303 matches
-
au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a plătit suma de 70.800 $, în timp ce saxofonul tenor a rămas ne-vândut. Influența lui John Coltrane asupra generațiilor de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să crească după decesul acestuia. Stilul unic al interpretărilor sale continuă să fascineze și să influențeze deopotrivă. El a revoluționat muzica de jazz cu
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
adesea compuse din câte 5-6 note, mai scurte decât 1/16, sunând ca un glissando. Acest stil de interpretare a fost utilizat pentru prima dată pe când cânta împreună cu Thelonious Monk, fiind dezvoltat ulterior în cadrul colaborării cu grupul lui Miles Davis. Saxofonistul a utilizat aceste “crâmpeie de sunet” (sheets of sound) pentru a fluidiza acordurile stricte, modurile și armoniile stilului hard-bop. Colaborarea cu Miles Davis i-a dat lui Coltrane posibilitatea și libertatea de a adăuga acorduri și substituții temelor muzicale, ajungând
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
de pe albumul Giant Steps, ulterior refăcând structura armonică a piesei lui Miles Davis "Tune Up". Astăzi, aceste “Coltrane’s changes” au devenit procedee standard în improvizația de jazz. În ceea ce privește sursa acestor inovații muzicale există numeroase ipoteze și controverse. David Demsey, saxofonist și Coordinator of Jazz Studies la William Paterson University, enumeră câteva posibile ipoteze. După decesul lui Coltrane s-a presupus că aceste relații cromatice de ord.3 i-ar fi fost inspirate de credința religioasă, prin trei zone cu semnificație
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Nu există un consens în ce privește numele inventatorului instrumentului. În vreme ce unii autori consideră grăitor faptul că couesnofonul a fost brevetat (nr. 569294 din 1924, în Franța) de fabricantul francez Couesnon și prin urmare îl atribuie lui, alte păreri vorbesc despre invenția saxofonistului (saxofon bas) de jazz stil New Orleans Adrian Rollini. "Site"-ul clubului de jazz „The Bay” (Botany Bay, Enfield) susține că instrumentul a fost creat de Rollini sub numele de goofus, apoi preluat de către fabrica franceză Couesnon; aici i-a
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
două rânduri paralele, corespunzătoare clapelor albe, respectiv negre, de la claviatura de pian. Instrumentul este considerat, de altfel, un precursor al clavietei. O reclamă londoneză din anii „vogăi Goofus” (perioada interbelică) comenta: Couesnofonul a fost introdus în muzica de jazz de către saxofonistul Adrian Rollini sub denumirea de goofus. Acesta a înregistrat alături de formația sa la casa de discuri Okeh Records sub numele The Goofus Five (mai bine cunoscută sub titulatura The Little Ramblers, întâlnită la discurile Columbia). Un alt interpret a fost
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
(n. 22 mai, 1942, d. 5 august 2000, Werneck, Germania) a fost un saxofonist și compozitor de jazz din România. Se trage dintr-o familie cu lungi tradiții în jazzul românesc, fiind nepotul lui Emil Berindei (primul pionier al jazzului românesc) și fiul lui Mihai Berindei. Studii la „Institutul Politehnic București” (secția electronică). După
Ștefan Berindei () [Corola-website/Science/318460_a_319789]
-
parte, Beckley și Bunnell au fost cântăreții albumului, chiar dacă Ballard l-a creat. Pe o piesă, Bunnell a decis să rescrie versurile lui Ballard, iar rezultatul a fost piesă de succes "The Border". Susținuți de Royal Philharmonic Orchestră și de saxofonistul Raphael Ravenscroft, single-ul a ajuns pe locul 33 în topuri, în august 1983. "The Border" a fost mult mai mult decât un succes în topurile contemporane pentru adulți, ajungând pe locul 4. De asemenea, a ajuns pe locul 24
America (formație) () [Corola-website/Science/332950_a_334279]
-
unde au ocupat locul trei cu melodia „No Crime”. Nelly Ciobanu a fost aleasă atunci să reprezinte Moldova. a fost formată în 2007 de 2 tineri tiraspoleni ce își făceau serviciul militar. Inițial era alcătuită din vioristul Anton Ragoza și saxofonistul Serghei Stepanov. Anton Ragoza a intrat la școala muzicală mult mai târziu decât muzicienii profesioniști, și anume la 14 ani, fapt ce nu l-a împiedicat să o termine cu diplomă roșie. La fel cu diplomă roșie a terminat și
SunStroke Project () [Corola-website/Science/319207_a_320536]
-
