382 matches
-
formele variate cu caracteristici specifice fac ca valoarea acestor produse să fie foarte mare. De-a lungul timpului aceste adevărate opere de artă au împodobit cabinetele de lucru, saloanele de recepții, marele galerii de artă ale monarhilor, principilor, ale protipendadei saxone. Am avut fericitul prilej să vizitez un astfel de atelier, să urmăresc procesul tehnologic până la produsele finite, celebrele porțelanuri și cristaluri de Meissen, rod al migalei, perseverenței, ingeniozității, răbdării și fanteziei de care dau dovadă lucrătorii și designerii. În vechile
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
În vechile biserici ale orașului se păstrează frumoase statui de porțelan ca un simbol al muncii pline de măiestrie a locuitorilor acestor meleaguri.Privesc spre Albrehtsburg, castelul rezidențial al familiei Watten (1525) ce domină împejurimile cu întreaga sa măreție austeră saxonă și nu pot să nu-i invidiez pe germani pentru tot ce-au relizat în mod magistral. Continuăm periplu saxon străbătând alte vechi localități: Freiburg (centru minier), Chemnitz (Karl Marx-Stadt), important centru al construcțiilor de mașini (Concernul Volkswagen), Jena, centru
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
din partea intereselor străine. Clasa nobilimii a căzut sub controlul unui număr restrâns de familii puternice care și-au format domenii teritoriale, populația urbană și infrastructura au căzut în ruină, ca și majoritatea fermelor țărănești. Domniile a doi regi din dinastia saxonă Wettin, și , au adâncit dezintegrarea Uniunii. Marele Război al Nordului, o perioadă văzută de contemporani ca o eclipsă trecătoare, a constituit de fapt lovitura cea mai grea care a dus la prăbușirea republicii nobiliare. Regatul Prusiei a devenit o forță
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
austrieci în 21 - 22 mai, în cadrul sângeroasei bătălii de la Aspern-Essling. „Marea Armată din Germania” rămâne pe malul drept al fluviului, pregătind o nouă traversare. În acest timp, francezii și aliații lor luptau cu succes împotriva insurecției tiroliene și a celei saxone, cât și pe teatrele secundare de operațiuni, obținând succese pe toate fronturile și împingând înapoi armatele austriece respective. Crucial pentru bătălia ce se anunța la nord de Viena a fost succesul Viceregelui Italiei, Prințul Eugène, care a învins „Armata Austriei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
să-i disloce pe austrieci, astfel că Bernadotte este liber să înainteze spre Aderklaa, unde, în jurul orei 15:30, are loc o primă confruntare importantă de cavalerie. Aceasta a opus brigada de cuirasieri austrieci a lui Roussel d'Hurbal cavaleriei saxone din regimentul "Prinz Klemens Chevaulegers", atașat Corpului lui Bernadotte. Inițial, austriecii, conduși de generalul de origine franceză d'Hurbal, au respins șarja saxonilor prin procedeul neobișnuit al tragerii unei salve de carabină, dar saxonii au revenit, dispersând cavaleria grea austriacă
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
încetinirea ofensivei franceze. În această situație confuză, francezii conduși de MacDonald, aflat în mijlocul trupelor cu sabia în mână, au confundat uniformele albe ale aliaților lor saxoni din divizia Dupas cu uniformele albe ale austriecilor și au deschis focul, făcând trupele saxone obosite să se retragă precipitat. Un al doilea atac, condus de divizia Séras, a fost respins prin intervenția personală a arhiducelui Carol, care a restabilit ordinea și a lansat regimentul 42 Erbach la atac. În plus, Hohenzollern, împreună cu regimentul "Vincent
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
cât și pentru austrieci. Cu toate acestea, în timpul nopții, mareșalul Bernadotte luase inițiativa iresponsabilă de a abandona poziția, fără a cere permisiune și fără măcar a-și anunța mișcarea, invocând motivul că flancurile sale ar fi fost prea expuse. Infanteria saxonă a lui Bernadotte, care nu cuprindea mai mult de 6 000 de oameni, fusese retrasă la aproape 1 km sud-est de sat, cavaleria fiind dispusă pe stânga. Între timp, Bellegarde și-a dispus forțele între Wagram și Aderklaa, iar, în dreapta
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
odată ce ar fi ajuns în linie cu Bellegarde. În plus, toată cavaleria lui Liechtenstein, mai puțin un regiment, s-a poziționat în linia a doua, între Süssenbrunn și Wagram. Dându-și seama de înaintarea inamicului, Bernadotte și-a dispus artileria saxonă în fața infanteriei într-o baterie de 26 de piese aranjate pe o singură linie, care a început să bombardeze Aderklaa pentru a împiedica desfășurarea austriecilor. Cu toate acestea, artileria austriacă din apropiere de Wagram a dezlănțuit un redutabil foc de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
