648 matches
-
de 6000 de pounds (cca.3000 kg)” În orice caz, denumirea se datorează sunetului scos de motoare, care folosesc compresoare centrifugale, spre deosebire de compresoarele axiale pe care le găsești în majoritatea avioanelor cu reacție moderne. Zgomotul acestor bestii era ca un scârțâit asurzitor, care sunt sigur că a fost cauza principală a pierderii acuității auditive pe care am observat-o mai târziu. Am avut un program de pregătire teoretică și fizică foarte intens și zburam în fiecare zi lucrătoare de la ora 5
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
unui castel.Călăreții continuă să alerge.Ultimele raze ale soarelui se împrăștie peste culmea muntelui. Călăreții ajung la zidurile castelului și se opresc. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către însoțitori) Deschideți porțile! Câțiva oșteni sar de pe cai și forțează poarta care cu un scârțâit prelung se deschide. CĂPITANUL SASU: Se vede că n-a fost folosită de mult! CĂPITANUL ARNĂUTU: Vampirii n-au nevoie de intrare! Le este mai ușor să sară peste ziduri! CĂPITANUL SASU: Sau să treacă prin ele ca nălucile! EXT.
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
în drum spre serviciu, probabil, oricine și-a amintit, măcar pentru câteva clipe, că anotimpul alb, pe lângă bucurie, ne poate oferi destule neplăceri. Dacă în urmă cu o săptămână alergam veselă prin zăpadă, în drum spre serviciu, fascinată fiind de scârțâitul zăpezii de sub tălpile cizmelor, de porțiunile cu derdeluș în care mă avântam precum un copil, iată că gerul și vântul dezlănțuit care a urmat, m-a determinat să-mi refac lista cu preferințele anotimpurilor. Și... probabil și pe voi, cititorii
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
din tine-i Tăinuit în vis Dornic de repaos Dar ieșit din vervă Fiece adaos, Trece în rezervă Câte-mi mor proiecte Geana mi se zbate Bogat în defecte Și sărac în toate Că adorm cu dușii Și dorm până când Scârțâitul ușii M-a trezit plângând Îmi iau ochelarii Pun mâna pe pix Câte sunt contrarii Unul singur, fix Poate-i o eroare Faptul că mă cere La o vânătoare Zilnic de himere Referință Bibliografică: Vânătoarea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
VÂNĂTOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346359_a_347688]
-
reușit să împrăștii aroma aroma de cafea în toată casa, să torn cafeaua în ceașca sa de porțelan preferată și să îi așez în farfurioară un șervețel violet, culoarea sa preferată, să îmi fac curaj să apuc spre camera ei. Scârțâitul parchetului, alături de mirosul cafelei reușeau o îmbinare perfectă, și totuși parcă mă avertiza asupra a ceea ce urma să aud, și anume ceva neplăcut, eventual îndulcit de bunătatea Mariei. Mă simțeam cu totul neliniștită, și nu pentru ce urma să aud
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
Sacul plin cu alte indexări... Că El a rămas același bun Și ne mângâie la supărări. Iar pornesc voioși colindătorii Pe la case - datină străveche - Sunt cuprinși de spaimă râmătorii; Eu tot caut gândului pereche. Ținte de argint pe cerul iernii, Scârțâit vioi cu pași grăbiți, Noi însă rămânem tot eternii Visători, prin ani ce trec uimiți. Vine cu târlia Moș Crăciun, Opintindu-se, mai-mai să cadă, Pentru că, uitasem să vă spun: E slăbit și...nu este zăpadă ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică
SPRE LUMINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345076_a_346405]
-
desenat un dragon mare, ca un semn de avertizare. Etrius începu să înainteze prin încăpere, călcând desenul în picioare. Mergea încet, uitându-se în stânga și în dreapta, cercetând în permanență zidurile castelului. Ajunse în fața coridorului. În timp ce pășea prin el auzi un scârțâit. Îndreptă lanterna spre ușa prin care a intrat și șușoti: -David? Tu ești? Etrius observă ceva straniu. El era sigur că a lăsat ușa prin care intrase deschisă. Dar acum era închisă. Cine a închis-o? Sau ce? Etrius îl
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
