1,560 matches
-
Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o să primiți pensii de mizerie. Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie la vârsta aia, e moartea. Pensionarul palid tresare, de parcă un curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine dacă m-ai fi lăsat să dau ochii cu Antonia. Toată discuția noastră pe șoptite și felul cum m-ai expediat pe ușa din dos, de parcă te-ar fi prins cineva sărutându-te cu servitoarea, m-au umplut de scârbă. Totul mi s-a părut detestabil, Martin. Spuse toate acestea cu glas răgușit și încărcat de emoție. Luă de pe polița căminului două pahare folosite. — N-a fost Antonia, am spus. A fost Honor Klein. — Aha, acum înțeleg, spuse Georgie rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eu voi face, și Antonia va face, ceea ce ne va îndemna să facem conștiința noastră toropită, confuză, și dorința înfrântă. Am deschis cutia. Înăuntru era o masă de ceva negru. M-am uitat și m-a cuprins un fel de scârbă amestecată cu uimire; m-am întrebat ce-o fi asta. M-am ridicat și m-am apropiat de fereastră să văd mai bine la lumină. Nu-mi venea deloc să pun mâna pe ea. În cele din urmă am atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Povești deghizate În obiecte? — Da, fetișistul Încearcă un sentiment de atracție parțială. Principalul rol În drama lui sexuală Îl are un detaliu arbitrar dar privilegiat. Obiectul sexual În sine este neinteresant; de fapt, s-ar putea chiar să-i provoace scârbă. Astfel, este obligat să dezvolte strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În cazul În care contextul banal este dezvăluit, riscă să devină impotent. Acesta este motivul pentru care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și de logică, ba îl mai și atenționa asupra subțirimii discursului său. Neîncurcată de sintaxa distorsionată a apocalipsei sau de vocabularul mojicesc al disperării, fără să-i transpire buza de sus, fără să dea întruna impresia că se sufocă, fără ca scârba să-i înroșească fruntea, s-ar putea chiar să fi convertit vreo cinci-șase persoane din ținut. Iisuse, da, era o șikse pe cinste. Aș fi avut ce învăța dacă mi-aș fi petrecut tot restul vieții lângă un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poveste. Poți să-mi faci rost de cinci metri de catifea subțire? Roz. Îmi decorez iarăși apartamentul câtă vreme Janet e plecată. Ea se află În același tren, dar ne despărțim la Viena. Sunt de fapt cu treabă, urmărind o scârbă de bătrânel o jumătate de Europă. Hora mare și veselă este și el În tren, dar desigur că tu nu citești cărți. Și mai e o dansatoare mică și destul de drăguță, pe care o cheamă Coral și cred c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care, atunci, a fost mai slabă ca a lui și n-a putut să-i rupă oasele înainte ca el să-mi fi dat și-al doilea pumn..." Termină apoi de băut ce mai are în sticlă, aruncă sticla în scîrbă sub gard, se duce și el mai la deal, după tufa de soc, iar cînd iese în drum, rămîne mult timp cu privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soi de avanpremieră a camerei de interogatoriu în această încăpere anonimă, funcțională și lipsită de compasiune, pusă la dispoziția publicului. Un detectiv și ajutorul său vor fi acolo - familiști preocupați de alimentația echilibrată - și pe fețe li se va citi scârba pe măsură ce le voi povesti despre legătura mea cu profesorul. Vor da din cap, ascultând cum am fost sedus și aburit de profesor. — Acum să fim serioși, tinere. La ce te aștepți dacă te aventurezi singur în noapte, îmbrăcat așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rău la noi? Prin ce suntem noi originali? Fostul președinte E. Constantinescu îmi furnizează, iată, un răspuns - Occidentul nu poate visa la performanțele românești în materie de nerușinare. Există câteva momente în viață a căror amintire îmi încrețește pielea de scârbă. De două ori m-am lăsat îmbrățișat de E. Constantinescu, în ciuda repulsiei psihofizice pe care am simțit-o din prima clipă față de acest personaj. Speram și eu, cu disperare, ca atâția alții, să apuc să trăiesc alături de copiii mei măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblați cu căruță?”. Fiorul de scârbă m-a zguduit când Pruteanu a zis „da’ ce, eu sunt traseist?” - copilul meu în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ținut mult. Nu sînt nebun, pe cît vezi, așa că trebuia să se găsească o altă explicație faptei mele. Mă aflu În viață pentru că li s-a făcut milă de mine. Ziarele au scris despre o crimă caritabilă, adăugă el cu scîrbă, ridicîndu-și mîna În fața ochilor, ca pentru a alunga un fir de păianjen. Caritabilă pentru cine? Pentru mine, sau pentru ea? Ziarele nu precizau. Și nici acum nu știu. Cred realmente că... Începu domnul Rennit, curmîndu-și vorba ca să respire adînc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
