523 matches
-
să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia Zeului n-a încetat! bubuie vocea de bas a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul bivol s-a ridicat și s-a ascuns În tufișuri, Îi răspunse Wilson cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
De ce nu-ți folosești asta și-n arenă? — Doar curvele vorbesc așa. — O curvă-i și ea o femeie, da’ eu nu-s curvă. — O s-ajungi. — Dar nu Începând cu tine. — Lasă-mă acum, Îi spuse matadorul care, refuzat și scârbit, simțea cum e din nou cuprins de frică. — Să te las? Dar există ceva care să nu te fi lăsat? Nu vrei să-ți fac patul? Sunt plătită pentru asta. — Pleacă, Îi spuse matadorul, cu fața lui mare și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-mă-n pace, că n-oi fi taică-miu. M-am Întors la hotel și Maera era pe balcon, așteptând să vadă dacă-l aduc Înapoi. Când m-a văzut, a intrat Înăuntru și apoi a coborât cu o mină scârbită. — Ei, i-am zis, până la urmă, nu-i decât un mexican sălbatic și ignorant. — Da, spuse Maera, dar cine o să se ocupe de taurii lui după ce primește o cogida? — Păi, cred că noi. — Da, noi, spuse Maera. Noi ucide taurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi spuse unul dintre preoți. Când i-au adus boneta pe care trebuia să și-o tragă peste cap, Sam Cardinella nu-și mai putu stăpâni sfincterul. Gardienii care-l țineau În picioare i-au dat drumul să cadă. Erau scârbiți amândoi. — Ce-ai zice de-un scaun, Will? Întrebă unul dintre paznici. — Da, s-aducem unul, spuse un om cu o gambetă pe cap. S-au dat jos de pe eșafodul foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în ultima fază a decadenței. "Decadența națională e marele fapt inexorabil al istoriei noastre, de trei secole încoace", scria Antero de Quental. Tinerii intelectuali formați la Coimbra se zbat între un exasperant complex de inferioritate - care-i face să privească scârbiți și cu ură moravurile, instituțiile și cultura tradițională - și un profetism revoluționar plin de candoare. Cincizeci de ani de pseudo-liberalism transformă Portugalia într-o caricatură; nu mai exista monarhia tradițională de odinioară - dar Portugalia nu devenise încă o țară europeană
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sortit pieirii. Curând primăvara avea să fie În toi. Cross County, râul Saw Mill, Henry Hudson vor dospi de iarba revenită la viață și de păpădii, căldura de cuptor a soarelui va coace din nou viață verde. Te simțeai și scârbit și Învigorat de acest vârtej, de această sălbăticie și dulceață. Apoi - domnul Sammler Își sprijinea cotul pe perna cenușie, odihnindu-și o mână În palma celeilalte - apoi mai erau șoselele gri, galbene, uniforme, din perspectivă inginerească atât de impresionante, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
problemă. Le tot spuneam: „Nu, vă înșelați“. Dar era evident că nu se înșelau. Și când mi l-au dat, am văzut imediat că era diferit. Chiar am fost cumva scârbită de el, de fapt... Nu e îngrozitor? Da, eram scârbită. Tot repetam: „Copilul e o greșeală, n-ar fi trebuit să se nască“. Am fost foarte deprimată în prima lună. Iar apoi am ajuns în extrema cealalată. Când avea cam zece săptămâni, eram aproape în extaz. Copilul zâmbea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Și a zâmbit cochet. Dacă ar fi avut un evantai, acum l-ar fi deschis. — Hmmm, m-am uitat la tavan, clipind. Prefăcându-mă că mă gândesc. Eu? Fața i-a înghețat de surpriză. — Încearcă să nu pari așa de scârbit, Brian, am zis. A râs. — Oh, tu. Știi că n-am vrut să spun asta. Dar întâmplarea face, Barbara, să cred că ești o doamnă foarte atrăgătoare. Probabil ai fost foarte drăguță în tinerețe. M-am uitat pe geam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
îl chemă la el pentru a-i cere să-și reia funcția de măsurător, căci, îi spuse el, mărfurile alimentare se vor întoarce curând din belșug pe piață și va trebui să veghem să fie pedepsită orice fraudă. La început scârbit fie și numai văzându-l pe renegat, tatăl meu a colaborat în cele din urmă cu el așa cum ar fi făcut-o cu orice alt șef al poliției, nu fără să mârâie totuși câte-o ocară atunci când își amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tonă de băutură. În timp ce urcam scările, curățindu-mi costumul de cioburile ude, am observat că tatăl meu mă privea prin crăpătura draperiilor roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită, care îmi cerea să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra rece și lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Eighty-Fifth Street. Încercam să facem scena în care Spunk îi spunea lui Lorne că știe despre amantă și îi va spune mamei dacă nu va continua afacerea cu heroina. Spunk stătea în fața lui Lorne și citea rolul cu un aer scârbit. Lorne îl ascultă până la capăt, apoi se întoarse spre mine și spuse: — John, nu