305 matches
-
superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare. REPORTER: Pe când erați la Constantinopol ați scris lucrarea „Istoria ierglifică” despre care criticii literari au spus că este prima încercare de roman politic-social. Puteți să ne spuneți de ce? DIMITRIE CANTEMIR: Bineînțeles. Este o lucrare care satirizează lupta pentru domnie între partidele boierești din Țările Române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog și Corb. REPORTER: Între anii 1714-1716 ați scris în limba latină „Istoria Imperiului Otoman”. Ne puteți
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
chestiuni sociale sau naționale sunt asumate cu pseudonime sugestive: Spiriduș, Păcală, Tiridala, Strâmbălemne, Tanda și Manda, Pișpiriciu, Cenușotcă, Teaica Ilie ș.a. Sub aceste semnături a apărut un bogat material inspirat din moravurile epocii. Nu puține sunt poeziile și caricaturile care satirizează aspecte ale societății românești de dincolo de Carpați. În același timp, colaboratorii U. comentează lovitura de stat dată de domnitorul Al. I. Cuza și reforma agrară. Referirile la evenimentele politice externe sunt mai rare. Gazeta dovedește însă receptivitate față de principalele inițiative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
și coada'ncîrligată înspre pîntece...") și apoi eșuat în Iașul devenit Veneție moldavă: "Piețele, ogrăzile, locurile virane sunt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... caii înoată...". P. Constantinescu sesizează și un mahalagism etic și intelectual, iar pentru Ibrăileanu, mahalaua satirizată de Caragiale nu e categorie socială ci categorie psihologică, mahala intelectuală ilustrată cu personaje pe măsură pe prim plan aflîndu-se mitocanul, noțiune pentru precizarea căreia, Zarifopol desfășoară următoarele caracteristici: "Mitocanul nu are curajul realităților din care e alcătuit. Adeseori, pare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
oferă o amânare a execuției pe scaunul electric cu condiția să scrie o carte confesivă cu titlul La două ore de scaunul electric. Celula îi este transformată într-un birou confortabil, cartea apare și are un succes monstru. Firește, sunt satirizate racilele capitalismului, goana după bani, totul se vinde, totul se cumpără, senzaționalismul presei, publicitatea agresivă, cinismul mercantil al editorilor, corupția gardienilor, ipocrizia preotului. Dar fără „ură de clasă”, fără „înfierări” și „demascări” încrâncenate, totul cu un umor de bună calitate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
liniară a narațiunii, se renunță la tot ce, secundar fiind, ar putea deveni balast; 10. multe balade poartă numele personajului principal. FABULA DEFINIȚIA: scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli, cu scopul de a le îndrepta. METAFORE: 1. Fabula este o micșorare a basmului. - este o specie a genului epic; - este în versuri sau, mai rar, în proză; - este o scurtă narațiune alegorică; - definește
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
reliefează preocuparea personajului pentru tot ceea ce este amănunt, cochetărie, emoție, ne-o înfățișează ca pasionată de moda timpului și nu de canoanele bisericești.484 Criticii literari au remarcat frecvent că autorul a îndrăgit în mod deosebit acest personaj, deși o satirizează cu blândețe în portretul făcut în Prologul general, folosind frecvent adverbul ful, care în engleza contemporană ar însemna very, adică „foarte”. Se ajunge astfel la unele superlative în comportamentul și atitudinea personajului. „Deși era o femeie rafinată, era departe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de dincolo. Povestirea ei despre credința pioasă scoate în evidență violența religioasă, are o delicatețe emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce îi este caracteristic ține de sentiment, de trăire. Autorul satirizează o viață și o vocație care sunt vide, lipsite de un fundament real, de profunzime.502 Iar acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 141. 685 Dan Duțescu, comentariu introductiv în Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 186. 187 mai mult decât o imitație, o pastișă, și se îndreaptă spre parodie, negreșit autorul englez a compus opera cu intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ianuarie , la moș luna decembrie sunt purtate din casă în casă, într-un car împodobit, tras de patru perechi de boi. Anul vechi prezintă, în versuri sau în proză, împlinirile sau neîmplinirile din timpul său, în timp ce fiecare lună ironizează sau satirizează lipsurile, spre hazul tuturor. La final, Anul Nou rostește urătura de belșug și sănătate.46 În calendarul creștin, există două sărbători ale înnoirii timpului anual, Crăciunul solar și Paștele lunar. Riturile practicate la moartea Moșului Crăciun, între Ignat și Anul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