țară. — SÎnt cărți despre arhitectura peisajului? — Exact. Da, domnule, e o artă care s-a pierdut. Nu e vorba doar de flori În cărțile astea, știți - deși În zilele noastre grădinăritul a ajuns să Însemne numai „flori“, rosti el cu scîrbă. — Nu vă plac florile? — Ba da, florile Își au și ele rostul lor, nu se poate fără ele. Mă tem că nu cunosc nimic altceva din grădinărit decît florile. — Trucurile lor sînt de vină! exclamă anticarul, iar În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu pe fereastra taxiului, cu o Încordare ce-l făcea pe Rowe să se Îndoiască de satisfacția mărturisită adineauri. Mă Întreb, domnule, urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și se ghemui la pămînt, ca și cum ar fi vrut să sară. Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a doua din București. Ar fi putut ajunge în cel mai bun caz un actor de mâna a doua la un teatru de prima mână, dar nimic mai mult. Avea o nevastă răutăcioasă, geloasă și isterică și un copil, o scârbă de fetiță plângăcioasă. Amândouă erau în 2 Mai, la etajul doi al unui hotel. Cică aia mică ar putea face insolație dacă merge dimineața la plajă. Valul nu le putea face nimic, hotelul era o construcție stabilă. Altceva? Un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat ieri la Alimentara să cumpăr brânză, salam, pâine și biscuiți. Ajuns la casă, am dat să plătesc, dar m-am ciocnit de privirea plină de ură, dispreț, dezgust, scârbă și moarte a vânzătoarei. La prima mână m-am gândit că o fi mama sau sora lui Ionuț, unul căruia i-am rupt mâna în trei acum niște săptămâni. Dar pe ecusonul de la halatul femeii scria Geta Pascu, ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
amanet, așa cred, sau l-am pierdut, am borât, am băut. Aș fi sunat pe cineva, aș fi avut un chef nebun să sun pe cineva, să nu facă nimic, să stea dracului lângă mine, numa’ așa, să vorbim de scârba asta de viață. Ehhh... „și-un picior de lemn să ai, iei barda din cui și-l tai...”. - Și-ți cioplești frumos un nai... măi, tată, măi... - Moaș-ta... Știi o chestie, Voievoade? Chiar mi-aș pune și eu pirostriile, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la Fabrica de... rahat... inculpat în cinci dosare... făcute nu se știe cu ce... sau șase... cunoscut pentru bețiile lui și... a căzut... de la o înălțime de... Cât? Zece metri? Câți crezi că sunt până jos? Ai văzut cum scriu scârbele astea? Băiatu’ lui Cutare s-a îmbătat în discotecă și i-a dat c-un borcan în cap nu știu cui, fiica lui Cutare a divorțat sau are un copil din flori... Nepotu’ lu’ Cutare și-a arătat-o dup-un tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai faci, ai să-ți iei un angajament că nu mai pui picătură în gură, caranseraiul mă-tii de derbedeu...”. - Săracu Șarik... a oftat Aurica. Acu’ vreo doi ani, a căzut lat și, oricât i-ar fi fost de scârbă, Petrache l-a luat, l-a băgat într-o geantă mare și l-a dus la doctor. L-a ascultat ăla, l-a întors, l-a sucit, dar n-a mai putut să-i facă nimic, îi dăduse cineva carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin Împărtășită, fiindcă niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu oare vinovat că m-am născut așa? Am cerut eu oare să mi se dea o asemenea Înfățișare? Nu! Dar nici măcar unul dintre voi nu mi-a arătat vreodată Înțelegere, afecțiune sau simpatie... Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
parte, suporta cu stoicism aceste pedepse, permanentele violuri și chiar să fie sodomizată cînd el Îi ținea capul În jos, ca și cum prin asta ar fi plătit o lungă listă de datorii neonorate. Deseori Își pierdea cunoștința de durere sau din cauza scîrbei pe care o simțea, cu toate că, pentru a spune adevărul, cea mai mare parte din timp trăia ca o somnambulă, În afara realității sau, mai precis chiar, confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de captivitate, se surprinse pe sine și Îl surprinse și pe violatorul ei printr-un strigăt lung și disperat, care nu era de durere, nici măcar de scîrbă, ci era strigătul nestăpînit care Însoțea cel mai profund, intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet i-ar fi pătruns la baza craniului, spre a coborî arzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]