diplomă roșie. La fel cu diplomă roșie a terminat și colegiul, însă nu a mai primit studii superioare, deoarece în scurt timp Anton părăsește facultatea și se înscrie în armată unde cînta în orchestră. În armată el îl cunoaște pe saxofonistul Serghei Stepanov. După cunoștința lor a apărut ideea de a crea o formație muzicală iar numele acesteia a apărut în urma unei situații nostime. Într-o vară în care soldații îndeplineau niște munci în câmp tânărul blond Anton Ragoza a primit
SunStroke Project () [Corola-website/Science/319207_a_320536]
-
formație locul de solist îl ocupă chișinăueanul Serghei Ialovițchii cu care SunStroke Project va învinge la preselecția națională pentru Eurovision 2010. Piesa "Run Away" la Eurovision 2010 SunStroke Project au interpretat-o împreună cu cântăreața Olia Tira. Odată cu prestația virtuoză a saxofonistului formației (Serghei Stepanov) la Eurovision, el a produs un fenomen pe internet, numit „Epic Sax Guy”. Clipuri remixate cu prestația sa au strâns milioane de vizualizări pe youtube. Au fost create și câteva versiuni de „10 ore de Epic Sax
SunStroke Project () [Corola-website/Science/319207_a_320536]
-
muzicieni au crescut într-un oraș de țară numit Downey, lângă Los Angeles și și-au petrecut adolescență cântând cu legendarii muzicieni R&B, Big Joe Turner, Willie Dixon, Marcus Johnson (artistul principal de la trupa Jimmy Reed), si Lee Allen (saxofonistul lui Fats Domino și Little Richard). Învățând de la cunoscători rădăcinile muzicii americane, la sfârșitul anilor ’70 trupa a început să cânte în jurul Los Angeles-ului atrăgând publicul prin combinația să de stiluri clasice, punk energy și stilul muzical a lui Dave
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor. În față, vătaful mare și vătaful mic. Urmează sameșul mare și sameșul mic, cârciumarul și bucătarul, după care restul feciorilor. În urma lor merg muzicanții (de obicei un acordeonist și/sau un saxofonist, și un toboșar), după care urmează ajutoarele cetei: părinți sau prieteni ai feciorilor din ceată, care îi ajută pe aceștia să care bucatele ce le sunt puse pe masă ca și compensație pentru colindă. Colindatul se termină aproape de dimineața zilei
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
Inna a lansat videoclipul „Cola Song”. A fost primul single extras de pe următorul album al ei, "LatINNA". Pentru „Cola Song” Inna a colaborat cu cânărețul columbian de reggaeton J Balvin și a inclus pasaje instrumentale din „Piñata 2014”, interpretate de saxofonistul Andreas Schullers, la care a colaborat însăși Inna. „Cola Song” a avut o evoluție modestă în Romania Airplay 100, atingând numai poziția a treizeci și patra, locul 36 în Swiss Singles Chart și 76 în German Singles Chart. La 9
Inna () [Corola-website/Science/316334_a_317663]
-
a fost ulterior invitată să se alăture formației deoarece nicio altă candidată nu s-a arătat a fi exact ceea ce căutau managerii. A început prin a fi vocalistă de fundal, dar în urma colaborării care a ridicat publicul în picioare, cu saxofonistul Stweart Matthewman, a trecut drept vocea principală a grupului. După un an, Pride s-a destrămat în lipsa unui contract cu o casă de discuri care să le producă muzica. Dar Sade nu a fost abandonată. A fost contactată de casa
Sade Adu () [Corola-website/Science/316466_a_317795]
-
prezinte compozițiile alături de standarduri jazz, în diferite concerte, Festivaluri Naționale și Internaționale. Compozițiile sale sunt un mix de etno, pop și jazz, au un stil nou, modern. În 1974 ajunge la Sibiu, capitala jazzului în România, invitat de Radu Ghizesan, saxofonistul grupului "Radu Ghizeșan Quintet” cu care va înregistra și două LP- uri cu singura Casă Discografica din acele vremuri, cănd mai era încă dictatură comunistă. Decide să rămână să locuiască în Sibiu. Trecerea de la muzică de piano-bar sau muzică de
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
Mihai Iordache (n. 1967, București) este un saxofonist român, cunoscut atât pentru albumele sale de jazz lansate sub numele Iordache, cât și pentru colaborarea cu formația de rock alternativ Kumm. Primele legături ale lui Mihai Iordache cu muzica datează din copilărie, tatăl său fiind amator de jazz. În ciuda
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
al cărui grup Creativ a colaborat între 1986 și 1989. În perioada 1987-1989 Iordache a studiat improvizația de jazz cu pianistul Marius Popp în cadrul Școlii Populare de Artă, iar între 1990 și 1993 a luat lecții particulare de saxofon de la saxofonistul Garbis Dedeian. În 1992, Iordache a fost invitat să colaboreze ca saxofonist cu formația de rock Timpuri Noi, pentru a cânta un solo de saxofon la piesa "Tanța". Piesa a fost apoi înregistrată pe LP-ul de debut al formației