constituirea Asociației pensionarilor tutoveni, cu sediul în Bârlad, ca măsură de aut o‐protecție. Primele numere din Veacul nostru au apărut în 2 pagini la Atelierele grafice Nicolae P. Peiu din Bârlad. Se publicau informații de calitate, epigrame ca re satirizau unele carențe, cum ar fi reacția poetului G. Tutoveanu la ... „obrăzniciile maghiare.” În Veacul nostru nr. 5 - 6/28 aprilie 1935, prof. Constantin Gh. Moroșanu publica o „Scrisoare deschisă acuzatoare către administratorii orașului Bârlad.” * Mare iubitor al oamenilor - nu numai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
lui Rică, „poporul suveran“. Rică va beneficia de stima lui Titircă - Dacă dumnealui cabulipsește să ne onoreze cu atâta cinste - doar în clipa în care se prezintă drept ideolog liberal, autorul articolelor silabisite cu venerație. Cu o subtilitate remarcabilă, Caragiale satirizează aici deformarea principiilor revoluției de la 1848, în interesele liberalilor de la 1870. Se fac astfel simțite două deformări succesive ale ‘48 ului. Cherestegiul liberal adoptă ideile ‘48 ului, pe care le flutură ca pe niște stindarduri zdrențuite. În realitate nu are
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
democrat, lovitura de stat care l-a dat jos pe Cuza a marcat căderea tiraniei. Totodată, iminența revoluției îl umple de groază, deși este un republican notoriu. E evidentă și în această comedie aceeași tendință a lui Caragiale de a satiriza deformarea ideilor democratice în gura unor micburghezi pasionați de „politică“. Toată mișcarea piesei este realizată de comediograf prin indicații scenice, lăsând impresia unei adevărate performanțe. Astfel, momentul de maximă tensiune este indicat prin strângerea „catrafuselor“ din dulap și scrin, în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
întru totul previzibilă, printre înșiruiri de lozinci, metafore schingiuite contextual și sancțiuni pe eșantioane sociale. V. abandonează clișeul propagandistic în 3 comédii, adoptându-l pe acela al cazurilor de mic-burghezi beneficiari ai unor moșteniri dubioase. Autorul are acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală amuză și satirizează. Scrise după 1960 și rămase în pagini de revistă, ca și alte proze, Huhurezii și Toporișca se conformează canonului epocii, idealizând „colectivizarea”. Țăranii au însă nume de o savoare frustă, gesturile lor sunt nuanțat surprinse, iar lexicul e mustos. Răzgândire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
cu limba scoasă. Omul fără simț de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare și numeroase și monumentale, pentru ca să găsească o așa strălucită Și surprinzătoare aplicație participiului speriat". Satirizează, cu îndreptățirea, parodierea impreciziei în favoarea lucidității, a clarității și preciziei în gîndire. Propune o pledoarie mereu necesară în favoarea lucidității. Și parafrazînd pe Maiorescu, eseistul ne cere: înapoi la precizia, la raționalitatea consecventă și responsabilă. O cerință cu atît mai imperioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o casă din care "cărțile de orice fel" erau excluse de către mama sa, care considera că "a povesti" era un păcat. În plus, contrastul dintre adevăr și ficțiune n-a rămas complet necontestat, după cum demonstrează și posibilitatea permanentă de a satiriza aspecte ale realității prin opere literare (e.g. Hardy 1971; cf. Roberts 1972:91). Această posibilitate i-a îndemnat pe unii editori din secolul al XX-lea să introducă în prefața romanelor o scurtă afirmație cu privire la privilegiile ficțiunii. Nu cunosc nici un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor.” Basoreliefurile vechilor greci prezintă pe acești titani cu trup de bărbat care se termină de la buric în jos printr-o coadă de șarpe. Pe unele apar două cozi de șarpe. Poeții greci au satirizat obiceiul arimaspilor, scriind despre ei că poartă un ochi în frunte și dau în continuare zicerea unuia. Istoricul Aristeas care a trăit înainte de Herodot, îi descrie pe arimaspi astfel: ,,războinici mulți și puternici avuți de herghelii, de turme și cirezi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Alte