268 matches
-
din "Societatea Filarmonică", înființată de Ioan Câmpineanu, I.H. Rădulescu și C. Aristia. Editează, împreună cu Constantin G. Filipescu, revista "Curiosul" ("gazetă de literatură, industrie, agricultură și noutăți" - București, 1836). Publicația este însă interzisă după numărul patru, în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I.G. Valentineanu, "Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic", Paris, 1859), și își încetează definitiv apariția în ianuarie 1837. Activitatea politică, paralelă cu cea literară, îl fac să fie
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
cu o hașură care pare să nu se integreze total formei și atrag în mod special prin prospețimea imaginii. Picasso, cu un desen de neconfundat, cu o linie sigură și aproape egală va adopta aceeași temă, sub titlul ,Nimfa și Satirul’’. O siluetă feminină, parcă întru-n dans erotic își dezvăluie sexul unui personaj mitologic, care o privește cu satisfacție. Grafismul imaginii, libertatea formei, lipsa clară de constrângeri artistice, o libertate specifică autorului în a deforma, a mării sau a micșora
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
de păpădie cu spermă umană, se credea că floarea asigura în mod magic curgerea spermei. Bulbii gemeni ai orhideei erau considerați a fi omologii testiculelor, existând o credință de origine română ce afirmă că floarea răsărea din spermă vărsata de satirii ce copulau. Barbara G. Walker relatează aceste exemple în The Woman’s Dictionary of Symbols and Sacred Objects (Dicționarul Femeii de Simboluri și Obiecte Sacre), teza în care mitul și folclorul indică o regulă pre-patriarhica stabilită de femei care a
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
onix" (Geneza, 2,12). Reîntâlnim onixul în proorocirile lui Ezechiel: „Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze și diamante, cu crisolit, onix și iaspis, cu satir, smarald, carbuncul și aur.” (Ezechiel, 28,13) ul s-a numărat printre gemele preferate ale antichității. Meșteri dăltuitori și gravori au sculptat din el căni, potire, vaze, diferite obiecte deco¬rative, menite să înfrumusețeze mesele bogate și ambianța încăperilor. Poetul
Onix () [Corola-website/Science/306134_a_307463]
-
de "pathos" și de dramatism, departe de frumusețea austeră caracteristică subiectelor analoge ale sculpturii din perioada clasică. În marea sculptură statuară, artiștii explorează teme ca suferința, somnul sau bătrânețea. Astfel "Faunul Barberini" (în prezent în ""Gliptoteca"" din München) reprezintă un satir adormit, cu o figură anxioasă, ca în prada unor coșmaruri. "Laocoon", sufocat de șerpi, cu o față crispată de durere, încearcă disperat să scape de strânsoarea lor. Galerie Complexul din Pergamon se distinge nu numai prin ansamblul arhitectonic, ci și
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
vas de bronz în greutate de 40 kg., datând aproximativ, din anul 320 î.Ch., decorat cu o friză în relief, reprezentându-i pe Dionysos și Ariane. Gâtul vasului este decorat cu motive ornamentale, iar mai jos sunt reprezentați patru satiri. Evoluția este asemănătoare în arta bijuteriilor. Giuvaergii epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându-se frunze de arbori sau spice de grâu. În această epocă apar și încrustațiile cu pietre prețioase. La început destinate folosirii în cadrul ceremoniilor religioase, figurile
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
altei persoane, răspunsurile non-verbale dintr-o interacțiune în desfășurare prin cuplarea indicilor/indicatorilor comportamentali observabili cu un răspuns intern specific. 2. Acordarea la starea și la operațiunile de procesare senzorială interioară ale celuilalt prin interpretarea semnalelor non-verbale observate anterior. categoriile Satir (engl. Satir categories) = cele cinci poziții corporale și stiluri de limbaj care indică modalități specifice de a comunica: mediatorul, cel care învinuiește, cel care se auto-compătimește, cel care analizează și cel care distrage, așa cum sunt ele descrise de Virginia Satir
Glosar de termeni folosiți în NLP () [Corola-website/Science/313279_a_314608]
-
răspunsurile non-verbale dintr-o interacțiune în desfășurare prin cuplarea indicilor/indicatorilor comportamentali observabili cu un răspuns intern specific. 2. Acordarea la starea și la operațiunile de procesare senzorială interioară ale celuilalt prin interpretarea semnalelor non-verbale observate anterior. categoriile Satir (engl. Satir categories) = cele cinci poziții corporale și stiluri de limbaj care indică modalități specifice de a comunica: mediatorul, cel care învinuiește, cel care se auto-compătimește, cel care analizează și cel care distrage, așa cum sunt ele descrise de Virginia Satir. căutare transderivațională
Glosar de termeni folosiți în NLP () [Corola-website/Science/313279_a_314608]
-
