7,856 matches
-
cînd a aflat că nu bărbatu-său l-a omorît pe Stalin, de asta a și plîns de bucurie, în timp ce povestea unor vecine, în fața porții, ce mai delirează omul ei. O poză cu femeia lui Fotache plîngînd a apărut în Scînteia, ziarul partidului, iar dedesubt era o explicație dată de ziaristul care scrisese articolul: „Cetățeancă din Glod plîngînd la moartea Tătucului Stalin. Imaginea arată emoția pe care o trăiește omul simplu în fața acestei mari tragedii a istoriei contemporane”. Catinca a aflat
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
de acord că principalul curent al epocii noastre ne târăște la vale. Nu trebuie însă să încrucișăm neputincios brațele, să ne resemnăm, căci, dacă nu putem schimba radical lumea în care trăim, putem să mergem contra curentului și să provocăm scânteia necesară schimbării”. Admirabilă măsura pentru măsură a marelui regizor!
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
român, dar uneori se-ntîmplă să apară mari depresii de acord (nu mai vorbesc de ritmică, total neacordată și hazardată în toate trei volumele) și versurile să sune cam îngrijorător: „Tăcerea isvorăște cuvinte,/ Ce vorbind niciodată nu auzi,/ În întuneric arde scînteia/ Ce-n lumina de ziuă nu vezi.// Singurătatea e plină de vedenii,/ Acolo sunt tot ce-i mai scump,/ Tristețea e gamă simfonică/ Pe care n-auzi și nu vezi vreodată” (Adîncuri, din Poeme). Dac-ar fi doar lucruri incidentale
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
lui Arafat. Gestul seamănă izbitor cu disperarea lui Ceaușescu care a vrut să ofere angajaților din uzine 100 de lei pentru a scăpa basma curată. Lui nu i-a mers, pentru Băsescu, încă nu ne pronunțăm. Adevărul reînvie spiritul de Scânteia. Patriciu încearcă din răsputeri să țină în funcție actuala putere, nu de alta dar afacerile sunt cam pe ducă. În zilele de violențe Adevărul a încercat să lase impresia unui miting organizat de huligani. S-a cântat în strună pedeliștilor
Arafat, suta de lei a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/23862_a_25187]
-
Marinescu și care urma să fie adusă din Italia. Teama că nu va primi la timp cartea deschide reflecția spre înstrăinarea și dezlipirea de lume, care se pot întîmple prin scris. Este una dintre cele mai dureroase constatări. Cititnd în Scînteia un articol de Florin Mugur cu titlul Omul de rînd, eroul de prim-plan al prozei noastre, unde este așezat alături de D. R. Popescu, Nicolae Ciobanu și Sorin Titel, prozatorul este de acord cu trimiterile făcute de comentator la momentele
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
briceag stricat, rupt, cobor din pat, mă apropii de fereastră, mă scarpin, casc, iar silueta mea plonjează brusc în pupilele motanului. Of, agitație dementă în ceruri! Întinderi de nori, cu diverse viteze se adună în aceeași direcție purtând în poală scântei împachetate și umbre misterioase. Jos de tot, furnici negre se învârtesc în curtea pătrată. Asemenea dimineți ating ceva în mine. Întreaga zi se izbește de ziduri ca un balon în vânt, iar spre seară se sparge... - Și totuși, aș putea
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
mica localitate de trecere italiană. Oamenii devin normali cu toții. Nu mai par a fi inspectați cu rele intenții... cu aerul posac, suspicios... La Siena, timpul s-a oprit. Piața înclinată pe care aveau loc în Evul Mediu cursele de cai... Scânteile ce le scoteau cu potcoavele atingând aplecați în viteza lor pietroaiele de granit ale pavajului, neschimbat de atunci. Italianul din Siena, fost prizonier în tranzit prin România, pe care îl cunosc întâmplător și pe care-l cheamă Rodi Amatto, locuind
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
înclinație către căutare și cercetare, către acel ceva inefaubil al trăirii și al contemplației. Aceasta este taină unei creații și măreția veșniciei revelata într-un text. Străduindu-ne să devenim cititori ideali ai unui text revelat poate vom trăi o scânteie de sentiment din revelația creației.