izvoare scriu despre arimaspi, că purtau pe cap o bentiță sau cerc nu prea lat din aur, ce avea fixat în dreptul frunții o piatră prețioasă sau o figurină din același metal și de aici disprețul poeților greci care au satirizat obiceiul arimaspilor, scriind despre ei că poartă un ochi în frunte. La vechii slavi răsăriteni și baltici care au practicat religia geților pînă prin secolul Xl, dar fiind adaptată la limba și obiceiurile lor, zeul Rod era considerat creato- rul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Caragiale față de „cele sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate, cea a lui Rica Venturiano, deși, se pare, Caragiale îl imortalizase în personajul sau chiar pe D., satirizând stilul umflat, oportunismul și lipsa de substanță a multora dintre scrierile acestuia. Poziția lui D. față de teatru rămâne contradictorie. Pe de o parte, el proclama că „un teatru național se naște din nevoile poporului”, pe de alta, îl considera loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici, Moldován Gergely ș.a. Redacția găsea de cuviință să își extindă preocupările și asupra vieții politice a românilor regățeni, pe care o satirizează adesea (Alarmă ș.a.). De altfel, se tipăresc și texte ale unor scriitori de dincolo de Carpați (N. N. Șoimescu, C. Munteanu-Râmnic ș.a.). Pe lângă foarte numeroase anecdote versificate compuse în genul lui Th. D. Speranția, mai ales de Aron Boca Velchereanu, N. A. Bogdan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
mai bine de 20 de ani și a căror exercitare a puterii în timpul celei de-a Cincea Republici, devenise tot mai autocratică având în vedere poziția importantă a președintelui în cadrul acestui sistem.10 Mai ales, Valéry Giscard d'Estaing fusese satirizat fără milă de către reviste satirice precum Le Canard Enchainé pentru presupusele lui revendicări monarhiste. Descentralizarea și regionalismul, așadar, au fost două teme destul de potrivite pentru distincția dintre opoziția de stânga și guvernul de dreapta. Un al treilea factor a fost
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
forme ale satirei, folosirea unui lexic tăios, a afirmațiilor tranșante și a aprecierilor fără menajamente"306. Un exemplu în acest sens îl oferă articolul "S-a obrăznicit turcul", publicat la 1 septembrie 1876, în Curierul de Iași, în care jurnalistul satirizează pretențiile Porții ca domnitorul României să sărbătorească cu salve de tun și iluminații suirea pe tron a lui Abdul Hamid al II-lea: "Dacă sultanul și vizirul ar veni în țară împreună c-o trupă de voltijori, ca să ne facă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Bijuterii de familie ale lui Petru Dumitriu, a existat de la Început un personaj cunoscut aievea, dar până la creierea eroinei nuvelei mai e un proces Întreg. «Duduia Eleonora» nu Înseamnă redarea unui tip de moșieroaică bătrână, maniacă, zgripțuroaică. Prin ea prozatorul satirizează o Întreagă clasă și mai mult o Întreagă orânduire. Așa că a construi un astfel de personaj Înseamnă a cunoaște poziția moșierimii, viciile care rod această lume bătrână, amprenta pe care ele o lasă În sufletul omenesc, În atitudinile cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literatură e Într-o fierbere puternică, Înnoitoare. Constantin Mille și Anton Bacalbașa publică poezii antireligioase. Const. Buzdugan traduce Internaționala și scrie el Însuși poeme revoluționare, În care Îndeamnă proletariatul la lupta Împotriva oprimării (Ă). Traian Demetrescu, Mille, Gheorghe din Moldova, satirizează ipocrita morală a familiei burgheze și glorifică suferințele prostituatei, luată În această epocă drept simbol al demnității umane călcată În picioare de o societate bazată pe inechitate socială, pe exploatare. (Ă). Această agitație culturală, respectul mărturisit pentru prima dată sub
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adeverințelor, a schematizării și birocratizării se ajunge la „un grad atât de înalt de perfecțiune” a sistemului, încât nu se mai poate face deosebirea între oamenii adevărați și roboți. S. deformează și recompune imaginile, îmbină stilurile, e digresiv și concis, satirizează ori cedează jocului, gratuității umoristice. SCRIERI: La poarta nr. 3, București, 1961; Pastile contra prostiei, București, 1968; Entuziastul de cursă lungă (în colaborare cu Ștefan Haralamb), București, 1970; Vărul șarpelui cu clopoței, București, 1978; Dragoste la a doua vedere, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]