Satir (engl. Satir categories) = cele cinci poziții corporale și stiluri de limbaj care indică modalități specifice de a comunica: mediatorul, cel care învinuiește, cel care se auto-compătimește, cel care analizează și cel care distrage, așa cum sunt ele descrise de Virginia Satir. căutare transderivațională (engl. transderivational search) = procesul de căutare în trecut prin amintirile înmagazinate și reprezentările mentale ale unei persoane, pentru a găsi experiența de referință de la care a fost derivat un comportament sau răspuns prezent. citate (engl. quotes) = un tipar
Glosar de termeni folosiți în NLP () [Corola-website/Science/313279_a_314608]
-
patru din elevii Ednei Shavit de la secția de teatru a Universității Tel Aviv. A urmat un show de revistă satirică denumit „Ketchup”, în regia fratelui său, David Levin, și a cărui premieră a avut loc la pivnița Cabaret Satiric (Kabaret Satiri) din Tel Aviv în martie 1969. În amândouă aceste creații Levin s-a ridicat contra patosului militarist local. De pildă scheciul „Ordinul de front al victoriei al Războiului de Unsprezece minute” era o parodie după cuvântarea locotenentului colonel Shmuel Gonen
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
mama. Hades s-a lăsat înduplecat, astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp. Dionis a reușit să-l aducă în Olimp și pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
și cu o cupă în mână. Astfel îl reprezintă, mult mai des, și artiștii renascentiști. Bacchanalele sunt de exemplu o temă a gravurilor lui Andrea Mantegna, care îl influențează și pe Albrecht Dürer. Dionis-Bacchus apare la ambii artiști ca un satir durduliu și amețit de băutură. Acest tip se regăsește mai târziu la Tițian ("Il Baccanale degli Andrii", ca. 1518, Prado, Madrid) și la Peter Paul Rubens ("Bacchus", 1638-40 , 191 x 161.3 cm, Ermitaj, St. Petersburg]). Michelangelo Buonarroti îl sculptează
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
ii (probabil din lat. "spiritus" - „spirit, suflu, duh de viață”) sunt duhuri binevoitoare domestice prezente în mituri și superstiții ale românilor. Originea lor se presupune a veni de la satirii Atenei antice și e legată de credința în geniile casei, genii pe care le găsim la hotarul dintre civilizația umană , elementul sălbatic și lumea supranaturală. Divinități ale naturii, spiridușii au fost influențați de creștinism și de un amalgam de credințe
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
dintr-un eveniment istoric, Bal des Ardents, care a avut loc în ianuarie 1393 la curtea regelui Carol al VI-lea al Franței în ianuarie 1393. La sugestia unui scutier normand, regele și alți cinci curteni s-au costumat în satiri, îmbrăcând cinci costume foarte inflamabile, realizate cu smoală și in. Patru oameni au murit în incendiu, dar regele Carol și un al cincilea curtean au fost salvați. Citând-o pe Barbara Tuchman ca sursa sa, Jack Morgan de la University of
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
Plovdiv în anul 1892 și a avut un succes imens. Piotrowski a pictat mai ales scene istorice, de luptă și portrete. Cele mai importante din lucrările sale sunt „Marșul recruților”, seria picturilor din războiul sârbo - bulgar, picturi cu nimfe și satiri și portretele celor doi domnitori bulgari. Antoni Piotrowski a fost membru fondator, în anul 1897, a Societății artiștilor polonezi „Sztuka”. Artistul a avut discuții premergătoare încă din anul 1891 cu Jacek Malczewski pentru a crea o „Uniune” a artiștilor moderni
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
Portret de bărbat de Pavel Dincovici, Țărancă de Eugen Maximovici (1857-1926), Bătrân cerșetor de Theodor Aman, icoane, candelabre, sfeșnice, stampe japoneze și vasele orientale, statuetă de bronz Venus din Milo - copie, un cap de copil din lut, un cap de satir din plumb, o casetă de farmacie, precum și valoroase litografii realizate de Carol Popp de Szathmáry la jumătatea secolului al XIX-lea. Remarcabile sunt unele elemente arhitecturale precum: coloane și capiteluri, chenare de uși și ferestre sculptate în piatră din veacurile
Muzeul Conacul „Bellu” () [Corola-website/Science/331368_a_332697]
-
regăsesc în mai toată creația să. Se reîntoarce la München în anul 1856, unde rămâne pentru o perioadă de patru ani. Aici expune primele lucrări în care tratează teme din mitologia antică. Din această perioadă au rămas picturile "Nimfa și Satir", "Peisaj eroic", ambele realizate în 1858, și "Sappho" (1859). Aceste lucrări, care au fost mult comentate de critică de specialitate, la care se adaugă recomandarea lui Franz von Lenbach au dus la numirea sa ca profesor la Academia Weimar. A
Arnold Böcklin () [Corola-website/Science/334527_a_335856]
-
operă ocupă locul 53 în topul celor 100 cele mai reprezentate în perioada 2005-2010, conform statisticilor din Operabase, fiind a 14-a în Germania și a șasea a lui Wagner, cu 82 de spectacole. "Interiorul Muntelui lui Venus" Sirenele, naiadele, satirii și amorașii se joacă și dansează pentru a-i distra pe Venus și pe Tannhäuser, care trăiește aici de mult timp, sedus de zeița (Balet și Cr.: "Naht euch dem Strande!:" Haideți pe malul apei!) Ea își dă seama că
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]