înguste și făcute din aceeași piatră de culoare ternă ca și restul Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de asta acum. Scoase telefonul și formă numărul lui Uri. Primise un mesaj în timp ce se afla în casa Aweida. De la Edward. Asta însemna că îl trimisese în plină noapte. Trebuie să vorbim despre ce o să facem cu lucrurile tale. E. Sari Aweida îi văzu probabil expresia feței, încruntarea sprâncenelor. — Nu face griji, Maggie. Aproape ajuns. Șterse mesajul de la Edward, fără să-i răspundă, și apăsă tasta verde pentru a suna la ultimul număr format. Va vorbi de parcă noaptea trecută nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu Baruch Kishon. E negustor de antichități. E o coincidență prea mare. Te sun mai târziu. Ca majoritatea oamenilor care vorbeau la mobil mergând pe stradă, ținuse capul în jos, privindu-și încălțările. Acum ridică privirea, dar nici urmă de Sari. Evident, a mers atât de repede, încât nu și-a dat seama că ea nu a ținut pasul. Se opri și se uită la străzile întortocheate, cu intersecții și alei lăturalnice la fiecare câțiva metri și constată că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta însă nu mai era deloc la fel de distrată ca mai înainte. Inima îi bătea puternic; se uita la fiecare alee, întorcea capul peste umăr și, în primul rând, era atentă la bărbatul care o conducea. Era un fel de capcană? Sari Aweida o dusese la agresorii săi? Acest om avea să facă același lucru? Se gândi să fugă. Dar unde? S-ar pierde imediat pe străzile astea. Erau din ce în ce mai aglomerate acum, când intrau în souk, în piață. Văzu două femei, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea. Gheorghieș fața-nroșește, Apoi mi se-ngălbinește Și pe murgu-i se avântă Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n ea izbi Și când murgu - a nechezat Toți mesenii s-au sculat. Iar Gheorghe le-au cuvîntat: - Stați, meseni, nu vă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bea o cafea dacă găsești unde, cumpără un ziar, uită-te la vitrine, sper că n-ai uitat lecțiile pe care pe care ți le-au predat la școala de poliție, Nu, domnule comisar, Foarte bine, strada ta e asta, sari, Și unde o să ne întâlnim când o să terminăm treaba, întrebă agentul, presupun că o să trebuiască să fixăm un punct de întâlnire, problema e că există o singură cheie de la providențial și dacă eu, de exemplu, o să fiu primul care termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la sălcioară și toate acele apariții bizare scoase din lăzi vechi Încărcate ca pilote și perne de puf - Ruzsa Sandor și Draga Mașin și Fedak Sari și Charlestonul acela insidios și obscen - „ein Bißchen tiefer, ein Bischen schneller, wie ein Propeller...“ - anii nebuni ai bunicii mele, anii nebuni trăiți de mine În amintirea ei În fiecare duminică cu mătuși și verișoare grase, cînd creierul se odihnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne păstrăm simțul umorului, dacă vrem să nu ne pierdem firea. Dușmanii sînt lipsiți de umor. Dă-mi un răgaz de-o săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luminează: - Tinere coleg, în tine e salvarea! Când am intrat în secretariat era așa de cald, că am rugat pe cineva să deschidă geamul. Eu zic să intri matale în sala de clasă alăturată și de acolo, prin exteriorul clădirii, sari pe geam în secretariat și deschizi ușa. Am ruga un elev, da’ nu se poate, că acolo sunt și subiectele. - Da, dar știți, se bâlbâie directoarea, secretariatul e la etajul doi... Privirea admirativă pe care mi-o aruncă profesoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
des, poate n-aș mai reacționa așa. Propac pentru pisici obeze, tu ce părere ai, o fi o chestie așa grozavă? Aș cam vrea să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai departe, Aurora își târșește pâslarii pe mozaicul din coridor, îndreptându-se către somn. Oare ce-o să mai viseze în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să mi-o poată evoca pe Maitreyi, nu găsesc nimic. E ciudat cât de incapabil sunt să prevăd evenimentele esențiale, să ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul vieții mele. Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea cireșelor galbene, și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puțin umană în acest trup înfășurat și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sen era un bărbat seducător, deștept și subtil, instruit, plin de humor, blând și drept. Cum stam și-l priveam așa, intră ― aducând cu ea o atmosferă stranie de căldură și panică ― soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat în aur și cu picioarele goale, tălpile și unghiile roșite. Doamna nu știa aproape deloc englezește și zâmbea întruna. Probabil că mâncase în acea după-amiază mult pan, căci avea buzele sângerii. Când am privit-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au putut ascunde mirarea și admirația. Gîteva zile, toată casa n-a vorbit decât despre baia mea de dimineață, fără apă caldă. Așteptam să-mi spună ceva și Maitreyi, pe care o întîl-neam devreme de tot, la ceai, într-o sari albă, simplă, și cu picioarele goale. Și într-o zi mi-a spus (primele ei cuvinte neoficiale): ― În țara dumneavoastră trebuie să fie foarte frig. De aceea sunteți albi... A pronunțat cuvântul "alb" cu oarecare invidie și melancolie, uitîndu-și fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fugi. O auzii, până târziu după miezul nopții, cântând în odaia ei. VI Într-o zi, d-l Sen bătu la ușa mea. Ieșii în prag și îl văzui gata de plecare, iar pe Maitreyi înveștmîntată în cea mai frumoasă sari pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ferestrele in odaia ei. Nu-mi găseam locul, și atunci mi-am luat cascheta și am pornit să mă plimb în parc. Coborând treptele verandei, mă auzii chemat din balcon. ― Unde te duci? Maitreyi sta aplecată pe balustradă, într-o sari albă, de casă, părul lăsat pe umeri și brațele goale. Îi spusei că mă duc să mă plimb prin parc și să-mi cumpăr tutun. ― Poți trimite pe servitor să cumpere tutun. ― Și eu ce să fac? întrebai. ― Dacă vrei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
banale sunt toate femeile, înțelegeam eu. Aceeași melodie, aceeași în Europa sau în Asia, cu femei inteligente, stupide, perverse sau fecioare. Seara am fost la cinematograf singur, petrecând de minune. La cină, Maitreyi s-a așezat îîngă mine, într-o sari superbă, veche de o sută de ani. Era plânsă, tăcută; de-abia a mâncat. "Mama" a înțeles totul. Mi-a mulțumit că am vorbit cu ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cel puțin la noi. albii. ― La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblînzită. La noi, prietenii își arată dragostea atingîndu-și picioarele goale. De câte ori stau de vorbă cu prietenele mele, eu le strâng piciorul. Uite așa... Își desprinse, îmbujorîndu-se, piciorul din sari și-l apropie de Lilu. Se petrecu atunci ceva ciudat. Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]