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
O formă de pornografie e și obsesia jurnaliștilor de a crea probleme acolo unde ele există doar în mintea lor înfierbântată de teorii naționaliste. Ca întotdeauna, "Adevărul" excelează la acest capitol. Nu trece zi în care vameșii adevărului de la Casa Scânteii să nu atragă atenția asupra "pericolului maghiar". în stil pompieristic, bine deprins din cenaclul lui Păunescu, un titlu sună astfel: "Românii din Covasna și Harghita avertizează: cele două județe sunt de fapt autonome". îngrijorat, citești cu inima cât un purice
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
s-a spulberat cât ai zice pește. Poate sunt alții mai subtili și înțeleg logica adâncă a domnului Constantinescu. în ce mă privește, eu mă dau bătut! Cum adică? Sobru, tras la patru ace, cu lentilele ochelarilor bine lustruite, scoțând scântei precum dantura lui Benny Hill, domnul Constantinescu apare la televizor și ne fericește cu anunțul că renunță să candideze pentru un nou mandat. De ce? Pentru că i s-a făcut scârbă. Și pentru că vrea să-și consacre restul zilelor prezidențiale combaterii
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
necitit. O spun din experiența de corector, ce eram la revistă. Se scriau și se comandau articole despre epocă, despre realizări, despre viitorul luminos, asta în afară de spațiul lăsat pentru cuvîntarea Tovarășului. La Contemporanul formatul coloanelor se potrivea cu cel din Scînteia. Cuvîntarea era preluată, în plumbul originar, ca să zic așa, și transferată cu titlu și subtitluri în paginile revistei. Cum pentru Scînteia lucrau tipografii de elită din Combinat, nu prea găseai greșeli de literă. Buchiseala avea loc pe articolele comandate sau
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
despre viitorul luminos, asta în afară de spațiul lăsat pentru cuvîntarea Tovarășului. La Contemporanul formatul coloanelor se potrivea cu cel din Scînteia. Cuvîntarea era preluată, în plumbul originar, ca să zic așa, și transferată cu titlu și subtitluri în paginile revistei. Cum pentru Scînteia lucrau tipografii de elită din Combinat, nu prea găseai greșeli de literă. Buchiseala avea loc pe articolele comandate sau produse în redacție. Cu atît mai neplăcută cu cît toată lumea știa că lucrează la fabricarea unui număr mort publicistic. Zeci de
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
Goma zăcea într-o închisoare pentru a fi luat apărarea drepturilor omului, Marin Sorescu găsea nimerit să exalte - mai liric chiar decît în poemele sale - dreptul de-a beneficia de cultura umanismului bucureștean. "Dreptul - scria el în articolul său din Scînteia - dreptul și mai ales putința de a beneficia larg de cultură, dreptul la cunoașterea a tot ce s-a creat mai valoros pretutindeni, este o cucerire de preț a revoluției noastre socialiste; un mare drept al omului; nu proclamat, ci
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
lui Aurel Dragoș Munteanu, mai tare ca ei toți laolaltă, Ceaușescu. Aurel Dragoș Munteanu a dobîndit în Flacăra de sub noua direcție a lui Adrian Păunescu, o rubrică fixă: "Cronica instituțiilor". De instituții, nici vorbă. O perie mai mare decît Casa Scînteii acoperă coloana rezervată ilustrului scriitor-gînditor-aspirant politic". Ca și: "C. I. Gulian, cioclul filozofiei românești, se ocupă acum de... mituri. Într-o cronică ce se vrea "a ideilor", intitulată polemic "Spiritualizarea primitivilor și primitivizarea spiritualiștilor", îndrăznește să combată tezele "interpretului misticizant
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
ci nu s-a putut exprima decît în contrasens cu aceasta. Pe linii paralele, trenul său a mers, față de cel al epocii, în direcția opusă. Nu e vorba nici de un "protest antiburghez", propriu-zis, așa cum pretindea sociologismul marxist, întrucît autorul Scînteilor galbene n-a fost un militant de stînga, ci de o fișă de sensibilitate, care căpăta uneori, e drept, conotații pitorești: "Un incident produs pe cînd colabora la revista Versuri (Iași, 1911) i-a provocat lui Bacovia o reacție disproporționată
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
floarea avangardiștilor și oniricilor din acei ani de resurecție artistică: Dimov, Țepeneag, Mircea Ivănescu, Mazilescu, Oișteanu, Almosnino, Nora Iuga. Speriat de manifestarea acestui grup de insurgenți suavi, regimul a interzis suplimentul ce-o "luase razna", sub motivațiile doctrinare prezentate în Scînteia, în numele principiilor "artei" admise de comunism, neapărat "antiformalistă", promovînd un cît mai bogat "conținut de idei", negreșit "revoluționare": În dosul vorbelor descoperi însă un înspăimîntător gol ideatic. Din păcate, exemplele citate nu sînt singulare nici în "Ramuri" și nici în
