270 matches
-
și I. Negruzziî. 2 P. 54. Agamemnon Kiulafoglu, grec de 45 de ani, care, după regulă, ca meridional libidinos, e însurat cu o româncă de 22 ani. (De la Alecsandri și până la dl Panait Macri, în "haiducii" săi, grecul e un satir ahtiat după femeile române tinerele și frumușele.) Kiulafoglu vorbește jumătate grecește, jumătate românește stricat. E tipul "grecului" care caută cu orice preț să parvină: "am trebuință acum de parale, pentru ca se me fac ispravnicos mai degrabă". O paranteză: Tipul acesta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele „înoată” prin grâu, iar tineri țărani hăulesc pe lângă carele pline, „pocnind din bice”. Undeva, în podgoria răsunând de „chef și chiot”, apare, ca într-o scenă mitologică, „un satir încins cu viță”. La douăzeci și șase de ani, „sol al miilor ce-așteaptă-n suferință”, I. își puncta discursul cu semnale de alarmă: „Chiar sfânta noastră doină stă să piară!” Chemarea din 1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul cu „vânturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Socrate. Îi bătea inima, îi dădeau lacrimile și simțea cea mai mare nemulțumire față de sine însuși. Socrate era singurul om de care se rușina. Iar cînd Socrate își deschidea cu totul sufletul față de el, descoperea îndărătul acelei carapace ca de satir, un interior divin. Dacă aceste declarații au o bază istorică, atunci ironia a fost forma exterioară a unui conținut mare și minunat, ce nu era exprimat, desigur, într-o formă hotărîtă și pozitivă, dar care avea la bază un concept
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este zeul "eternei reîntoarceri", personificarea reînnoirii vieții. Zeul beției și al delirului extatic nu se simte bine decât în mijlocul tumultului și al veseliei. "Cel zgomotos", cum e numit Dionisos, era însoțit de cortegii de menade (nebune, în greacă) și de satiri care dansau frenetic în sunetul flautului și al tamburinei bătând ritmul cu un tirs, un toiag împodobit cu frunze de viță de vie și de iederă, cu conuri de pin în vârf. În mijlocul acestei cohorte dezlănțuite, Dionisos păstra un calm
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
bogați. Dionisiile urbane glorificau victoria zeului asupra iernii și sosirea primăverii. În cadrul defilării rituale, Dionisos era reprezentat așezat într-o corabie, o trimitere la călătoria legendară, sau urcat într-un car triumfal (carrus navalis) însoțit de sileni (un fel de satiri), de cântăreți din trompetă, de purtători de simboluri sexuale. Pe parcursul întregii ceremonii, Dionisos era considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său înfruntându-se autori de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său înfruntându-se autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un cor de satiri în onoarea lui Dionisos. Aceste lucrări "satirice" reprezintă izvorul direct al tragediei grecești. Atmosfera Dionisiilor varia potrivit circumstanțelor și locului. Riturile orgiastice erau celebrate esențialmente de către femei, care vedeau în vin o cale de a atinge un "extaz purificator al
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
viei și a vinului. Claude Michel, numit și Clodion (1738-1814), pășește în secolul al XIX-lea și predă ștafeta unei pleiade de sculptori, printre care și Antoine Bourdelle (1861-1929); acesta ne conduce spre un desfrâu alcătuit din nimfe, Peter Pan, satiri și altele. Scriitorul elvețian de expresie franceză, Charles Ferdinand Ramuz (1878-1947), a situat unele dintre romanele și eseurile sale (printre care și La Fête des VigneronsSărbătoarea viticultorilor, 1929) în regiunea Vaud. Temele abordate de Ramuz le sunt dragi viticultorilor elvețieni
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
este zeul vegetației, vinului, extazului. El i-a învățat pe oameni să cultive vița de vie și să organizeze serbări. În procesiuni era însoțit de menade (preotese), nimfe (fecioare ale naturii ce trăiau în ape, în munți, în păduri) și satiri (ființe jumătate oameni, jumătate țapi sau cai). În cinstea lui se organizau serbări zgomotoase. Pe Acropole, în Teatrul lui Dionysos, se dădeau reprezentații de teatru cu tragedii și comedii. Pasiphae este sora seducătoarei Circe și zeiță cretană despre care s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
venerată și în Pompei, fiind patroana curtezanelor și a prostituatelor. Orgii sexuale se desfășurau și în timpul bacanaliilor, organizate toamna, în cinstea lui Bacchus, zeul vinului, viței de vie, al beției, cu concursul bacantelor, preotesele zeului, al faunilor (perechile romane ale satirilor), reprezentați ca oameni cu coarne, copite și coadă de țapi. Cotytto este zeița romană Porneo, a nerușinării. Era celebrată în cadrul unor mistere cotyttia acestea erau ceremonii religioase secrete inițiatice, cu ritualuri magice și cu efecte purificatoare. Ele se practicau și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu și pentru faptă: căci ce altceva este Ciclopul lui Euripide dacă nu o tragi-comedie plină de batjocură și de vin, de satiri și de sirene pe de o parte; de sânge și de turbarea lui Polifem chiorât, pe de alta? Lucrul este deci vechi, deși numele lui este nou; nu ne rămâne decât să-l tratăm cum se cuvine; să facem să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
