1,927 matches
-
asemenea, ba chiar și de Swift și Sterne, o galerie foarte selectă, unde autorul Amintirilor poate fi cuprins prin efectul de „exagerare”, de îngroșare în exces a trăsăturilor, până la deformare, inclusiv în dimensiunea vorbirii, prin „revărsări verbale baroce”, propriu registrului satiric. În felul acesta, se dă o finalitate inteligentă clișeului cu ambientul și „formația populară” a scriitorului, care provine dintr-o lume tradițională, dar geniul creației îl duce spre alte înserieri și înrudiri. Comparația cu tipul de narațiune a Renașterii nu
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
în dodii, un prost și un hâtru în același timp”, totdeauna în determinare grotescă. În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
în batjocură divinitatea râsul ritual, miturile serioase coexistau cu miturile comice și injurioase, iar eroii - cu dublurile lor parodice.” Carnavalul instituie „legile libertății”, are caracter universal și întruchipează ideea înnoirii universale, oferind „cealaltă față a lumii”, care cultivă „râsul pur satiric”. Exegeta se minunează de această descoperire, convergentă cu a sa și pe care o tatonase și ea, à propos de lumea „zamparagiilor dugliși”, a „melianilor și haraminilor”: tipul de gândire vădit de Creangă se înrudește cu cel aflat la originea
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
cele mai importante reviste, mă mir în sinea mea că în niciuna din ele nu am întâlnit numele respectiv. Tot în acea prezentare se spune că S. C. „editorial a debutat în anul 1997 cu volumul Noul Pygmalion - antologie din proza satirică rusă”, iar „în cea de-a doua parte a anului trecut, scriitorul teleormănean a publicat, în traducere proprie, o selecție de poeme din creația poetului rus Robert Rojdestvenski, sub metafora «Iarba destinului»”. Așadar, purced la lectura poemelor traduse de S.C.
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
în cauză nu se trage de la... „etno”, ci de la... vulcanul Etna de pe insula Sicilia! Deci, e „Etna- Taormina”! Mă rezum doar la atât, gândindumă cu tristețe la câte năzdrăvănii ar putea fi pescuite din celelalte traduceri ale dlui S. C. - proza satirică rusă și versiunea românească a poemelor lui Robert Rojdestvenski, poet deloc ușor de tradus... În genere, Anna Ahmatova nu prea are noroc cu traducerile-i românești. Acum un timp, mi se propusese „să apăr” o colegă, mai bine zis - să
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
pus pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel al satiricilor latini (Martial și Catullus, în primul rând). De aceea, mi se pare curios felul în care Mușina și-a renegat un posibil aliat și emul, pe Gabriel H. Decuble, care adopta, în volumul său de debut (Epistole... din 2001) o
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
amândoi artiștii care l-au conceput și i-au dat formă scenică, Maia Morgenstern și Valentin Roșca, aveau toate datele necesare - talent cu prisosință și experiență scenică pe măsură - pentru a-l face să prindă un contur adecvat miezului lui satiric. Cum informațiile furnizate de afiș sunt succinte, pot presupune că Maia Morgenstern a selectat textele din Ion Pribeagu, după care și-au alcătuit amândoi colajul muzical și și-au gândit costumele și decorul minimalist, dar întru totul adecvat momentelor selectate
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
îi privește mai îndeaproape și pe alți scriitori clasici. El regretă că nu-l are la îndemână pe frumosul său Iuvenal ca să identifice din ce poem sunt anumite versuri (p. 8) sau evocă imaginea sânilor auriți ai Mesalinei închipuită de satiric (p. 284). Din relatarea lui Platon, notează opinia lui Socrate că discuțiile despre poezie sunt compromițătoare, jocuri ale intelectelor fără resurse (p. 120). Crede că descrierea făcută de Suetoniu războiului purtat de Caligula împotriva oceanului e o capodoperă de umor
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
În Le Canard Enchaîné din 30 aprilie, David Fontaine scrie, sub un titlu potrivit cu săptămânalul satiric care-i găzduiește articolul (Avatarurile unei pătlăgele române) despre Viața și faptele lui Ilie Cazane, romanul lui Răzvan Rădulescu recent apărut la Zulma, în traducerea franceză a lui Philippe Loubière. Mai cunoscut străinilor ca scenarist, Răzvan Rădulescu utilizează, spune recenzentul
Pătlăgeaua reacționară () [Corola-journal/Journalistic/3567_a_4892]
