397 matches
-
Tanzaniei există imense cratere vulcanice, ca Ngorongoro, și vulcani stinși ca Muntele Meru, și „Acoperișul Africii”, Muntele Kilimanjaro. Marele platou Unjamwezi se întinde între Riftul Central-african și Riftul Est-african, la circa 1200 m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial cu o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoaste, dar suculente . Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
m deasupra nivelului mării. Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial cu o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoaste, dar suculente . Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos. În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj înverzit, în plină înflorire. Pădurea uscată este situată în vestul și sudul Tanzaniei, caracterizată de un climat secetos. Ea face loc
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoaste, dar suculente . Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos. În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj înverzit, în plină înflorire. Pădurea uscată este situată în vestul și sudul Tanzaniei, caracterizată de un climat secetos. Ea face loc treptat densei păduri tropicale umede de pe versanți. Coasta este acoperită de mangrove, mai
Tanzania () [Corola-website/Science/297922_a_299251]
-
lanț muntos, al cărui cel mai înalt vârf, muntele Panié, are o înălțime de 1.628 de metri. Coasta de est a insulei este mai umedă și prezintă peisaje tropicale, pe când coasta de vest este mai aridă, are aspect de savană. Laguna caledoniană are o suprafață totală de 24.000 de km², ceea ce face din ea una dintre cele mai întinse lagune din lume după Marea Barieră de Corali australiană. Este înconjurată de o barieră de corali cu o lungime de peste
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]
-
inaugurat în prezența regelui Carol I și a familiei regale, precum și a mai multor miniștri, la data de 24 mai 1908. Cu acest prilej au fost deschise pentru vizitare 16 săli, dintre care una cuprindea 4 diorame biogeografice (deșertul Sahara, savana africană, preria americana și tundra), printre primele realizate în lume și care, prin calitatea lor, au folosit drept model pentru multe alte muzee din România și de peste hotare. Scheletul fosil de Dinoteriu descoperit de Grigoriu Ștefănescu, a fost adus aici
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
a învelișului de sol. Pedosfera, sau solul, reprezintă partea superioară a litosferei. Are o grosime medie de cca. 5 m (dar poate varia de la câțiva centimetri în zona munților și dealurilor abrupte, până la câțiva metri în zona pădurilor ecuatorialelor și savanelor) și se prezintă ca un strat afânat, care conține în proporții diferite elemente minerale, elemente organice, organisme vii. Flora și fauna din sol (pedofauna), care contribuie la desfășurarea proceselor pedogenetice, este concentrată în pătura superioară a solului și, după modul
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
melodios. Mediul natural de viață a struțului este Africa, mai ales partea de sud și partea estică a continentului. Struțul a dispărut de pe teritoriul Arabiei, din nordul Saharei și din vestul continentului asiatic. Păsările trăiesc în regiuni de deșert și savane deschise, preferă regiunile cu iarbă scurtă, lipsite de copaci înalți. În zonele în care unde cresc numai tufișuri, ce i-ar putea împiedica la fugă sau să vadă la distanță mare, rămân un timp scurt. Deșertul propriu zis, fără vegetație
Struț () [Corola-website/Science/307423_a_308752]
-
studiul textelor Piramidelor care se referă la epoci cu mult anterioare primei dinastii istorice a Egiptului. În perioada predinastica , clima egipteană a fost mult mai puțin aridă decât este cea de astăzi. Mari regiuni din Egipt au fost acoperite de savană și traversate de pășuni. Vegetația și fauna au fost prolifice în toate împrejurimile și regiunile Nilului pentru populațiile mari de păsări de apă ca ibișii. Vânătoarea a fost o practică comună pentru egipteni, fiind perioada în care mai multe animale
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
ul reprezintă o regiune de tranziție între stepă sau savană și deșert cu vegetație rară și semiaridă, (formată din arbuști și ierburi adaptate la uscăciune). Aceste biomuri sunt prezente în zonele temperate în vestul și centrul Americii de Nord, în estul și, parțial, sud-estul Europei (mai ales malurile Mării Caspice), în interiorul Australiei
