KorAP: Find »[drukola/base=sarmați & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...16 >

380 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

cuprinde 11 secole și este împărțită în patru perioade: 1. sec. VII-IV a. H. 2. sec. IV-II a. H. 3. sec. II a. H.I d. H. 4. sec. IIIV d. H. Ne vom referi, în continuare, la ultima perioadă a istoriei sarmaților. Ei ocupau o regiune foarte întinsă ce includea Uralul de sud, râurile Ural și Volga și teritoriile dintre Volga și Don. Civilizația sarmatică se apropia foarte mult de aceea a sciților din stepele nord-pontice, de-aici înrudirea celor două populații

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ocupau o regiune foarte întinsă ce includea Uralul de sud, râurile Ural și Volga și teritoriile dintre Volga și Don. Civilizația sarmatică se apropia foarte mult de aceea a sciților din stepele nord-pontice, de-aici înrudirea celor două populații iraniene. Sarmații, mai ales la început, duceau un mod de viață nomad, ocupația lor principală fiind creșterea animalelor în turmă, cu care se deplasau mereu în căutare de pășuni. Ei se vor îndrepta spre teritoriile aflate la apus de Don, la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apus a continuat până la sfârșitul antichității, fiind determinată de propriile necesități de extindere a zonelor de pășunat pentru turme, dar și de înaintarea altor grupuri de migratori, mai ales germanici, care au pătruns în spațiul ocupat de ei. Cei dintâi sarmați care s-au deplasat, la începutul secolului I d. H., departe spre vest în înaintarea lor, până în Câmpia Tisei, au fost iazigii. După plecarea lor din regiunile est-carpatice, locul lor a fost luat de roxolani. Despre sarmați, nomazi și războinici, ne

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de ei. Cei dintâi sarmați care s-au deplasat, la începutul secolului I d. H., departe spre vest în înaintarea lor, până în Câmpia Tisei, au fost iazigii. După plecarea lor din regiunile est-carpatice, locul lor a fost luat de roxolani. Despre sarmați, nomazi și războinici, ne vorbește geograful Pomponius Mela (prima jumătate a secolului I d.H.): "Sarmații nu locuiesc în orașe și nu au așezări statornice. Când îi atrag într-un loc pășunile, când urmăresc un dușman sau fug de el, târăsc

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
spre vest în înaintarea lor, până în Câmpia Tisei, au fost iazigii. După plecarea lor din regiunile est-carpatice, locul lor a fost luat de roxolani. Despre sarmați, nomazi și războinici, ne vorbește geograful Pomponius Mela (prima jumătate a secolului I d.H.): "Sarmații nu locuiesc în orașe și nu au așezări statornice. Când îi atrag într-un loc pășunile, când urmăresc un dușman sau fug de el, târăsc cu ei toate lucrurile lor și astfel locuiesc totdeauna în tabere. Sunt războinici, liberi, neînfrânați

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
romane din sudul Dunării. Ei au rămas între Carpați și Nistru (frontiera romană de la Dunărea de Jos) și s-au amestecat în scurt timp cu roxolanii, populație sarmată care a înaintat spre vest în urma iazigilor. Ajunși la Dunărea de Jos, sarmații au venit în contact direct cu populația dacică, dar infiltrarea lor în aceste teritorii, începând din secolul I d. H., s-a desfășurat treptat, în etape, la început în proporții reduse și doar în zonele periferice din estul Daciei. De-aici

