658 matches
-
regatele, provinciile, satele și regiunile. Aceste vești groaznice, înspăimântătoare, despre asprimea, neînduplecarea, cruzimea, firea neliniștită și nedreptatea oamenilor nou veniți, care se cheamă creștini, înfiorau fără excepție pe toți oamenii simpli. Fără să-i fi văzut încă pe creștini, erau scârbiți de ei și nici nu doreau să-i vadă, nici să-i audă pe venetici. Cu deosebire doreau să-i alunge pe creștini din țară și să-i scoată morți din această lume" (op.cit., p.262). Pentru pedepsirea nesupușilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nota: "obiect de bronz, reprezentând un om care fuge, în stare uzată, propus pentru reformă". S-ar putea ca unii să încerce să dreagă obrazul șifonat al concetățenilor dând vina pe țigani. Dar nu-i adevărat. Statuia a fugit singură, scârbită de atâta cultură locală cât există în marele oraș. Bacăul pe care îl prețuiesc foarte mult. * Școala primară ("elementară") am făcut-o în orașul Dorohoi, fostă capitală de județ. Regretam Soroca, unde simțeam "istoria" și se întâmplau atâtea chiar sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din guvernul german. V.A. : În România avem o asemenea școală ? A.M.P. : Nu. A existat un plan de a face o asemenea școală. La un moment dat au fost și bani. Asta face parte din eșecurile care m-au scârbit și nu mi-am mai dorit să trăiesc aici. Toată lumea a fost de acord și, cu toate astea, nu s-a putut face. Ideea ar fi fost ca limba de predare să fie engleza, ca să atragem studenți din toată regiunea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu amantul ei În chiar după-amiaza zilei de căsătorie civilă cu un alt bărbat, Îmi spune prietenul Geacă, mare hârbar cu femeile, dar care adaugă: „Ei, vezi? asta n-ar face-o nici un bărbat!“ (Geacă este un decepționat și un scârbit de femei, după ce le-a cultivat cu asiduitate până la amiaza vârstei lui de astăzi, când alungă femeia de lângă el, după ce i-a dat tot ce-i putea da.) Influența lui temperantă asupra lirismului cu care am debutat la prima redactare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bucur mult să aud asta. Așa te vreau. Un învingător și cu misiuni îndeplinite. - M-am lovit în lume ca de un zid de beton, dar nu am clacat. Nu mai știam ce să fac. La un moment dat mă scârbisem de atmosfera pe care unii și alții o creeau anume în jur. Dar n-are rost să le mai înșir acum. Făceam parte dintr-un grup, sau mai bine zis fac parte dintr-un grup antidrog, antialcool. Nu aș vrea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
după ce lucrurile s-au potolit, nu te-ai Întors la Reims, unde te aștepta o situație strălucită, un scaun de episcop și poate chiar mai mult? Monahul ridică din umeri: — La ce bun? Luptele pentru putere și intrigile m-au scârbit totdeauna. La ce servesc numele și bogăția și gloria, dacă ți piezi sufletul? Aici sunt mai aproape de Dumnezeu. și de Bodo, pe care, Într-un fel, Îl consider copilul meu. Nu-mi pot Închipui ceva mai bun decât să-mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem de-a face cu o explicație etiologică retroactivă. Matei spune că arhiereii au cumpărat terenul, numindu-l „țarina sângelui”; Luca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-i bătea niciodată pe degeaba. Tova rășea avea mereu dreptate. Copiii erau răi și nespă lați, fapt pe care-l observa biata de ea de fiecare dată cînd îi trăgea de urechi sau de păr ; cînd termina operațiunea, se ștergea scîrbită de bănci și le spunea respectivilor să-și mai curețe jegul, că a ajuns de un chintal pe ei. Dănuț nu știa ce e aia un chintal, dar își dădea seama că nu e de bine. Bineînțeles că lui nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