singură linie, care a început să bombardeze Aderklaa pentru a împiedica desfășurarea austriecilor. Cu toate acestea, artileria austriacă din apropiere de Wagram a dezlănțuit un redutabil foc de contrabaterie și în următoarele 3 ore nu mai puțin de 15 piese saxone au fost scoase din luptă. În același timp, aplicând ordinele primite în timpul nopții, Masséna începuse să se apropie de Aderklaa cu trei dintre diviziile sale, aceea a lui Boudet rămânând la Aspern. În jurul orei 7:30, dându-și seama de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
slab al localității puternic apărate, André Masséna i-a ordonat să înceapă imediat asaltul. Ofensiva diviziei Carra St-Cyr a fost condusă de regimentele 24 ușor și 4 de linie, urmate de excelenta brigadă de gardă hesiană. La est, rămășițele trupelor saxone ale lui Bernadotte împreună cu rămășițele diviziei Dupas, din același Corp, au înaintat la rându-le în linie cu trupele lui Masséna, pentru a ataca între Aderklaa și Wagram. Două batalioane austriece s-au dispersat și au provocat dezordine în prima
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
batalioane de grenadieri ("Scovaud", "Jambline", "Brzeczinski"), două batalioane din regimentul 42 Erbach (Corpul I austriac) au atacat regimentele lui Carra Saint-Cyr, alungându-le din sat, iar regimentul "Klenau Chevaulegers" și rezerva de cavalerie a lui Liechtenstein au șarjat linia bateriei saxone. La început în retragere ordonată, saxonii și francezii au sfârșit prin a o rupe la fugă în fața cavaleriei austriece, dezastrul fiind evitat doar atunci când Masséna a ordonat o șarjă salutară a cavaleriei ușoare a lui Lasalle și Marulaz. Cavaleria franceză
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
încercat în zadar să se justifice, însă Împăratul l-a demis pe loc, spunându-i: „Un incompetent ca dumneavoastră nu îmi este de folos.” Cât despre saxonii lui Bernadotte, doar cavaleria și o parte din artilerie mai erau operaționale; infanteria saxonă, destul de slab antrenată și cu puțină experiență, luptase totuși cu multă bravură, dar suferise pierderi uriașe și era complet demoralizată, nemaiputând să joace niciun rol pentru tot restul zilei. Pe lângă situația dificilă din partea central-stângă a dispozitivului său, Napoleon urma să
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
care dorea să-i supună și să-i creștineze. Saxonii atacau și jefuiau sistematic ținuturile de nord-est a regatului franc. În 772, aflat într-o expediție împotriva saxonilor, a tăiat stejarul sacru Irminsul de lângă Paderboa. În 777 a capturat bastioanele saxone de la Eresburg și Buraburg și a organizat o marca de protecție de-a lungul văilor râurilor Ruhr și Lippe. Regele a realizat că nu va avea liniște la hotarele nordice cât existau mici formațiuni saxone. Acesta a instigat triburile saxone
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
În 777 a capturat bastioanele saxone de la Eresburg și Buraburg și a organizat o marca de protecție de-a lungul văilor râurilor Ruhr și Lippe. Regele a realizat că nu va avea liniște la hotarele nordice cât existau mici formațiuni saxone. Acesta a instigat triburile saxone împotriva celorlalte. În cele din urmă, a ocupat întreagă Saxonie după ce anual, între 772 și 799, pornea o expediție în această regiune. În 782, Widukind, un conducător local, a ridicat o parte a saxonilor împotriva
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
saxone de la Eresburg și Buraburg și a organizat o marca de protecție de-a lungul văilor râurilor Ruhr și Lippe. Regele a realizat că nu va avea liniște la hotarele nordice cât existau mici formațiuni saxone. Acesta a instigat triburile saxone împotriva celorlalte. În cele din urmă, a ocupat întreagă Saxonie după ce anual, între 772 și 799, pornea o expediție în această regiune. În 782, Widukind, un conducător local, a ridicat o parte a saxonilor împotriva lui Carol, ale cărui represalii
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
pentru tulburarea ordinii publice. În 792, saxonii s-au revoltat din nou, și după apte expediții, teritoriile au fost integrate în regat și au avut loc deportări masive. În 797, a emis preveder mai blânde ce indică faptul că rezistență saxonă a cedat. Sistemul de organizare al noilor provincii a fost consolidat, saxonii au fost acceptați în rândul reprezentanților locali ai regelui, iar legea și dunarile saxone au fost permise și respectate. Regatul franc cuprindea în hotarele sale întreagă Germanie, ducatele
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