am scăpat de draci! Se luminează de ziuă. Pătru Valdescu pătrunse pe scara din față într-un coridor întunecos și rece. Înaintă cu precauție prin semiîntuneric și se opri în dreptul unei uși. O împinse și aceasta se deschise cu un scârțâit asurzitor. În fața ochilor i se desfășură o sală imensă. „Probabil aici era salonul de ospețe”, gândi bărbatul. Rămase impresionat de coloanele care sprijină plafonul, precum și de arcele care le unesc. „Cât de deștepți au fost strămoșii noștri și cât de
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
inși ai contemporaneității, Poetul nu mai este la „modă” azi. O nouă formă de sacrificare a sa - a doua, după Theodor Codreanu, a treia, după Zoe Dumitrescu-Bușulenga -, un clișeu lipsit de fundament solid, dar care i se înfige, ca un scârțâit metalic de balama ruginită în conștiință, nației române. „Este oare un păcat așa de mare de a rupe hotarele de gândire ale contimporanilor tăi ș-a te ridica cu mult deasupra timpului ș-a societății în care te-ai născut
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
Cineva, foarte priceput, de altfel, manevrează nava după un traseu cunoscut, ocolind „la mustață” colții de stâncă, presărați peste tot, în care există riscul să ne înțepenim pentru todeauna. Nu mult după aceea aud motoarele amuțind, iar vasul oprindu-se. Scârțâitul clanței mă face să tresar. Fiind foarte târziu, ceasul arată ora trei noaptea, n-am cea mai vagă idee cine ar putea fi. Presupun lucru cel mai rău și merg să deschid. Spre surprinderea mea este Voquin. - Nici nu-ți
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
Zăpada ce căzuse le astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră. Dar liniștea profundă a nopții lui undrea E tulburată, iată, de scârțâit de nea Și freamătă zăpada sub pașii grei de lup Ei vin din amintire, născuți din chip de lut. Un lup venit de veacuri să apere pădurea Pe nimeni să nu lase s-o curme cu securea Stătu o clipă
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
dacă mai merg în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt - Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă. Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire. Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții - Aveți grijă! - Noapte bună! răspunseră și băieți în cor
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372696_a_374025]
-
pierdut cerul înstelat. Ninsoarea se oprise de mult, iar sunetul văilor munților îl auzea acum ca un clinchet. Deodată, lângă el, se opri o sanie lungă și albă. Cu greu întoarse capul să vadă că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva coborâse din sanie și se îndrepta grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
dacă mai merg în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt - Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă. Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire. Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții - Aveți grijă! - Noapte bună! răspunseră și băieți în cor
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
dacă mai merg în club. Mihai îi dete un cot în coastă făcându-i semn să tacă dar Robert care era la volan se întoarse spre Nicu și dând din cap întrebă scurt- Încotro? - Acasă, pe mine mă lăsați acasă.Scârțâitul frânei pe asfalt sfâșie liniștea nopți trezind câinii din amorțire.Nicu se dete jos din mașină și închizând ușa bagă capul pe geamul deschis să dea mâna pe rând cu băieții- Aveți grijă!- Noapte bună! răspunseră și băieți în cor
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ziduri văruite.....? A mai auzit cineva, acum mulți ani, poate zece, sau poate cincisprezece , o chemare nerostita...? Dacă da, atunci sigur vom renaște, sigur vom fi iarăși ceea ce am fost, si mai mult decât atât! Dacă da.... Mă trezește un scârțâit de portița....., iar în cerdacul mic apar oameni... Nu mai contează când au deschis poartă sau dacă au sărutat ulucile arse de soare... Ei sunt aici, suntem aici, si asta e tot ce contează.... Le zîmbesc, și împreună intrăm în
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