oferit-o Ghighi, înainte de mariaj, în vreme ce această colaborare i-ai oferit-o lui Cinci și altor amici ai tăi. Era hotărât să nu vină la gară să te vadă, spunând că „te urăște“. Textual. Iată un cancan care m’a scârbit de „cei trei C.“, așa cum îi numești tu afectuos în scri sorile tale. Miercuri seara, 5 noembrie [1947] [...] Cum scrisorile fac atâta drum și sunt, poate, atât de nesigure, eu îți scriu astă seară, iubita mea, dorindu-ți din inimă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Covoarele, toate cele 18, de la cel mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care fuseseră scrisorile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În ziua aceea nu eram nici măcar obosită, alergam spre munca îndârjită pe care o duc la bun sfârșit cu bucurie și cu tandrețe tocmai ca să te merit - dar și ca să plătesc tot, toate datoriile Mimi care m-au înjosit și scârbit! Nu vreau să-ți poată spune cineva, în ziua când ai să te întorci (căci, după cum te cunosc eu, ai să te întorci, fie și după 25 de ani): „Bătrâna dumitale mamă îmi era datoare cu atât“! Dacă primești scrisoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a făcut Seminarul, dar nimic bun nu s-a prins de sufletul lui. A renunțat la preoție și a devenit profesor de limba română, pentru care n-are nici o vocație. Ori de cîte ori îl văd, mă enervează și mă scîrbește ca un gîndac urcat pe haină”. Ceilalți doi cumnați, ambii din Săucești, s-au dovedit la fel de răi, neglijîndu-și mama bolnavăî Mi i-a descris cu severitate, minuțios, ca într-o lecție de disecție morală. La plecare, strîngîndu-ne mîinile, diferența de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prilejul ceremoniei îmbrăcatului, cu Doamna de Saint-Simon de față și cu cine se mai nimerea să fie acolo, chiar cu Domnul duce de Berry, care era un om extrem de sincer și pe care aseme nea lucruri îl îngrozeau și îl scârbeau, și fără ca Doamna de Saint-Simon, care suferea în aceeași măsură și pentru asemenea spuse și pentru urmările lor, să fie în stare să dea lucrurilor un aer de glumă, nici să le arate portița pe unde să iasă din astfel
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o sticlă în cap, cauzându-i decesul, se șoptea că ar fi atât de periculos încât nimeni, dar absolut nimeni, n-a avut curajul să-l denunțe. Deci, povestea cu emigratul peste ocean, s-o lăsăm! 7 Se vorbește că, scârbit de anturajul părintesc, și-ar fi luat lumea în cap și că ar lucra undeva în Africa la o mină de diamante. Unii chiar pretind că ar fi trimis acasă două pietre scumpe și că ar fi participat la un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vin la ea foști elevi să i mulțumească. Așa stând lucrurile, pentru mine învățământul e un subiect sensibil. Eu însumi am visat toată facultatea să rămân să predau, dar un concurs aranjat pentru ocuparea unui post de asistent m a scârbit și ma făcut să mă îndrept spre alte zări. Apoi am văzut cum condiția profesorului se degradează tot mai mult în România și, odată cu ea, și învățământul de la noi. Salariile de mizerie ale cadrelor didactice i au făcut pe absolvenții
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cât a reușit să-și păstreze din seva pământului din care a fost smulsă. Apoi se ofilește. Și omul, acest animal sensibil și visător, uită de bucuria pe care gingașa „făptură” i-a oferit-o și fără remușcări o aruncă scârbit de mirosul de putregai ascuns în vaza de porțelan. Așa va fi și cu tine dacă îți vei pierde credința și exercițiul. Cei din jur te vor cultiva în vazele lor de porțelan și când vor vedea semne de oboseală
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unor certe daruri oratorice nu se manifestase decît printr-o editură atît de prost condusă încît dăduse faliment. Acum Degrelle manevra masele în propriul interes, iar partidul său aduna mulți aderenți printre cei pe care și erau o mulține îi scîrbea atît încetineala progreselor sociale, cît și ținuta dezbaterilor parlamentare ce sufereau urmările scandalurilor Stavisky și al altor politicieni din Franța vecină. Toți acești soldați de bună credință își urmau șeful fără a-și da seama că sub eticheta belgiană, finanțată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Și-mi place să mă joc și mie Suflându-i aripile-n vânt, Și milă trebuie să-ți fie Dar a căzut în țărnă frânt De spaima și de plânsul meu! Și-nțepenit pentru vecie!... De ce să vrei să mă omori? Scârbit de fapta ta cea rea Că am și eu părinți ca tine, Degeaba plângi, acum, copile, Și-ar plânge mama după mine Ci du-te-n casă-acum și zi-le Și-ar plânge bietele surori, Părinților isprava ta; Și-ar