deportări masive. În 797, a emis preveder mai blânde ce indică faptul că rezistență saxonă a cedat. Sistemul de organizare al noilor provincii a fost consolidat, saxonii au fost acceptați în rândul reprezentanților locali ai regelui, iar legea și dunarile saxone au fost permise și respectate. Regatul franc cuprindea în hotarele sale întreagă Germanie, ducatele tribale fiind desființate sau reorganizate. În 777, când se pregătea de o altă expediție saxonă, Carol a fost vizitat de un guvernator musulman din Saragossa, ce
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
acceptați în rândul reprezentanților locali ai regelui, iar legea și dunarile saxone au fost permise și respectate. Regatul franc cuprindea în hotarele sale întreagă Germanie, ducatele tribale fiind desființate sau reorganizate. În 777, când se pregătea de o altă expediție saxonă, Carol a fost vizitat de un guvernator musulman din Saragossa, ce i-a cerut sprijinul în lupta cu emirul omeiad din Cordoba. Carol a acceptat, iar în 778, ajuns în Spania, oastea a eșuat în față Saragossei, unde aliații omeiazi
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
pentru Buckinghamshire. Unele abrevieri nu sunt evidente: "Salop" pentru Shropshire, "Oxon" pentru Oxfordshire, "Hants" pentru Hampshire sau "Northants" pentru Northamptonshire. Delimitarea comitatelor a început în secolul al XII-lea, dar multe frontiere sunt anterioare formării acestora și desemnează diverse diviziuni saxone sau celtice. Unele frontiere însă nu sunt definitivate până în secolul al XVI-lea. Datorită originilor diferite ale acestora, dimensiunea comitatelor varia de la unul la celălalt, dar din secolul XVI până în 1888 acestea au rămas aproximativ identice. În sudul Angliei, comitatele
Comitatele istorice ale Angliei () [Corola-website/Science/312086_a_313415]
-
Henric al II-lea, cel Sfânt (n. 6 mai 973 - d. 13 iulie 1024, Göttingen) a fost cel de-al cincilea și ultimul conducător al dinastiei saxone sau ottoniene. A fost încoronat rege al Germaniei în 1002, rege al Italiei în 1004 și Sfânt Împărat Roman în 1014 la Roma. A fost fratele Ghizelei de Bavaria, soția regelui Ștefan I al Ungariei, care a fost nevoită să
Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312132_a_313461]
-
Otto al III-lea (980 - 23 ianuarie 1002), fost cel de-al patrulea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto al II-lea și al reginei Theophanu, nepoata Împăratului Bizantin Ioan I Tzimisces. A fost încoronat Rege al Germaniei în 983 la moartea tatălui său și încoronat în Catedrala din Aachen în 983 la vârsta
Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312131_a_313460]
-
Lausitz), iar în vest cu munții Erzgebirge (Munții Metaliferi). Partea muntoasă care se continuă pe teritoriul Cehiei poartă denumirea de Böhmische Schweiz. Cea mai mare înălțime a regiunii o are Große Zschirnstein (Marele Zschirnstein) (562 m). Numele „Sächsische Schweiz” (Elveția saxonă) provine de la doi pictori elvețieni care au trăit în secolul XVIII, Adrian Zingg și Anton Graff, aceștia ar fi fost atrași de peisajul regiunii care se asemăna cu regiunea lor natală din Elveția. Anterior, regiunea a fost denumită „Meißner Hochland
Sächsische Schweiz (munți) () [Corola-website/Science/309593_a_310922]
-
mai ales, însuși. Pessoa rămîne de mic orfan de tată. Mama lui se recăsătorește; în 1896 se mută, cu copiii ei, la Durban, în Africa de Sud, unde al doilea ei soț este numit consul al Portugaliei. Primește educație engleză, iar influența saxonă va fi constantă în gîndirea și opera lui. În 1905 se întoarce la Lisabona, în 1907 părăsește Facultatea de Litere din Lisabona și deschide o tipografie, "Empreza Ibis". Aceasta se dovedește în 1910 a fi un eșec, cuvânt ce se
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
erau ușor fermecați de personalitatea și frumusețea ei. Totuși, la curte, căsătoria n-a fost atât de populară ca urmare a tensiunilor de lungă durată dintre Austria și Franța. Mulți curteni au susținut o căsătorie între Delfin și diferite prințese saxone. Pe la spatele ei, "Mesdames" au numit-o „l'Autrichienne” (austriaca). (Mai târziu, în ajunul Revoluției, când nepopularitatea reginei era din ce în ce mai mare, l'Autrichienne s-a transformat în l'Autruchienne, un joc de cuvinte care folosea „struț” () și „cățea” ()). Tânăra Delfină
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
altor surse normande, atunci Harold a jurat să sprijine pretențiile lui William la tronul englez. În această vreme, conform surselor normande de după cucerirea Angliei, William ajunsese să se considere deja succesorul regelui fără urmași Edward Confesorul. Sursele engleze, Cronica Anglo Saxonă nu abordează problema direct dar se referă la nepotul lui Edward (mai precis nepotul de bunic al fratelui acestuia), Edgar Ætheling, fiul lui Edward Exilatul, ca Ætheling, sau prinț moștenitor. Conform lui William de Poitiers William ar fi obținut de la
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]