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
1987-1989 Iordache a studiat improvizația de jazz cu pianistul Marius Popp în cadrul Școlii Populare de Artă, iar între 1990 și 1993 a luat lecții particulare de saxofon de la saxofonistul Garbis Dedeian. În 1992, Iordache a fost invitat să colaboreze ca saxofonist cu formația de rock Timpuri Noi, pentru a cânta un solo de saxofon la piesa "Tanța". Piesa a fost apoi înregistrată pe LP-ul de debut al formației, din 1992 . În aceeași perioadă (1992 - 1993), Iordache a făcut parte și
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
avându-l ca invitat special pe trombonistul american Tom Smith. Au urmat albumele "Dissipatin'" (2005), "One Life Left"(2013) și "Garden Beast"(2013), care cuprind, cu câteva excepții, compoziții proprii. În 2003, Iordache a fost solicitat să-l înlocuiască pe saxofonistul Petö Zoltán în formația de rock alternativ Kumm. De atunci este membru al acestei formații, alături de care a înregistrat albumele Angels & Clowns, Different Parties, Far From Telescopes și A Mysterious Place Called Somewhere
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
deoarece concurenții lor nu se vor da în lături de la nimic pentru a-i împiedica, nici chiar de la crimă. Prin urmare, ei găsesc în Statele Unite ale Americii cu ajutorul unei agenții două sosii ale lor, cascadorul Elliot Vance (Terence Hill) și saxofonistul de jazz Greg Wonder (Bud Spencer). Deoarece aceștia din urmă seamănă perfect cu cei doi veri miliardari brazilieni, ei sunt angajați pentru a-i înlocui timp de șapte zile, în toate privințele, primind fiecare la finalul perioadei suma de 1
Substituire cu bucluc () [Corola-website/Science/326816_a_328145]
-
principale merg pe Stadionul Maracană pentru a vorbi fără să fie auziți de nimeni, stau printre fanii echipei braziliene de fotbal Vasco da Gama. Criticul Tudor Caranfil a dat acestui film două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Saxofonistului Woonder și pilotului Elliot li se propune o afacere de milioane, cu un acont convingător. Fiind sosiile a doi dintre cei mai bogați oameni din lume, să le țină locul timp de o săptămână, pentru a-i deruta pe inamicii
Substituire cu bucluc () [Corola-website/Science/326816_a_328145]
-
a crezut că aceasta a fost pierdută sau distrusă. Versiunea din 1957 a fost destinată să conțină muzica de jazz a lui Charles Mingus pe coloana sonoră, dar Mingus nu a reușit să respecte diversele termene stabilite de Cassavetes. Contribuțiile saxofonistului Shafi Hadi, saxofonistul formației lui Mingus, a fost aleasă în cele din urmă pentru coloana sonoră a filmului. În 2004, după peste un deceniu de căutare, Ray Carney, analist al operei lui Cassavetes și profesor la Universitatea din Boston, a
Umbre (film din 1959) () [Corola-website/Science/326167_a_327496]
-
aceasta a fost pierdută sau distrusă. Versiunea din 1957 a fost destinată să conțină muzica de jazz a lui Charles Mingus pe coloana sonoră, dar Mingus nu a reușit să respecte diversele termene stabilite de Cassavetes. Contribuțiile saxofonistului Shafi Hadi, saxofonistul formației lui Mingus, a fost aleasă în cele din urmă pentru coloana sonoră a filmului. În 2004, după peste un deceniu de căutare, Ray Carney, analist al operei lui Cassavetes și profesor la Universitatea din Boston, a anunțat că a
Umbre (film din 1959) () [Corola-website/Science/326167_a_327496]
-
și jumătate pe săptămână de la fiecare membru până la plata întregii sume—iar ceilalți au purtat cămăși cu canafuri și cravate Bolo negre. Spre iritarea celorlalți membri ai formației, McCartney a exersat la nesfârșit uvertura de chitară de la cântecul „Raunchy” (al saxofonistului Bill Justis) și un solo din „Guitar Boogie Shuffle”, timp de câteva zile înainte de interpretare, pentru ca în acea seară (după ce a fost prezentat în mod special de Lennon ca nou membru al formației) să rateze începutul de la „Raunchy”, să cânte
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
și EP-ul "The Fame Monster" (2009). Că și coproducătoare, Gâgă a colaborat cu diverși producători, inclusiv RedOne și Fernando Garibay, cei cu care a lucrat și înainte. De asemenea, ea a lucrat și cu artiști precum E Street Band, saxofonistul Clarence Clemons, Queen și chitaristul Brian May. Muzică de pe "" provine din stilurile Synthpop și Dance-pop din materialul ei anterior în timp ce încorporează diferite forme de orchestrație din lansările ei anterioare, precum Techno și Rock electronic. Albumul oferă o gamă largă de
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]