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
-i salveze din curgerea timpului. Multe dintre evocări sunt antologice. Iată, ca ilustrare, relatarea ultimei întâlniri cu Nicolae Velea: " Ultima întâlnire cu Velea, de care îmi amintesc, am avut-o, cred, în toamna lui 1986. Coborând din autobuz la Casa Scânteii, l-am ajuns din urmă în dreptul statuii lui Vladimir Ilici, pe atunci cu personajul pe soclu, și nu mi-a fost greu să-l ajung pentru că înainta anevoie. Mă luă de braț și merserăm încet, în tăcere, spre edificiul pachidermului
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
Dar nu le-am uitat, nici eu, nici el. Deci venise tristul, răul viitor pentru Velea. După o lună de la întâlnirea noastră, în noaptea cea mai geroasă a lui ianuarie 1987, muri înghețat, în zăpadă, în preajma aceleiași funeste Case a scânteii, azi a Presei Libere." Talentul literar al lui Gabriel Dimisianu, dezvăluit târziu, conferă o aureolă de mister criticii sale. Cine este în realitate austerul cronicar al literaturii române contemporane? De ce s-a mulțumit atâta timp cu modestul rol de admirator
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
referințe critice selectate chiar de poet, pagini extrem de utile (cel puțin pentru recenzent). Aici apare sugestiva evoluție a receptării acestui scriitor de-a lungul timpului: de la completa opacitate a unor Dan Grigorescu sau Aurel Martin care denunțau "impostura poetică" în Scînteia anilor '60, pînă la reproșuri îndreptățite și prezentări nuanțate făcute de Florin Mihăilescu și, respectiv, Ion Bogdan Lefter. Un dialog cu Mariana Marin apărut în Contrapunct în 1990 completează portretul extrem de interesant al poetului. Volumele scrise în românește sînt, în
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
altele de același fel au însoțit de nenumărate ori imaginea marelui sculptor și a lucrărilor sale. Ne-a intrat nouă în obișnuință, dacă nu cumva chiar în anumite gene, reflexul stadioanelor, fascinația paradei și tropismul ovației la comandă. În spatele acestor scîntei de artificii și pocnete de petarde, devoratorii lui Brâncuși s-au manifestat mai departe conform naturii lor și proiectelor aflate în plină derulare. Ion Iliescu a mai avut de spus cîte ceva calificat în legătură cu Coloana, Radu Varia se uită chiorîș
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
hîrtia acelei cam detestate (de către democrați) gazete. Și, astfel, a pornit pe un drum - nu știa cît de periculos - ca director al Dreptății, organ de presă al Partidului Național Țărănesc. Primul său articol e din 27 august 1944 (număr inaugural; Scînteia a apărut tocmai la 21 septembrie) poartă titlul Un început și preciza în final: "Destinul împlinirii noastre și-a reluat sensul veritabil spre Apus. Revoluția națională care începe va ridica primele sale stindarde pe cetatea Blajului. Alături de Aliați vom birui
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
PNȚ de a fi reprimit în partid, își crease, acum, o minusculă grupare politică a sa, cu care se tot agita. Pînă la urmă, cum se știe, va adera la "Frontul Plugarilor" căpătînd demnități din partea PCR. Încep, apoi, curînd, atacurile Scînteii și ale României libere împotriva Dreptății și a PNȚ, la care, prompt și inteligent, N. Carandino răspunde. La început, socialiștii și comuniștii colaborează politic împotriva celorlalte partide din BND, reclamînd puterea. PNȚ cere organizarea unor alegeri libere: "Țara n-a
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
însă pe avioane ușoare. După cum avea să ne spună un scriitor localnic, încă din prima zi, Varșovia, distrusă mereu și refăcută, cel mai bine se vede din turnul edificiului central ridicat de sovietici, din prietenie, cică, un fel de Casa Scânteii, întrucât de acolo, de sus, poți să vezi toată Varșovia, minus darul rusesc. A fost primul banc polonez auzit, dacă în materie de bancuri cineva se poate pune cu noi. Totuși, ce țară din lume avea să fie împărțită de
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
echipei de la UNITER spunîndu-și cuvîntul. Ediția de anul trecut ar fi fost o bază solidă pentru construcția de acum. Era un drum pe care ar fi fost imposibil, din anumite puncte de vedere, să apară obstacole, opinteli, motive pentru declanșarea scînteilor extra-teatrale, a animozităților ieșite la suprafață mai mult ca niciodată. Nu e de neglijat faptul că breasla noastră este predispusă la vulnerabilități, sensibilități și că secretă umori care, la urma urmelor, nu sînt atît de greu de intuit. Dacă multe
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]