705 matches
-
atât de fericit, aflându-se în mijloc, cu Lizzie cocoțată pe masă, lângă el, dându-i cireșe în gură. Și m-am gândit la camera aceea îmbâcsită, de cealaltă parte a satului, unde Hartley își ascundea fața în mâini și scâncea iar și iar și iar: „Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare atât de rău!“. Mi-am mai turnat vin. Aveam o cantitate uriașă, cumpărată de Gilbert în contul meu. Mai târziu, când începuse să se întunece, și după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acest lucru e vorba. M-am uitat fix la James. Arăta așa cum nu-l mai văzusem niciodată. Nu propriu-zis vinovat, dar încurcat și neputincios. M-am întors cu spatele și am deschis larg ușa din față. — Ți-am spus eu... scânci Lizzie gata să izbucnească în plâns. — Lasă-mă pe mine să vorbesc, replică James. Nu cred că mai există ceva de adăugat, am rostit. — Sari la concluzii pripite. Și la ce anume te-ai aștepta din partea mea? — Ascultă întregul adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la primărie, și pe funcționari îi încuie cu zăvorul într-o încăpere, în vreme ce Cârțu și Tudosă, dezarmă postul de miliție. Gestionarul cooperativei, mic de stat și chel, bondoc și spânatec, a ieșit speriat în prag, clipind des din ochii slinoși, scâncind... „ - Dom’ Căpitan, mă nenorociți..! Pentru Dumnezeu, ce mă fac..?!” „ - Nu te mai văicări atâta, măi... ”tovarășe”..! Tu n-ai nici un Dumnezeu, măi !” și îi scrise o chitanță, semnată... pentru tot ce era în camion, și i-o întinse.. „Na.. să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o vorbă, dragu’ moșului.. o vorbă măcar pân’ ș-o dat... înțălegi, păn’ ș-o ..!”, și strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se prelinse pe obraz, până sub bărbie. „.. Sărmana fată, sărmana... Acu’i în Ceruri cu Îngerii..!”, scânci bătrânul printre lacrimi.. Apoi, omul care n-a fost văzut niciodată plângând, chiar plânse în hohote. Baltă stătea țeapăn ca o stâncă și asculta.. ar fi vrut să o ia la fugă.. dar simți plumb în picioare. A să le
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în hohote. Baltă stătea țeapăn ca o stâncă și asculta.. ar fi vrut să o ia la fugă.. dar simți plumb în picioare. A să le plătească Dumnezeu.. acolo, în Ceruri.. pentru faptele lor !”, se auzi bătrânul, ca de departe, scâncind, încredințat că nici o faptă nu rămâne fără răsplată... Dintre toți călăii, continuă bătrânul printre lacrimi, a lu’ Bojoagă, țâganu’, care o fost argat la voi și l-ați omenit.. o fost cel mai rău... acu-i mare comunist. Căpitanul Baltă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de hoinăreală pe străzi lăturalnice, am ajuns la intrarea în câmpia largă. O cărăruie galbenă se pierdea în depărtare spre dealul înverzit. Gloata de copii din cartier se agita nervoasă ca un cal nărăvaș prins într-o cursă. Cei mici scânceau turmentați de căldură. Strada nepietruită devenise largă, cuprinzătoare, casele rare cu grădini întinse în jurul lor. În față, la doi kilometri, se contura dealul scund, ondulat unde se afla via noastră. Depărtarea mă neliniștea. Ne-am așezat pe marginea unui șanț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de Crăciun și de Anul nou, altfel ți se poate întâmpla ceva rău. La masă mi-a povestit o întâmplare cu un iepuraș pe care l-a prins pe deal, apoi i-a dat drumul în lumea lui. Eu am scâncit nervos, vroiam să-mi aducă mie iepurașul. N-avem ce face cu el aici, mi-a replicat tata. O să am eu grijă de el!... Vreau să merg la deal, am adăugat, cu gândul că voi prinde iepurașul și-l voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
