698 matches
-
că altfel mă enervez rău. Și dacă mă enervezi, te bat până te omor. E clar ? - Domnule, eu nu... - Să taci! Numai eu vorbesc aici. Când te întreb eu ceva, ai voie să vorbești. Dezbracă‑te ! Lacrimile șiroiau și Iuliana scâncea tot mai pu �ternic, vizibil îngrozită, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care‑l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într‑un abis. A întins
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
scînteie înflorita În tîmpla mea, pe tine te iubește! Secundă are gust de agurida, Si ca un vis în suletul meu crește... Și sufletul, el ce-ar putea fi oare? O tresărire de acorduri fine A unor amintiri vagi, trecătoare, Scîncind în trestii reci și vagi suspine! Sîntem eterni?! Și floarea mai tresare, Sub un sărut mai delicat că boarea... De ce ar fi iubirea trecătoare, Cînd amintirea florii mă mai doare? & VERSURI ISTERICE marți, 2 august 2011 1 Eu te iubesc
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
de primăvară! MIRAJE-N PRAG DE PAȘTE Flori de cireș, ciorchine, te-mbată cu miresme Fulgi din petale fine, ninsori de prospețime Suspinul lin al ierbii, rodind sublime-aghesme Sub cerul ce-și revarsă o mare de-albăstrime Peste pământul reavăn... Scâncește greierașul La umbra-ngălbenită de păpădii - regine În verde-ostrov c-o rază valsează fluturașul, Luând în custodie și-o tufă de verbine. De catifea, suavă, tresare panseluța Narcisele din juru-i bârfesc o lăcrimioară Sub streașina bătrână a prins a plânge vița
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Îi lipise băiatului două benzi de leucoplast, una peste alta, direct pe piele, asigurându-se că nu avea pe unde să iasă nici o picătură. Asistenta dezlipise benzile în urletele copilului, sub privirile îndurerate ale fetiței care începuse și ea să scâncească. În nebunia aceea, femeia în halat se întorsese spre Vasilica și o apucase de umeri, scuturând-o: - Să nu te prind că mai faci de-astea! Poartă-te ca o mamă adevărată cu copiii, sau o să am eu grijă să
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
clar și voios Tudorel. Toți au început să râdă. Uite, domnule, care era descântecul de sperietură! a spus neamțul. -Bravo, mă! a sărit și Arapul. Eu credeam că ai să rămâi mut toată viața. -Să mă ierți, domnule Ștefănescu! a scâncit Tudorel. Că...n-am ascultat. Și tu să mă ierți nene neamțule, că...te-am mințit... -Lasă, mă! l-a bătut pe umeri neamțul. Ce nu face omul pentru o colindă după bolindeți. Vorba e că ne-ai speriat foarte
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
spus indiferent domnul Ionescu. Am avut niște treburi pe aici prin sat. -Eei, asta-i altceva! a zis Iancu ușurat. Dar nu trebuia să-l corcoliți atâta. Ți-am spus și astă vară când l-am lăsat la dumneata. Dacă scâncește și vrea ceva, dă-i o bătaie zdravănă, ca să-i treacă. Eu vreau să fac om din el, că d-aia ți l-am dat ucenic la moară. -Și eu vreau să fac om din el, Iancule! Dar nu așa cum
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Când ajunse în Valea Adâncă, Lunișoara se smulse de la brațul lui, furișându-se undeva în cer, lăsându-l mofluz în semiîntunericul din vale: Șugubeața Lunișoară se juca de-a v-ați ascunselea, însă el nu pricepea jocul și începu să scâncească : -Lunișoara mea, nu mă părăsi! Unde ești? -Cucu-baau! râdea luna de pe versantul opus, unde-l chema cu razele ei vesele. Din întunericul văii, Tudorel alerga s-o prindă de razele-i jucăușe. Dar, din nou se auzi vaietul îndepărtat : auuu
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
PLOUĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului PLOUĂ Când dincolo de geamuri plouă încă adormite degetele pipăie bucata de noapte rămasă și-o trag înfașurând-o strâns pe trupul ce s-a răsucit scâncind un geamăt nemulțumit pentru că toate lucrurile astea naturale au prostul obicei de-a intra cu timpul la apă și parcă văd cum în curând nici zilele n-o să mă mai încapă n-o să-mi ajungă nici pâna la cot și-
PLOUĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370478_a_371807]
-