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
hazard”! Și trebuie să recunoaștem că ai fost destul de abil ca să Îmbraci acest eveniment și „bijuteriile” Întâmplării: „posibilitatea” cuiva de a se naște „la Întâmplare” pe un continent sau altul, În junglă sau la poalele Everestului, În casa unui milionar scârbit de viață sau În bidonville-ul enorm al unui oraș sud-american... „Posibilitatea” cuiva de a se naște din unirea a doi parteneri pe care... da-da, ia spune-mi, cine-i alege?! Ei Înșiși se aleg, ai să-mi spui? Haida-de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vrei și cui nu vrei că „nu-l interesează succesul, „gloria”, că scrie doar pentru „unica sa satisfacție privată” etc. Ba, ai să Întâlnești nu puțini tinerei - chiar și mai puțin tineri, binișor avansați În carieră! - care-i vor arăta scârbiți cu degetul pe unii colegi sau debutanți, categorisindu-i drept „ambițioși”, drept „perfizi carieriști”, deși propria lor viață socială e pardosită cu alianțe profitabile, cu ocolirea oricăror piedici care ar fi putut să le oprească sau să Întârzie cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un întreg volum de poezii, Quinze poètes roumains, pe prozatorii Gh. Crăciun și Ion Groșan, și, de curând, l-a lansat cu un volum de poeme, tot la Paris, pe excepționalul poet clujean Ion Mureșan. Iată, Țepeneag, pe drept cuvânt scârbit de boicotul pe care-l aplica asupra sa o parte „esențială” a emigrației române literare - ce, însă, prin vocea Europei libere, se indigna de abuzurile „culturnicilor” români din țară -, sărac, izgonit din România, nu face confuzie gravă între regimul politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
voiau o editură care să aibă dreptul de a publica scriitori străini și clasici români, încă o dată după un model sovietic!Ă, am preferat România literară, spre care mă împingea și Dumitru Popescu, care, în fața mea cel puțin, se arăta scârbit de un Stancu, Crohmălniceanu „și ceilalți” ce „le cântaseră în strună rușilor!”. De altfel, D. Popescu, zis și Dumnezeu, era cunoscut - se pare și sovieticilor care ne monitorizau atent - ca unul dintre activiștii superiori care sprijineau cel mai intens linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care m-au părăsit la prima mea operă cu adevărat ambițioasă, în sensul că voiam să ofer câmpului tematic național epic o temă amplă, „abisală”: Negoițescu (care, la întrebarea mea de ce nu scrie despre carte, mi-a spus că e „scârbit de literatura actuală și nu mai scrie”, lucru ce s-a dovedit fals, a scris în același an, ’73 sau ’74, despre un roman a lui Petru Popescu!...Ă, Matei care a emigrat, și Raicu, ce s-a retras într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-l imite pe marele vânător Ceaușescu. Așa a ajuns vânătoarea un sport al activiștilor, un soi de activitate de partid forestieră. Chiar și ștăbuleții celor mai prăpădite târguri de provincie mergeau la vânătoare. Când, odată, la Timișoara, unul dintre granguri, scârbit de viață, în loc de un cerb a pândit în pădure momentul când se afla singur și și-a tras un glonț în gură, „casa de hârtii“ a ziarului local a publicat știrea că ar fi murit în urma unui tragic accident de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În vecinătatea pietrelor mele înfloreau acum scaieții de-un cenușiu-verde coclit. Nici Securitatea n-a făcut pentru mine munca asta murdară, și nici eu pentru ea. Faptul că băuse paharul dintr-o sorbitură și-mi vorbise de înec m-a scârbit atât de tare încât, după plecarea lui, am vărsat apa ce mai rămăsese în sticlă și-am aruncat la coș paharul gol, fiindcă nu voiam să mai beau niciodată din el. În ziua următoare paharul se afla iarăși pe masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]