început să taie crenguțele rupte și uscate. La coborâre puse greșit piciorul pe scară și se prăbuși în gol. Căzătura fu zdravănă încât își rupse piciorul. Stătu nemișcată un răstimp, apoi încercă să se târâie spre ușa deschisă a casei. Scâncind și gemând, își reproșa că se apucase de o treabă de bărbat. Cine m-a pus să mă urc în copac! își spunea cu necaz. Trebuia să-l las în plata Domnului, cum nu s-a uscat atâția ani, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în oase, cred că aș fi dormit adînc dacă n-am fi fost zece ființe ostenite într-un compartiment de opt locuri și dacă una dintre aceste ființe n-ar fi ținut în brațe o mică făptură în scutece, care scîncea în permanență cu tenacitatea unui biet animal lipsit de hrană și de aer respirabil. Orele s-au scurs greu și noaptea a fost mai lungă decît alte nopți. Și cred că atunci s-a instalat, undeva, într-un colțișor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
căci la din contra, ei nu vor dormi noaptea. Cînd copiii rîd prin somn, văd pe Dumnezeu și pe Maica Domnului. Se crede că dacă zîmbește un copil în somn îngerii îi zic că ieu pe tatăl lui, iară dacă scîncește el, îngerii îi zic că ieu pe mama lui. Nu se sărută copiii cînd dorm, că le iei somnul. Nu-i bine să dormi la asfințitul soarelui, că te îmbolnăvești. Să nu dormi mult, că te bolnăvești de gălbănare. Ca să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bufoni, acrobați, nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai, mica vânzătoare de ziare, „încovoiată, ca o viperă, pe jos”, „paiațele lui Cocteau”, fără mâini și picioare, artistele circului din Turnu Măgurele - și maimuțele de acolo, ce „scânceau între zăbrele” -, orbii, „patru umbre” care „de la Nord la Sud căutau Soarele”, câinele negru de pe maidan sunt tot atâtea alter egouri ale poetului. Deosebite afinități își descoperă cu specia canină și chiar se identifică, asemenea lui Gherasim Luca, explicit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
asta basta. — Și cu nunta cum rămâne? Nu mai trebuie să-mi fac nici o grijă în legătură cu nunta. Suze, rămân cu tine. Punct. — Pe bune? Începe să-i tremure bărbia. Mersi, Bex. Schimbă cu grijă poziția bebelușului în brațe, și el scâncește ușor. Dar... te pricepi vreun pic la copii? — Nu trebuie să știi nimic, stai liniștită! zic încrezătoare. Nu trebuie decât să-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe frumoase și să te plimbi cu ei în cărucior prin magazine. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar eu începusem să fiu destul de mândră de mine. Însă dup-aia am intrat la Karen Millen, și tocmai puneam pe mine o pereche de pantaloni de piele, când a început să urle ca din gură de șarpe. Nu să scâncească suav și drăgălaș. Nici să se vaiete finuț, cu decență. Nu, m-a cadorisit cu un zbierăt din toți bojocii, gen Femeia asta m-a răpit, chemați poliția! N-aveam la mine nici un biberon și nici un scutec, așa că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de ajutor... — Luke mi-a zis că ești în concediu, spune Danny, holbându-se la mine îngrozit. Și că te odihnești. — Luke... habar n-are. Ori de câte ori suna Luke, eu ori schimbam scutecul, ori îl legănam pe Ernie ca să nu mai scâncească, ori o alinam pe Suze care plângea - ori, pur și simplu, căzusem lată și dormeam. Am avut o singură conversație scurtă și dezlânată, la finalul căreia Luke mi-a zis să mă duc să mă culc, că nu se înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă duc deloc! Abia atunci pricepe moșul cîte ceva și iese precum a intrat. Cum eram în ogradă, moșul mă prinde de ureche și mi-o sucește zdravăn. Tu, mă, Scaraoțchi? Tu ai făcut beleaua, mă, tartore? Nu, moș Vasile, scîncesc eu fără să știu despre ce-i vorba. Să mor că n-am făcut-o eu. Da' știi? întreabă moșul serios. Ce să știu? Hai, du-te în plata ta, încheie moș Vasile discuția. Procesiunea a plecat de la biserică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rog... Îl prind de mînă, o mînă puternică, bătătorită de muncă, cu degetele groase cît un ciomag. Mă, băiatule, îmi răspunde unchiul Victor, este drum lung și greu, nu-s cărări făcute pînă acolo. Zăpada este pînă la gît. Eu scîncesc cu gîndul la strujăneii lungi de o jumătate de metru, pe care doar la conacul doctorului Piticaru îi puteai întîlni și primi. Conacul acesta, pe o costișă care se sfîrșea într-un lac imens, era departe de satul Ghireni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