din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O umbră fără chip de nori înlăcrimata În arabescul toamnei agale se deșira, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum ma respiră. Lumină obosită scâncește-n felinare, Neliniștea această, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsa dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusa de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
mea! zise îmbrățișând-o, aproape plângând . - Atunci, hai la cuptoare, dacă iubirea ta e sinceră și mare! - Cu tine merg oriunde! Dar Norocel ce vină are? - E bunul nostru prieten și, dacă ne iubește, să ne urmeze! - Dacă voi muriți, scânci bietul băiat, atunci merg și eu cu voi! Și plecară toți trei urmați de căpitanul Foc Nestins. - Iertați-i, Majestate! strigă căpitanul Zefir. Mai așteptați, mai aveți răbdare! Măcar pentru prințesă vă cerem îndurare! Dar împăratul a rămas împietrit în
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
gura larg deschisă. Din colțul buzelor i se prelingea un fir de sânge gros, întunecat. Ochii sticloși îi înțepeniseră pentru totdeauna iar fruntea strivită părea să-și fi adunat o adâncă și tristă mirare. Copilul amorțit începu mai întâi să scâncească, apoi să izbucnească în hohote prelungi de plâns întretăiat de vorbe fără sens. - Am vrut să te miști. Iartă-mă. Am vrut să te joci cu mine. Am vrut să fii ca mine! Soarele frigea nemilos,uscând deopotrivă lacrimile lui
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
așa a dorit mămițica sau papa - să se facă doftori. Ieșind din garaj, Mircea s-a întâlnit față în față cu Crivăț, maidanezul lor găsit într-o iarnă pe un ger de crăpau pietrele, sub o bancă în Parcul Traian, scâncind de foame și frig. Venea de la facultate și a trecut prin parc. Nu mergea niciun mijloc de transport din cauza vremii vitrege. Era un pui de câteva luni mic și înghețat. L-a luat de sub bancă și l-a băgat în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
azimă în palmele bucuriei. Se mai naște un țărm, o casă, o plajă, un copac... Răstălmăcite cuvinte se adună în jurul focului de tabără al omului învelit până în aurul negru al sufletului său în mantia căutărilor. Liniștea inimii îi este metafora scâncind ca un sugar, când biberonul sânului vieții îi atinge buzele roșu-pur, fragile hotare între pământ și cer. Între ele, peștera sunetelor tace. Scâncetul devine cântec înmugurit în primăvara ființei, într-o rugă nesfârșită, timp în care infinitul păstrează vie arzând
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRIBEAGUL Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce viață tristă ai de trăit Cu lipsuri multe , grele. De latri, tu ești ciomăgit... Și fugi scâncind cu jele. Tu tremuri și te faci covrig. Ei te gonesc, te ceartă... Când iarna vine cu al ei frig, Stai zgribulit în zloată. Cățel pribeag, ce n-ai un rost, Ești prigonit de soartă... Și nu-ți dă nimeni
PRIBEAGUL de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353130_a_354459]
-
mă iubesc cu pădurea. Să văd o turmă de oi Păscând iarbă în zăvoi Și un munte cu tichie De zăpadă argintie Să ascult frunza cum crește Și o vorbă-n românește... CB: Pe la porți să văd mătuși Prunci frumoși scâncind la uși Veselie cu cireșe la ureche Zambetul fără pereche Scoate pâinea din cuptor Cântă jale, cântă dor Dragoste pe fân uscat Vară dulce, pere coapte Luna plină, stele-n șoapte Cuget liber, trup ușor Câmpuri multe, drumuri line Călător
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat în colțul acela de suflet ce-l păstra în taină, făcu un gest cu mâna, alungând vedenia venită de peste ani. Și încearcă s-
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
Ca să afli că nimeni nu mănâncă degeaba. Că așa e bine să fie, băiatule. Toate au rostul lor în viață... Le-a încasat Gavrilă pe toate zece, auzind ce trebuie să mai știe la fiecare, fără să plângă. Doar a scâncit, strângând din dinți. Știa că nu-i de glumă cu taică-său. Îl cunoștea destul de bine ca să fie convins că ar cere degeaba îndurare și iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