precum Diderot, Beaumarchais și Sébastien Mercier. Dramă romantică. Gen dramatic creat în secolul al XIX-lea de poeți romantici ca Hugo, Vigny, Musset, caracterizată prin refuzul regulilor clasice și prin amestecul tonurilor. Dramă satirică. Piesă tragi-comică cu un cor de satiri, reprezentată pentru încheierea trilogiilor cu ocazia concursurilor, în Grecia antică. Dramă. Din punct de vedere etimologic, termenul semnifică acțiune, fără a decide dinainte asupra caracterului emoțional al acestei acțiuni, care poate fi comică sau patetică. El devine apoi sinonim cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să ne referim la utilizarea și cantitatea acestui material, să enumerăm pur și simplu unele motive: un Dionysosxe "Dionysos" cu cap de taur (Roma, Forul Roman), mitul teban pe frontonul templului A din Pyrgi și un mare număr de sfincși, satiri, bacante, harpii, sirene, Înfățișări ale lui Pegas, demoni marini, grifoni. Acestea se găsesc pe micile altare de teracotă (arulae) de pe Esquilin (secolele VI-III Î.Hr.), pe oglinzi (secolele VI-III Î.Hr.), pe materiale decorative și pe obiecte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezența aproape supranaturală a geniului. În aceste abordări simboliste ale geniului eminescian, istorismul, anecdoticul sunt puse între paranteze, gânditorul-poet devine expresia propriilor sale viziuni care-l asaltează. Într-un alt proiect de monument, aflat printre nenumăratele crochiuri ale sculptorului, bustul Satirului (Capul de satir) se află pe un soclu pe care apare probabil în basorelief una din himerele sale stilizate, stând pe o carte deschisă vertical, Marea carte a lumii, iar la bază, pe treptele monumentului, Capul filosofulului. Această coborâre de pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a geniului. În aceste abordări simboliste ale geniului eminescian, istorismul, anecdoticul sunt puse între paranteze, gânditorul-poet devine expresia propriilor sale viziuni care-l asaltează. Într-un alt proiect de monument, aflat printre nenumăratele crochiuri ale sculptorului, bustul Satirului (Capul de satir) se află pe un soclu pe care apare probabil în basorelief una din himerele sale stilizate, stând pe o carte deschisă vertical, Marea carte a lumii, iar la bază, pe treptele monumentului, Capul filosofulului. Această coborâre de pe coronamentul blocului la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Capul filosofulului. Această coborâre de pe coronamentul blocului la baza sa indică o viziune paticulară. Capul filozofului nu mai domină din apexul soclului, ci dimpotrivă, este adus ca o ofrandă în consonanță cu un principiu universal ilustrat simbolic de Capul de satir și de Marea carte a lumii. Himera este cea care intermediază între diversele planuri ontologice, ea face trecerea de la o expresie a demoniilor eminesciene, de la beția simțurilor, la forma lor spiritualizată: poezia și înțelepciunea. Am putea spune că în spirit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a IV-a Poesiilor lui Eminescu (1889), cu aproape șaptezeci de "tablouri" de factură postromantic-simbolistă, din care, din păcate, nu a rămas decât pelicula cu negativele alb-negru, și nu exemplarul propriu-zis. Eclectismul simbolist al reprezentării care incorporează recuzita mitologică greco-latină, satiri, nimfe, himere, demoni etc. este recuperabil și din integrarea unor simboluri cu un grad mai înalt de abstractizare, și a unei mistici care impregnează sumbru feeria eminesciană. "În "tabloul" cu numărul 57, "Călin" (file din poveste) basmul este populat cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
demoni etc. este recuperabil și din integrarea unor simboluri cu un grad mai înalt de abstractizare, și a unei mistici care impregnează sumbru feeria eminesciană. "În "tabloul" cu numărul 57, "Călin" (file din poveste) basmul este populat cu himere și satiri, ca la Paciurea, dar precedându-l pe acesta". [...] Fiecare "tablou" e investit discret cu alfa, însemnul începutului; personajele, trecând de o mie unu, arată ca în Eden, deci de dinainte de cădere, înconjurate însă, la tot pasul, de însemnele păcatului și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la tot pasul, de însemnele păcatului și ale pedepsirii pentru păcat Cartea, însemn al "căderii" prin cunoaștere, Șarpele, însemn al spiritului îndemnător la cunoaștere, Coasa simbol al morții violente și nu al morții de "moarte bună", îngeri și demoni, nimfe, satiri, himere"282. Himerele și satirii fac parte și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păcatului și ale pedepsirii pentru păcat Cartea, însemn al "căderii" prin cunoaștere, Șarpele, însemn al spiritului îndemnător la cunoaștere, Coasa simbol al morții violente și nu al morții de "moarte bună", îngeri și demoni, nimfe, satiri, himere"282. Himerele și satirii fac parte și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]