născut, of, băiatul. Frumos, de 4 kile și jumătate. Vikingul meu, dragul meu, salvatorule. Toader îl legăna și plîngea și rîdea. Familia Limbric și-a asigurat nemurirea! O să-l botezăm Salvatore, adică Salvatorul, femeie. Dar, Toadere, nu-i nume românesc, scîncea lehuza. Dar ce, eu îs român? Îs român cu sufletul, dar sîngele, ehe, este albastru, de viking! Nu te prosti, Toader, taică-tu era calicul satului, lucra pe la toți cu ziua... Toanto, și bogații, și regii mai sărăcesc în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în sfîrșit. Ne uităm în jur. Țipenie de om, zare de casă, pustiu cît vezi cu ochii. Opresc mașina, ne uităm înspre toate cele patru puncte cardinale, căutăm vreun drumeag lateral care să ducă la Taza. Nimic, absolut nimic! Copiii scîncesc și începem a cotrobăi prin rezerve. Bem cafea dintr-un termos. Hai să ajungem la Fes, îndemn familia cu jumătate de gură. Pe urmă ai să zici pînă la Sefrou că mai sînt 30 km. Cu puțin scandal ajungem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
glicerină. După vreo trei luni eram tot împreună și auzim mare zarvă pe imensul hol. Moare, țipau unele femei alergînd. Ieșim și noi și vedem îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie forfotea o oală. Moare de foame, șușoteau gospodinele îngrijorate. Am aflat apoi amănunte. Domnișoara a făcut o vizită în Maroc. A văzut Casablanca, Rabat, Marrakesh, Meknes. Toată această destrăbălare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apostrofează că mă las copleșit de mici dureri, pe care n-ar trebui să le încurajez. Tu crezi că a petrece Sfîntul Paște în Cuba este un motiv să suferi atît de mult? Nu știu nici măcar să ciocnească ouăle roșii, scîncesc. Păi, îi înveți. Ce, crezi că spaniolii au găsit aici catedrale? Eu nu-s un spaniol din timpurile acelea... Dar... Dar, lasă-mă în pace! Mă întorc cu spatele la eu-l acela optimist și atoateștiutor. Îi arunc o ultimă săgeată: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se reped - fără să se sinchisească de trecători - la un cerșetor bătrân așezat pe jos, în stradă, în colțul format de chiar turnul Bărăției și de un zid, îl înșfacă, îl iau literalmente pe sus - victima nu se împotrivește, mai scâncește încetișor, jalnic, cumva poate prefăcut -, îl duc la mașină și îl înghesuie înăuntru, apoi se urcă și ei și vehicolul demarează, dispare. Totul se petrece în mai puțin de un minut, în câteva zeci de secunde. Ce se întâmplase, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de ierburi aurii, o cățea puse șapte mici pui ruginii. Până spre seară i-a îngrijit, i-a pieptănat cu limba ei, goi. Zăpada topită curgea sub țâțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu candela și umbrele de pe pereți. Am aprins toate lumânările... De frică să nu vină iar, am stat toată noaptea cu ochii larg deschiși. Spre dimineață, m-a doborât somnul. Și au venit iar... Nu mă lasă să dorm, unchiule! scâncește încetișor, chinuită. Nu mă lasă!... Maria, de ce nu iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De frică, toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e mort! Lasă-l! Fugi! Uită-l! Războiul!... oftează el. Aista-i războiul... Parcă pot? scâncește ea sfârșită. Gândurile se țin scai. Mă urmăresc nemiloase ca Eriniile. Dacă le înfrunt, dacă dau piept cu ele, e cumplit, dar mă descarc și asta mă ușurează... Dacă... dacă ar fi cineva lângă mine... spune ea după un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
putere să... să plec... De ce să pleci? Au în Moldova nu te simți "acasă"? o întreabă el și îi șterge ochii cu batista. Hai! Lasă copilăriile! Suflă!... Suflă!! Așa! Lasă lacrimile! Peste tot, numai lacrimi... Voichița izbucnește cu disperare, sughițând, scâncind: Trei zile și trei nopți m-am rugat Sfintei Fecioare, fierbinte m-am rugat. M-am sfătuit cu ea, am întrebat-o: "Ce să fac?!... Ce să fac?!" Își înghite lacrimile. Ștefan își reține un surâs fin: Ai vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]