e cazul să suport porcăria asta. De la el? În propria mea casă, John? Spunk bombăni arțăgos că scena e grea pentru el, care își urâse tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și născuserăm împreună, copilăriserăm împreună și ne era dat să fim tot împreună de-acum înainte. Într-o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii de-astea? m-a întrebat morocănoasă. — De ce să nu le citesc? am zâmbit amuzat de pornirea ei. De obicei, nu o interesau cărțile pe care le citeam. „Tocmai bune de tâmpit“, spunea ea când vedea câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba clipelor tale, minunea ta, așa cum încercam eu în acele zile să cred că puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele și cioburi colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care ar fi putut ademeni pe băștinașii multilateralei noastre dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care, dacă nu știi să le primești cum se cuvine, dacă nu știi să fii demn de ele, pe măsura lor, se răzbună. Se transformă în vicii, adeseori, ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
furat pachetu’! Cre’ că ați soilit-o la intersecție și vi l-a săltat. Sau l-ați uitat acolo. Sau nu l-ați mai luat de la galderobă. Ceva ați făcut cu el, de nu-l mai aveți. Mă privea compătimitor, disprețuitor, scârbit, furios. În cele din urmă ura proletară ajunse la suprafață. — Om de încredere! Vă pune poporu’ în funcții și vă bateți joc de noi. Vă trimite la ziua tovarășului și vă matoliți ca ultimu’ nehalit. Îl întărâta tăcerea mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și dacă tot am ajuns aici, am să vă spun totul, ca o spovedanie, vouă, am să vă spun tot, totul. Că nu mai pot. Am ajuns la capătul puterilor!“ Și a început să-și descarce sufletul. Îl ascultam și scârbit, și speriat, și neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian civil. — Hai, să plecăm, ăsta-i o paparudă, conchise șefa. Amîndouă trecură pe lîngă mine aruncîndu-mi o privire piezișă și o jumătate de zîmbet scîrbit. A treia, codașă, se opri o clipă Înainte să iasă și, asigurîndu-se că celelalte n-o vedeau, Îmi șopti la ureche: — Beatriz n-a venit nici vineri. Știi de ce? — Tu nu ești logodnicul ei, nu-i așa? — Nu. Doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor de semnalizare ale lui Shogen. Dar planul fusese zădărnicit, iar Shogen abia reușise să scape cu viață. În timp ce asculta de la fratele său, Yasumasa, întorsătura pe care o luaseră evenimentele, Genba părea scârbit. — Ce? Vrei să spui că Hayato le-a dat intențiile peste cap fiindcă planul a fost divulgat azi dimineață? întrebă el. Ei bine, complotul lui Shogen trebuie să fi fost prost conceput. Spune-le la toți trei să vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decembrie 1989, la pregătirea evenimentelor ce aveau să vină. La Biblioteca Județeană, a fost până prin 1994 ca bibliotecară Cătălina Flondor. Mare cât un husar, cu o fire voluntară, de care nu aveai cum să nu ții seama, ajunsese atât de scârbită de ceea ce se întâmpla în ultimii ani ai lui Ceaușescu la conducerea țării, că nici nu te mai lăsa ca să vorbești despre asta, având pe față un rictus de profundă greață. Și tot ea povestea care era pe timpuri afinitatea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din cauza asta? Mama s-a uitat la Josephine de parcă aceasta ar fi fost nebună. Sigur c-am fost supărată! Propriul meu tată! Sigur c-am fost supărată! —Și ce formă a luat supărarea dumneavoastră? Mama mi-a aruncat o privire scârbită. Presupun c-am plâns foarte mult. Dar îmi murise tatăl. Ce-ar fi trebuit să fac? — Ce vreau eu să știu, a zis Josephine, este dacă ați avut vreo cădere psihică. Rachel își amintește perioada respectivă ca fiind una extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mari, ar trebui, primii, să le respecte. Un exemplu doar: pachetul primit de curând de la un fost coleg. Ei bine, am verificat conținutul menționat de avizul poștal argentinian. Dispăruseră unele din articolele enumerate în avizul de expediere.“ Da, își recunoscuse, scârbit, cuvintele. Rupse foaia, o aruncă la coș. Altă pagină plină, ciorna altei scrisori. „Nu practic anonimele, cum observați. Îmi asum răspunderea pentru micile mele reclamații și sugestii. Mici, poate, dar importante. Ceea ce depinde de noi trebuie corectat, îmbunătățit. Măcar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Australia. Irina tăcea. Baba veterinar tăcea. Câinii nu se auzeau, amorțiți de medicamente, iar clădirea avea ziduri groase. — Câinele Dingo, reluă savanta. Altă pauză lungă, până se decise apostol veterinar apostolescu să ofere scurta prelegere de știință popularizată. Parcă recita, scârbită, un text, vedeta Veta. Auzi, Veta!... „Un câine mut, dar care aude foarte bine. Inițial, un câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]