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
începând din secolul I d. H., s-a desfășurat treptat, în etape, la început în proporții reduse și doar în zonele periferice din estul Daciei. De-aici, ei efectuau raiduri în provinciile romane din sudul Dunării. O prezență mai numeroasă a sarmaților în vremea aceasta se înregistrează în stepa Bugeacului, din sudul Basarabiei, la nordul gurilor Dunării și până la râul Bârlad, dincolo de Prut. Ei tindeau să ajungă în Câmpia munteană (Bărăgan). O altă direcție de deplasare a lor a fost de-a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
populației sarmatice. Pătrunderi sarmatice mai numeroase au loc abia după cucerirea Daciei (106), la începutul secolului II d. H., când asistăm la noi valuri de migrațiune cu o populație amestecată, în care predomină roxolanii. Se înregistrează un aflux masiv de sarmați în șesurile Bugeacului (Basarabia) și în spațiul dintre Prut și Siret. Nomazii sarmați înaintează mai adânc pe teritoriul Daciei și ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la începutul secolului II d. H., când asistăm la noi valuri de migrațiune cu o populație amestecată, în care predomină roxolanii. Se înregistrează un aflux masiv de sarmați în șesurile Bugeacului (Basarabia) și în spațiul dintre Prut și Siret. Nomazii sarmați înaintează mai adânc pe teritoriul Daciei și ocupă sud-estul Munteniei, în secolul II d. H., mai ales teritoriul dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș și Ialomița. Descoperirile răzlețe de morminte sarmatice ajung până la Olt, dar ei nu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dintre râurile Buzău și Călmățui, apoi, treptat, dintre Argeș și Ialomița. Descoperirile răzlețe de morminte sarmatice ajung până la Olt, dar ei nu stăpâneau efectiv această zonă a Munteniei. Infiltrările sarmatice erau controlate de romani. În teritoriile dintre Carpați și Nistru, sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind mai ales în Câmpia Moldovei și spre Bârlad și Răut, dar stăpânirea lor nu are proporțiile celei din Câmpia munteană. În paralel cu extinderea teritoriilor stăpânite de sarmați

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sarmații erau prezenți mai ales în Câmpia Bugeacului, de-aici ei se extind mai ales în Câmpia Moldovei și spre Bârlad și Răut, dar stăpânirea lor nu are proporțiile celei din Câmpia munteană. În paralel cu extinderea teritoriilor stăpânite de sarmați, se produce și o creștere a populației lor, prin pătrunderea continuă a noi grupuri de nomazi. Infiltrarea sarmaților în spațiul dacic și cel daco-roman (după 275) a avut loc numai în zonele de câmpie, de unde au înaintat de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și spre Bârlad și Răut, dar stăpânirea lor nu are proporțiile celei din Câmpia munteană. În paralel cu extinderea teritoriilor stăpânite de sarmați, se produce și o creștere a populației lor, prin pătrunderea continuă a noi grupuri de nomazi. Infiltrarea sarmaților în spațiul dacic și cel daco-roman (după 275) a avut loc numai în zonele de câmpie, de unde au înaintat de-a lungul unor râuri, precum valea Bârladului, niciodată ei nu s-au stabilit în regiuni mai înalte, ocupate în mod

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
tradițional de populația locală (dacică). În Moldova, la vest de Siret, lipsesc descoperiri sarmatice, deoarece infiltrarea lor nu s-a produs și pe valea Siretului, ce străbătea zone înalte locuite de daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele, prin teritoriul Daciei, cu aprobarea guvernatorului provinciei, în vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est și sud de Carpați (în Bugeac și Bărăgan) și-au continuat modul de viață nomad tradițional, singurele mărturii arheologice rămase de la ei sunt mormintele. Necropolele sarmatice erau mici, ca întindere, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri de săgeți, piese de harnașament, iar la femei, accesorii vestimentare și obiecte de podoabă. Istoria sarmaților din teritoriile dacice de la est și sud-est de Carpați (Basarabia și Muntenia) s-a schimbat odată cu migrația goților în regiunile de la nordul Mării Negre și Dunării de Jos. În scurt timp, în secolul al III-lea, ei au fost înglobați și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nordul Mării Negre și Dunării de Jos. În scurt timp, în secolul al III-lea, ei au fost înglobați și asimilați în marele conglomerat etnic, constituit sub conducerea goților, iar civilizația sarmatică a dispărut rapid. Este posibil ca grupuri restrânse de sarmați să fi trecut în sudul Dunării sau să se deplaseze în altă direcție, dar lipsesc dovezile. Migrația sarmaților în teritoriile dacilor liberi, împreună cu goții cu care s-au amestecat, reprezintă ultimul val masiv de populație sarmatică în mediul dacic, ei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și asimilați în marele conglomerat etnic, constituit sub conducerea goților, iar civilizația sarmatică a dispărut rapid. Este posibil ca grupuri restrânse de sarmați să fi trecut în sudul Dunării sau să se deplaseze în altă direcție, dar lipsesc dovezile. Migrația sarmaților în teritoriile dacilor liberi, împreună cu goții cu care s-au amestecat, reprezintă ultimul val masiv de populație sarmatică în mediul dacic, ei se instalează aici în așezări stabile și renunță la viața nomadă. Sarmații care aparțin acestui val (secolele II-III