Semideșert () [Corola-website/Science/303131_a_304460]
-
existență se întinde între 3 și 1 mîl. ani. Cu o talie net superioară (1,50 m și un volum cranian de 500-550 cm³), " A. robustus" reprezintă o evoluție spre specializare în parte datorată și alimentației (orientarea spre vegetale de savana, cu un procent ridicat de silice și celuloza). Amănuntele anatomice șunt următoarele: bipedie perfectă, craniu rotunjit mult peste arcada supraorbitală, unghi închis la baza craniului, creasta sagittală, orificiu occipital care evoluează spre orizontală, arcada dentară diastemică (I + C < M); probabil
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
între 3 - 1 mîl. ani și cu o talie cuprinsă între 1,30 - 1,40 m, "A. africanus" are un volum cranian de 4-500 cm³. Este mai puțin specializat, deci cu o capacitate evolutivă mai mare. În condițiile în care savana era domeniul marilor rumegătoare și a carnasierelor, iar pădurea era apanajul primatelor (în special a celor adaptate la mediul arboricol sau care continuau să aibe mainile prehensile), singura nișă disponibilă era cea dintre savana și pădure - sau o zonă de
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
mai mare. În condițiile în care savana era domeniul marilor rumegătoare și a carnasierelor, iar pădurea era apanajul primatelor (în special a celor adaptate la mediul arboricol sau care continuau să aibe mainile prehensile), singura nișă disponibilă era cea dintre savana și pădure - sau o zonă de tip parkland. Este tipul de nișă care se extinde în Africa cam în aceiași perioadă (3 - 1 mîl. ani). Spre deosebire de "A. robustus", perfect adaptat unei diete vegetale, "A. africanus" are un comportament alimentar omnivor
Australopitec () [Corola-website/Science/302125_a_303454]
-
Deșertul Sahara ocupă aproape în întregime nordul Africii, extins pe 5630 km de la vest la est, respectiv de la Oceanul Atlantic și până la Marea Roșie, si pe 1930 km de la nord la sud, de la Munții Atlas și țărmul Mării Mediterane și până în zona savanelor din regiunea Sudan. În sens restrâns, se întinde în est numai până la Valea Nilului; deșertul de la est de Nil, până la Marea Roșie, este cunoscut sub numele de Deșertul Arabiei. Sahara ocupă mari porțiuni din statele Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Mauritania
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
ne-am aminti celebra polemică din epocă asupra paternității metaforei de „spațiu mioritic”... Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”. Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană tocmai în limbaj, neexagerând în patinarea acestuia pe loc, precum Barbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
evoluția primilor hominizi. La începutul Paleoliticului mijlociu, aproximativ 120000 î.Hr., se remarcă în Africa comunități de vânători și culegători ce exploatează animalele de talie mare. Deosebit de interesantă este studierea zonei deșertului Sahara unde în această perioadă există o regiune de savana locuită preferată regiunilor de junglă din sud. De asemenea eru populate și regiunile de coastă. Homo sapiens a apărut pentru prima dată pe continentul african în urmă cu aproximativ 100000 de ani, în această perioadă fiind ocupate și regiunile sudice
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
naturală. Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există și numeroase diorame care înfățișază fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deșertul Sahara. Datorită acestei prezentări deosebite, numeroase muzee europene și americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecțiilor lor muzeistice. Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și a mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
ca cea rezervată relatărilor despre triburile de pigmei de pe malurile lacului uriaș. La începutul secolul XIX, numeroși geografi de renume au refuzat să dea crezare celor doi misionari germani, care povesteau cu încântare despre muntele acoperit de zăpadă din mijlocul savanei arse de soare (aceștia se refereau fără îndoială la Kilimanjaro). descoperirile lui Speke au fost întâmpinate cu o reacție la fel de plină de dispreț. De abia după moartea sa, ziaristul și exploratorul american Henry Morton Stanley a confirmat existența uriașului lac
