442 matches
-
gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar un cuvânt decât să găsim acolo cine știe ce piatră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un jucător de pocher. O remarcă făcută de Brian, anume că jocul care i se potrivea lui George ar fi „biliardul de cafenea“, dovedise mai curând răutate decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții pătrați, distanțați. Era mai curând un rânjet decât un zâmbet. Alex își spunea: „E schimbat; e același și totuși schimbat și miroase altfel, are un miros acru“. Pe urmă se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ispitiți să caute printre ei ascunzișuri de semiobscuritate, tainele Nopții celei Sfinte. Dar după două ocoluri în jurul lui Moș Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol către marginea cealaltă a scenei, unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
After și Alvin Lee, trecând prin șocurile pe nume Whole Lotta Love, Moby Dick (cu soloul de tobe al inegalabilului John Bonham), Speed King, Smoke on the Water, Sunshine of Your Love, Child in Time, Black Dog, Nights in White Satin, Lady Jane, When the Levee Breaks, Atlantis,White Room, Hey Joe, Bridge over Troubled Water, Bad Moon Rising, Immigrant Song, I Put a Spell on You, All Right Now, Green River, Badge, Donna Donna, Proud Mary, Long as I Can
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
răbdare. Totul e luminos . Altă clată scria: " Doctorii sunt tirani, m-au oprit de la concursul de schi și de ia raidul aerian. Eu, totuși, am lunecat până la picioarele concertului Bach." Marcian, aducând această cartă, o prosternase întîi la pantofii de satin ai Elenei, căreia negrul mat al doliului îi făcea fața mai albă încă. Bietul Maxențiu! Poetic și inconștient de starea lui! Surâsul lor glumeț devenise o umbră blinda în care învăluiau pe sărmanul 256 absent. Maxențiu îi ținea, astfel, permanent
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ale lumii. Dar Ingrid îl târa acum, chico tind și gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la radio. Trage de buton în sus și-n jos, încercând să dea peste ceva solid. Găsește un post și rămâne la el, fără să țină seama de conținut. E vorbărie și doar vorbele o pot ajuta acum. Vocea de satin a unei femei se strecoară intim în urechea ei. Timp de o clipă, sună ca o renaștere creștină - nici un credincios nu e lăsat în urmă. Dar cuvintele astea sunt mai rele decât religia. Date. Vocea femeii recită o litanie, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-te acolo. Dădu la o parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Thaw să meargă în liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un radiator, își scoase haina și se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai tîrziu, ea i se adresă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piept era inscripționat U-1. Pe spate, între aripile strînse, era o deschizătură de aproape cincizeci de centimetri, deși penele care se suprapuneau o făceau să pară mai îngustă. După cîte putu să-și dea seama Lanark, interiorul era tapițat cu satin albastru. — E o pasăre sau o mașină? întrebă el. — Ceva din ambele, spuse Sludden, luînd servieta din mîna lui Lanark și azvîrlind-o în cavitate. Dar cum poate zbura cînd e goală pe dinăuntru? — Extrage energie de la pasager, spuse doamna Schtzngrm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu poate zbura pînă nu intrați cu totul înăuntru, zise doamna Schtzngrm. Și nu uitați, cu cît feți gîndi mai puțin, cu atît fa zbura mai repede. Să nu fă temeți pentru haine, interiorul desinvectează spală și calcă în timp ce dormiți. Satinul moale și rezistent din interiorul păsării îl susținea pe Lanark de parcă ar fi stat într-un fotoliu, dar cînd își trase brațele înăuntru, acesta se întinse, iar partea din spate se cufundă pînă cînd picioarele așezate în gîtul păsării ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se uita în jos o clipă, la iarba și la stîncile aflate o mie de metri mai jos, dar singurul sunet constant era zgomotul surd al aripilor vulturului-mașină, redus la tăcere de aerul rarefiat. Stătea întins și era încălzit de satinul tare. Fața îi era cufundată într-un ochi de aer rece și înviorător ca un ochi de apă. La orizont văzu un munte de nori albi, singuratic ca o cană cu lapte la marginea unei mese goale. Un punct negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucru de proporții prea mari, prea importante, pentru a fi răsturnat prin simplă istețime. Se pregătea o acțiune drastică, primejdioasă, mortală. O vreme se concentra numai asupra propriilor sale gînduri. Masa cea lungă cu pînza de in alb, lucios ca satinul, care o acoperea, vesela de aur, cei peste douăzeci de tineri chipeși, deveneau un simplu fundal pentru țelul său mult mai crîncen. Avea nevoie de cuvinte care să modifice întregul tipar al situației, și de o acțiune care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