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
altă direcție, dar lipsesc dovezile. Migrația sarmaților în teritoriile dacilor liberi, împreună cu goții cu care s-au amestecat, reprezintă ultimul val masiv de populație sarmatică în mediul dacic, ei se instalează aici în așezări stabile și renunță la viața nomadă. Sarmații care aparțin acestui val (secolele II-III) au inclus o parte a uniunii de triburi alane, care, în primele secole după Hristos, ocupau zone întinse din stepele de la nordul Munților Caucaz și al Mării Caspice. Iazigii au ajuns la începutul secolului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului și al Crișurilor. Ponderea sarmaților a crescut în zonă, iar raporturile lor cu romanii erau strânse și amicale-produsele romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar implicarea iazigilor în războaiele marcomanice, sub Marcus Aurelius (după 166), a agravat raporturile cu romanii, iazigii au inițiat atacuri împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și erodându-i până la dispariția lor treptată în următoarele două secole (III-IV). 9 Goții Făceau parte din ramura

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au întemeiat prima cultură (civilizție), Wielborie, ce cuprindea așezări și necropole, expresie a unor comunități mari, bine organizate și durabile.10 După declanșarea marii migrații și în contact cu populațiile sedentare sau nomade întâlnite în spațiul ocupat, daci, sciți târzii, sarmați, goții au intrat într-un proces profund de aculturație, ce va duce în cele din urmă la nașterea culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Pe la mijlocul secolului al III-lea, goții s-au pus din nou în mișcare pentru cucerirea de noi teritorii-ei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stăpânire a noilor teritorii, goții au declanșat atacuri frecvente asupra hotarelor Imperiului, asupra orașelor de pe coasta de nord a Mării Negre și în provinciile romane de la Dunărea de Jos. În raidurile lor, goții erau însoțiți de daci liberi (carpi, costoboci) și sarmați. Primele conflicte cu romanii au avut loc la începutul domniei împăratului Gordian III, în 242, goții au atacat Moesia și Thracia în compania sarmaților, dar au fost înfrânți. O nouă invazie a avut loc în 248, când goții erau însoțiți

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la Dunărea de Jos. În raidurile lor, goții erau însoțiți de daci liberi (carpi, costoboci) și sarmați. Primele conflicte cu romanii au avut loc la începutul domniei împăratului Gordian III, în 242, goții au atacat Moesia și Thracia în compania sarmaților, dar au fost înfrânți. O nouă invazie a avut loc în 248, când goții erau însoțiți de carpi, taifali și hasdingi. Ei traversează Dobrogea, pradă regiunile din preajma orașelor Marcianopolis și Odessos, și ajung până în Tracia. În 250, în același timp

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
estice a Mării Negre și, traversând Pontul, ei ajung până în Cappadocia, Galatia și Cilicia. Împărații Tacitus, Florianus și Probus au continuat luptele cu goții, ultimul se afla, în 278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei și cu aliații lor, sarmații, vandalii, gepizii și burgunzii. 12 Invaziile gotice (242-278), în provinciile răsăritene și sudice ale Imperiului, la care s-au asociat și alte populații, carpii, sarmații, heruli, vandali, au creat mari probleme statului roman. În contextul acestor atacuri distrugătoare, din a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
afla, în 278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei și cu aliații lor, sarmații, vandalii, gepizii și burgunzii. 12 Invaziile gotice (242-278), în provinciile răsăritene și sudice ale Imperiului, la care s-au asociat și alte populații, carpii, sarmații, heruli, vandali, au creat mari probleme statului roman. În contextul acestor atacuri distrugătoare, din a doua jumătate a secolului al III-lea, s-a produs replierea frontierei romane pe linia Dunării (275), retragerea armatei și administrației romane din Dacia a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]