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
Africii până la Atlantic. Nenumărați afluenți alimentează apele fluviului Congo de-a lungul arcului de cerc pe care-l parcurge de la izvoarele sale, la granița dintre Zambia și Republică Democrată Congo, până la vărsarea în Atlantic - o întindere de pădure tropicală și savana aproape de marimea Indiei. În drumul său de 4700km, fluviul șerpuiește printre păduri de mangrove și junglă deasa, se prăvălește în torente și cataracte, acumulând atâta forță, încât varsă în mare 41700 de tone de apă pe secundă, debitul său fiind
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
până la punctul de frontieră cu Uganda în sud este o distanță de peste 2.000 km, iar de la Marea Roșie până la frontiera din vest cu Ciad, lățimea teritoriului este de aproape 1.700 km. Relieful variază între suprafețe mari de pustiu, stepă, savană, păduri tropicale și masive muntoase. Teritoriul Sudanului este situat pe unul dintre cele mai stabile platouri din lume, unde se pot distinge câteva grupe de roci. În nord-vest și pe alocuri în centrul țării se găsesc regiuni nisipoase nubiene. În
Geografia Sudanului () [Corola-website/Science/312240_a_313569]
-
cu clima călduroasă variind între 25-35 °C. Poziția geografică a Sudanului face ca în tot cursul anului să se înregistreze în medie una dintre cele mai mari temperaturi din întreaga Africă. Cea mai mare parte a Sudanului este ocupata de savane. Aici predomină ierburi înalte până la 2 m, salcâmi și baobabi. Din cauza frunzelor uscate, toamna izbucnesc cu ușurință incendii care se întind pe zeci de kilometri. În sud-vestul țării este zonă de silvosavană, în care cresc arborele de fier, curmalul sudanez
Geografia Sudanului () [Corola-website/Science/312240_a_313569]
-
fier, curmalul sudanez, abanosul, bambusul. În adâncurile junglei se găsesc liane, orhidee și ferigi. Nordul țării este aproape lipsit de vegetație, cu excepția deșertului nubian, unde cresc acacia și tamarinul. Relativ bogată, fauna sudaneză este caracteristică fiecărei zone în parte: deșert, savană, pădure tropicală. Dintre mamifere se întâlnesc în număr mare antilope, gazele, bivoli, elefanți, lei, leoparzi, șacali, hipopotami, hiene etc. Păsările sunt reprezentate mai ales de struț, marabu, bibilică și barză. Dintre reptile sunt mai răspândiți șerpii boa, pitonul și crocodilul
Geografia Sudanului () [Corola-website/Science/312240_a_313569]
-
manifeste natural, și nu să fie dependentă de o tehnică artificială. Știm foarte bine că există indivizi la care experiența mistică este declanșată în mod spontan, dar aceștia își datorează supraviețuirea, atunci când supraviețuiesc, grupului, care se îngrijește de ei. În savana Pleistocenelui nimeni nu s-ar fi ocupat însă de astfel de indivizi, și ei n-ar fi supraviețuit pentru a-și transmite genele. De alfel, marii mistici ai istoriei se demarcă mai degrabă prin refuzul lor de a se reproduce
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
explică de ce avem teamă de întuneric și de ce noaptea vedem forme amenințătoare în simple umbre. Acest sistem de identificare rapidă și foarte specializată este departe de a fi infailibil, dar erorile lui sunt în cel mai rău caz inofensive: în savana Pleistocenelui, era mai bine să confunzi o cracă de copac căzută la sol cu un șarpe și să faci din această cauză un salt de evitare, decât să nu reacționezi și să ajungi înghițit de bestie. În acel mediu, sistemul
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă din savana și păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafața țării. Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi, Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific, Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ deasemeni Regiunea Insulara, separat de regiunile costale (Pacific, Caraibe). Climă
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă din savana și păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafața țării. Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi, Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific, Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ deasemeni Regiunea Insulara, separat de regiunile costale (Pacific, Caraibe). Putere
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]