la mașină. Abia atunci a văzut Adelina că prietena ei avea în mînă o pungă de plastic și s-a emoționat. Chiar și în cea mai cruntă disperare, Gabriela nu-i uitase rugămintea și luase cu ea lucrușoarele pentru Afrodita. Scîncea și îi spunea că sînt din partea ei, pentru copilaș, apoi întreba ceva nedeslușit despre Marcu al ei și se jura că ea îl cunoaște bine, n-ar fi făcut Marcu al ei nici o prostie, era el afemeiat, ca toți bărbații
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne despărțim: Bizu sare pe gard pentru că, dincolo de poartă mă (ne) așteaptă Nad. Doar îl ghicesc în noaptea neagră. Îi simt botul cald cum se apropie de mâna mea. Scâncește ca un copil de bucurie... Tămăduire!!! Nu vindecare, ci de tămăduire au nevoie oamenii. Tămăduire care pleacă din minte pentru a îmbrățișa inima. Pentru a fi una cu ea, suspin în adânc de foc, în inima Ființei. O mireasmă caldă
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
are o definiție a poetului:“poetul / prelungire onirică a poeziei / (pasăre phoenix a frumuseții)” . Unele poeme scrise în stil clasic, sunt deosebit de frumoase, în stil elegiac, bacovian: “Tardiv: Păreri de rău, tardiv, te împresoară, / Nu mai există oameni de cuvânt, / Scâncind, chiar nemurirea stă să moară, / Se-ntinde nedreptatea pe pământ. / Când patima își ia, din plin, avânt, / Lumini se sting și umbre te-nfioară, / Lovit de ploi, de arșiță, de vânt, / Păreri de rău, tardiv, te împresoară. / De vorbe grele-ajung să
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
te împresoară. / De vorbe grele-ajung să nu mai doară, / Pentru-adevăr de ceri consimțământ, / Degeaba-i cerți: nimic nu îi doboară, / Nu mai există oameni de cuvânt. / Cum aurul, ascuns în zăcământ, / Se lasă, periodic, tras afară, / Dispar iubiri fără discernământ, / Scâncind, chiar nemurirea stă să moară. / Călătorind c-un tren rapid, pe scară, / Te-ndrepți spre-același, trist, deznodământ, / Zâmbești amar când vezi: ca o escară, / Se-ntinde nedreptatea pe pământ. Se-ntinde nedreptatea pe pământ, / Scâncind, chiar nemurirea stă să moară
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
afară, / Dispar iubiri fără discernământ, / Scâncind, chiar nemurirea stă să moară. / Călătorind c-un tren rapid, pe scară, / Te-ndrepți spre-același, trist, deznodământ, / Zâmbești amar când vezi: ca o escară, / Se-ntinde nedreptatea pe pământ. Se-ntinde nedreptatea pe pământ, / Scâncind, chiar nemurirea stă să moară, / Nu mai există oameni de cuvânt, / Păreri de rău, tardiv, te împresoară”. Ioana Mihaela Fraiu - poezie remarcabilă, în stil poet modernist, cu imagini sensibile care gravitează în jurul eului. Ana Maria Gîbu - copilul predilect al Cenaclului
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
și plecase la biserică pentru împărtășanie...Era cam frig afară; un vânticel rece intra obraznic prin hăinuțele noi și subțiri cu care îi gătise, ca în fiecare an...Gigel avea un fesuleț alb din ațică pe cap, croșetat de Anica.. Scâncea de frig și somn... Anica se întoarse de la spital fără Gigel...venise să își ia cele de trebuință pentru internare...avea în ochi adunată toată disperarea unei lumi; frica îi schimonosise chipul frumos și nu scotea nici un cuvânt... -Mămică, unde
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului DOUĂ MEDITAȚII DESPRE ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE KATIA ȘI VISUL Katia visează. Și plânge în somn. Și geme, se încordează, strânge pumnii. Scâncește. Apoi plânge din nou, cu disperarea celui care a pierdut ceva esențial și nu mai are pentru ce trăi. Parcă mușcă pământul și-l zgârie cu unghiile. Multă durere a strâns în ea această femeie. Katia-și visează fiul. Nu pentru
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
rugăciune, Aveam sărutul taină și ne-ntinat reper Iar tu aveai un singur și simplu''da'' a-mi spune... Mă uit acum în urmă și toamne se destramă Cu poalele spălându-mi deschise răni amare, Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă Scâncind a primăveri și-a iarbă pe cărare... Și-mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre, Alcovul plin de stele pictat în arabesc Unde-am pierdut seninu-n explozii de
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]