n-ai gura spurcată cât ești aici. Da, doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă într-un local așa fain ca Night of Joy. Aău! Ușa se deschise și intră Darlene. Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o pălărie înflorată, își legăna grațios poalele în mers. — De ce vii așa târziu? țipă Lana la ea. Ți-am spus să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pantaloni terminați în timpul petrecut acolo, deși muncitorii se tot foiau ținând în mână diverse bucăți de stofă. O femeie, am observat, călca niște haine de copil mic, iar alta părea să aibă mare spor cu niște bucăți purpurii de satin pe care le unea la una dintre mașinile mari de cusut. Confecționa probabil o rochie de seară, destul de colorată, dar cam îndrăzneață. Trebuie să recunosc că am admirat eficiența cu care mișca materialul înainte și înapoi sub acul electric. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că sunt încă în viață, blindându-mă împotriva ororilor care mă așteptau în Cartier. Buzele mele roșii și caste rostiră tare multe rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mei. Nu-i nicidecum marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru al forțelor armate din această țară? — Nu-i singura lui costumație! — Iată un lucru extrem de grav. Ignatius se încruntă și eșarfa roșie de satin îi lunecă peste șapca de vânătoare. Fiecare soldat și marinar pe care îl vedem poate fi doar un decadent nebun deghizat. Doamne Sfinte! Am putea fi prinși cu toții în capcana unei conspirații oribile. Știam cu că așa ceva urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câți dintre „militarii“ noștri nu sunt decât niște tipi ca prietenul tău. Prostituați travestiți. Cine știe? Aș dori să fie toți. — Firește, continuă Ignatius, gânditor, cu o voce serioasă. Ar putea să fie o înșelătorie de nivel mondial. Eșarfa de satin roșu luneca în sus și în jos. Următorul război ar putea să se prefacă într-o uriașă orgie. Pe cinstea mea! Câți dintre conducătorii militari ai lumii n-or fi decât simpli sodomiți bătrâni și sonați, jucând vreun rol imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul ăla fără să intre În cel puțin câteva magazine, să se târguiască cu vânzătorii și să sfârșească prin a plăti un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la care erau invitate purtând rochii de seară din satin albe, roz palid sau albastru pastelat - nuanțele eleganței feminine, inocenței și vulnerabilității. Nu le plăceau prea mult profesionistele, pe care le priveau mai curând ca pe niște „tovarășe“ decât ca pe niște femei, iar profesionistelor nu le plăceau soțiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
distracții noi. De aceea, În anii următori a Învățat franceza, a scris nuvele care nu aveau să fie publicate niciodată, a excelat În diverse tehnici ale picturii În ulei, s-a gătit cu pantofi strălucitori și rochii de bal din satin, și-a târât soțul la pereceri dansante, a dat petreceri nebunești și nu a a făcut menajul nici măcar o singură zi. Orice i-ar fi cerut nevasta lui cea veselă, Riza Selim Kazanci se supunea fără să crâcnească. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se facă auzită pe fundal și programul pe care toată lumea Îl aștepta a apărut dintr-odată pe ecran: versiunea turcească a Ucenicului. Într-o tăcere vrăjită l-au urmărit pe Donald Trump al Turciei ivindu-se din spatele perdelelor strălucitoare de satin ale unui birou spațios ce avea o vedere minunată spre Podul Bosfor. După ce a aruncat o privire rapidă și condescendentă celor două echipe care Îi așteptau ordinele, omul de afaceri le-a anunțat sarcina pe care aveau s-o primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care era așezată cina. Ultima dată când Mustafa Îl văzuse pe taică-său uitându-se la el În felul ăla avea opt ani și era circumcis. Și-a amintit de băiatul acela nefericit, Întins pe un pat imens, arătos de satin, cu o grămadă de cadouri În jur, așteptând să-i fie tăiată, Înconjurat de rude și vecini, unii pălăvrăgind, alții mâncând, alții dansând, În timp ce alții erau ocupați să-l tachineze; erau acolo șaptezeci de oameni care veniseră să sărbătorească inițierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm avionul spre casă mâine. — Ești nebun? Sunt Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, i-a răspuns Rose căscând și Întinzându-și picioarele umflate. Purta o cămașă de noapte din satin cu broderii pe care o cumpărase chiar În ziua aia de la Grand Bazaar și părea palidă și obosită, mai puțin din cauza diferenței de fus orar, cât a freneziei cumpărăturilor. — De ce ești așa de nervos? Nu poți suporta să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]