-
bestialitate cu care tardiva Românie latifundiară de pe atunci s-a umplut de rușine, dar se puteau citi și aluzii la samavolniciile la care erau supuși țăranii români chiar în perioada când apărea poemul - ticăloasa colectivizare. 1907 este un mare poem satiric, și deseori regăsim aici forța expresionistă a celui care scrisese în tinerețe blesteme sau pictase tablourile crude ale închisorilor prin care trecuse. Trebuie uneori să vină cineva din afară, ca să ne deschidă ochii! Să sperăm că Arghezi va ajunge să
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
de la București nu este deloc favorabil, în acest moment, și de aceea sunt tot mai des obligat să-mi trăiesc viața sub ceruri mai clemente”. Prezentarea de către Jacob a romanului este, pe drept cuvânt, cât se poate de favorabilă: „Tablou satiric al României comuniste, romanul este o centrală de energie poetică, veselă și disperată, un poem vizual demn de noul val al cinematografului românesc...” Privind înapoi cu înțelegere Duminică după-amiază am văzut pe TVR2 o emisiune emoționantă dedicată lui Mircea Zaciu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
Marius Miheț Cătălin Mihuleac, Aventurile unui gentleman bolșevic, București, Editura Cartea Românească, 2012, 240 pag. Mai demult, în anii nouăzeci, umorul era un soi de Cenușăreasă. Nimeni nu miza pe literatura satirică. Nici nu era corect politic. De vreme ce se recupera încă asiduu literatura de sertar, iar dezbaterile despre canon nu dădeau bine dincolo de recuzita sobrietății. În plus, formele diluate ale comunismului agonic se regăseau pretutindeni într-o literatură debusolată. Urgențele veneau dinspre
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
pildă, Emil aduce cu un artist pop din comunism mai ales pentru că dispare kafkian. Din păcate, vocea narativă, fără modulații interesante, mereu egală, previzibilă, nu aduce niciun plus de adâncime textului. Lipsa unei strategii narative în căutarea excesivă a efectului satiric este defectul major al cărții. Între apocalipse diverse, Cătălin Mihuleac acționează imaginarul utopic și savurează cu umor negru distopiile, rezultând o lume-nelume ce-și absoarbe vitalitățile grotești numai pentru a crea altele, mai ingenioase. Recursul la realismul magic este soluția
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
caz, că autorii acelora erau niște conformiști. E drept, un Baranga, de pildă, urma cu oarecare virtuozitate, care putea fi considerată în vremurile acelea grație, dar totuși fidel, directivele partidului comunist atunci când se apuca să scrie fie și o piesă satirică. Ori mai ales în acest caz. Mai grosolan va fi făcut-o Mihail Davidoglu cu piesele sale despre oțelari, vezi Cetatea de foc și cine mai știe câte altele, sau despre oamenii Deltei, vezi Omul din Ceatal. De acord, conformiștii
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
care țin de funcționarea statului de drept", a afirmat, sâmbătă, Cristian Diaconescu, într-o conferință de presă. Știripesurse.ro, citând Agerpres, scrie că nepotul lui Crin Antonescu, avocat de profesie, a fost prezent în sală, alături de câteva persoane, cu mesaje satirice precum "Continuatorii lui Băsescu. Mircea!", "Udrea a slăbit cu regim semideschis" și "Bun venit la apă mică!". Cristian Diaconescu a declarat: "Sunt prea bătrân în chestiile astea ca să mă poată intimida". Cristian Antonescu i-a replicat: "Sunteți prea îmbătrânit în
Scandal între Cristian Diaconescu și nepotul lui Crin Antonescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29186_a_30511]
-
Fals tratat de manipulare: „Același sentiment l-am avut când, după revoluție, am aflat că marele cotidian londonez „The Independent” publicase pe o pagină întreagă unul dintre cele patru poeme din Amfiteatru, Totul, dând textul românesc, versiunea engleză, o ilustrație satirică a lui Ceaușescu și pe tot restul marii pagini de ziar explicația, pentru uzul cititorului englez, a fiecărui cuvânt aparent banal al textului, ca să poată înțelege de ce atât de nevinovate cuvinte au putut părea cenzurii comuniste subversive și cititorului român
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