în măsură diferită), precum și a asocierii desen/imagine cuvânt scris (denumind obiectul/elementul din imagine); astfel, scaunului pe care se așează copilul i se asociază cuvântul spus, imaginea scaunului pe un jeton/pe o planșă, precum și cuvântul scris (chiar și scârțâitul unui scaun, într-un anumit context). Se pot asocia, de asemenea, imagini și cuvintele corespunzătoare acestora pe: * dulapurile/sertarelor destinate copiilor; * în catalogul grupei (un copil poate fi, zilnic, asistentul doamnei educatoare în notarea semnelor P = prezent, A = absent în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
dintre lumină și neant, apoi, încet, cu o mirare ezitantă, s-a strecurat din nou în curgerea aceea extraordinară a zilelor, a cuvintelor, a mirosurilor - pe care toată lumea o numea viață... În martie, într-o zi plină de soare, de scârțâit de zăpadă sub pașii trecătorilor, o femeie (mama ei? sora ei?) a venit să o caute și, fără să explice nimic, a luat-o cu ea. Charlotte a ajuns-o din urmă la marginea mahalalei și i-a întins fetiței
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea mai departe. Ceasul bătea ora trei dimineața și, câteva minute mai târziu, auzea scârțâitul strident al zăpezii de pe trepte. Închidea ochii o clipă, apoi mergea să deschidă. Soțul ei se întorcea acasă întotdeauna la ora aceea... Oamenii dispăreau când de la serviciu, când în plină noapte, de acasă, după trecerea unei mașini negre pe străzile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care vântul îl umfla ca pe o rochie scurtă de lână. Clapele șepcii lui unduiau ușor în adierea rece. Picioarele lui goale înfipte în zăpadă mă fascinau. Nemaiânțelegând nimic, am sărit din barcă și m-am dus la el. Auzind scârțâitul pașilor mei, s-a întors brusc. O strâmbătură de durere îi crispa obrazul. Flăcările focului nostru de lemne se reflectau în ochii lui cu o fluiditate neobișnuită. S-a grăbit să-și șteargă sclipirile acelea cu mâneca. „Ah, fumul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se de marginea neagră a șalupei. Tot cimitirul acela pe jumătate scufundat se însuflețea. Se auzea scârțâitul unui cablu, clipocitul sonor al apei sub un ponton, fâșâitul trestiilor. - E grozav bastingajul ăsta! am exclamat eu, folosind cuvântul acela, căruia nu-i cunoșteam decât vag apartenența maritimă. Pașka mi-a aruncat o privire cam încurcată, a vrut să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zi era de neconceput. Noaptea noastră nu putea fi decât unică. Ca și trecerea pachebotului, ca și somnul nostru fulgerător, ca și trupul ei în răcoarea marelui fluviu ațipit. Am încercat să-i spun asta. Am vorbit fără șir despre scârțâitul nisipului sub pașii ei, despre singurătatea ei pe malul acela, despre fragilitatea ei, în noaptea precedentă, care mă făcuse să mă gândesc la tulpinile de nufăr. Am simțit brusc, și cu o fericire intensă, că ar trebui să vorbesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul grilajului de la poartă. Pe peretele poros al cubului, am citit câteva cuvinte, fără să le pricep imediat înțelesul: Concesiune pe veci. Nr... Anul 18... Undeva în spatele copacilor s-a auzit un fluierat urmat de o conversație. Doi bărbați, doi paznici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dezlănțuie cu o furie divină. Zgomotul unei vaze vechi care căzu de pe raftul de deasupra biroului său aduse însă repede o nuanță profană în dezlănțuirea sălbatică în care se amestecau strigăte și zăngănit de ferestre, sunete de pași grei și scârțâitul grinzilor de lemn. Cutremur. ― Cutremur! auzi Abatele strigătul lui Aloim pe coridor. Mormăind o rugăciune, Radoslav se adăposti sub arcada de piatră cenușie care despărțea formal biroul său în două încăperi perfect egale. Privi cu atenție la ușă gîndindu-se că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ascunse în întunericul unei prelungiri a acoperișului, acolo unde cupola se termina cu un fel de copertină precum un cozoroc, menit probabil să apere ușile de ploaie. Exact când terminase să se adăpostească, auzi zgomotul unei chei și apoi un scârțâit ușor. Ușa era întredeschisă. Erau doi bărbați, și după voce păreau beți. ― Auzi, crezi că or să vină toate trei astăzi? Că eu am cam băut și... Restul frazei se pierdu într-un zgomot gutural care se dorea probabil un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]