analiza semnificațiilor atitudinii narative în 1991 (N. Florescu). E vorba de proza postumă intitulată Lobocoagularea prefrontală. Mircea Braga o publica, pentru prima dată, în revista "Transilvania" (nr. 9, 1982), cu un comentariu mai mult decât economic, cotând-o drept "utopie satirică", înrudită cu literatura S.F. și interpretată, prin asociație cu Fizicienii lui Dürrenmatt, ca fiind inspirată numai de experiențele medicale de "ameliorare" a rasei umane făcute în timpul, celui de-al doilea război mondial. Numai că această metodă era eugenia și nu
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
I, 1972), iar de I. Negoițescu "o scriere parabolică de prim rang" (Istoria literaturii române, vol. I, 1991). Numindu-l "scriere parabolică", I. Negoițescu îmi pare că definește mai cuprinzător decât celălalt critic romanul lui F. Aderca, el fiind și satiric, într-adevăr, dar într-un fel care subsumează satira (critica socială) unei parabole. Căci nu este vizat în roman numai absurdul formalismului judiciar, în al cărui păienjeniș este prins eroul ca o insectă, ci și absurdul existenței, al faptului de
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
tendința de a se ridica deasupra realității absolute și de a se autoînfățișa ironic, de exemplu la Sărbătoarea Măgarului, Sărbătoarea Nebunilor, Comedia de Paști etc. Un sentiment similar se afla în motivul care îngăduia soldaților romani să cânte niște cântecele satirice despre generalul triumfător. Concomitent cu conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
din mîinile lui Andrei Grigor care, de fapt, plătește o poliță în contul ,ereziilor" estetice ale criticului din Tg. Jiu, în schimb jenantele defulări postdecembriste ale lui Paul Goma îi apar lui Laurențiu Hanganu drept semne ale unei mari literaturi satirice: ,umorul negru și violența expresiei se împletec cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în scene și gesturile semnificative în tablouri ". Din bibliografia la Fundoianu lipsește o contribuție critică esențială: Caietele Euresis, 1999-2000, un număr de excepție
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
ar fi o naivitate să vorbim despre un program ,pozitiv", despre un sistem de asanare a moravurilor etc. Cinismul e o postură gratuită a spiritului, un dandysm intelectual cum l-a definit cineva, care nu se exercită cu vreo intenționalitate satirică, ci de dragul propriei sale condiții ce se autocontemplă. E aci un cinism moale, elegant, șlefuit de civilitate în pofida cruzimilor pe care le poate manevra, id est estetizat. Precum în cazul lui Caragiale sau al lui Arghezi, n-am putea susține
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
lirismul interogativ și vizionare din psalmi și alte câteva poeme. Mergând spre periferia universului arghezian și străbătând în același timp vârstele creației poetice, criticul constată nu doar o disimulare, ci și o diminuare a lirismului în poezia epică, didactică și satirică: ,Idol al moderniștilor, ca sfărâmător de tipare, demiurg al unui nou limbaj, Arghezi evoluează, după consacrare, derutant. Aproape că face cale întoarsă. Începând din Hore, el repune în funcție, tot mai des, mecanisme ale poeziei preeminesciene. Reactualizează tot ceea ce poeticile
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
ce vor veni, iar pe de alta, operele noi să arunce lumini asupra celor precedente, să le înveșmînte în irizările unor nebănuite sensuri și corespondențe. Astfel în predicile lui Antim Ivireanu sînt încercuite acele elemente pe care le "gustăm" acum, "satirice, pamfletare, mustrările severe, plastice, suculente, incriminările caustice, bine ritmate". Prelatul se pricepea să asigure o tranziență lină de la materia teologică la situațiile existențiale, ajungînd acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
ŤCalulť de Marin Preda". Rememorările din copilărie și adolescență ale lui Gala Galaction au constituit, în opinia d-lui Cristea, modelul scriiturii din opul memorialistic al lui Preda: "înduioșate sobru, presărate adesea cu observații ironice și autoironice, nelipsite de accente satirice sînt amintirile despre anii de școală, despre primul învățător, despre profesorii din liceu, cărora paginile corespunzătoare din ŤViața ca o pradăť de Marin Preda le par tributare". Dar naturala interacțiune a creațiilor apare însoțită, în perspectiva unei istorii vii, cu
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria (a cărui denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai eticii și echității socialiste fiind convinși că este ceva legat de ,arta făcută de amatori"), Ioan Groșan este
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]