756 matches
-
sânii, atunci când se apleacă spre umeri, coapsele, osul pubian, atingeri care-mi provoacă fiori. După un timp o aud din nou. - Acum întoarceți-vă cu fața în sus! Revine din nou cu picioarele pe covor, mă unge cu lichidul acela scârbos, lipicios, pornind de la picioare în sus. Acum o văd la față. Nu-i tresare niciun mușchi, nu mai zâmbește, doar câteva picături de sudoare, de la efort, îi alunecă de pe frunte. Repetă schema cu urcatul, de data aceasta osul ei pubian
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi din râma ... în plasele
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi din râma ... în plasele
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
prin trânde sub tăvălug lumihulește minte calomniază trage sforiletartarul blindat lins de-ai lui slugoilepădați de târfele babilonuluioficiale șerparii în gropi tutelareșerpi cu ochelari umflați în cozi de toportârâturi cu clopoței pe cranii boa constrictoraspide negre verzui vipere H cu scârbos cornburduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâindstrangulează planeta-n lung și-n latmoarte spoite piei năpârliteapoteoza golurilorîn falsetul nimicurilor gonflabileîn gură fanafaronului pocnesc de otrăviobtuzii paingi din râma ...în plasele lor se zbat privighetori cântând pier lebede
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
pe unde trece, spurcă. Peste câmpuri și dealuri a întins o plasă de șosele puturoase, râurile le-a otrăvit prin lăturile pestilențiale deversate în ele. În cele mai pitoreșri locuri înalță furnale metalurgice, uzine și fabrici, care exaltă cele mai scârboase duhori.” Se înțelege despre cine vorbește savantul, jivina vinovată de actele criminale față de minunăția naturii este nu alta,decât „Homo Poluans”! Și acum ,câteva aforisme lăsate de către George Moisil: - Nu mă îngrozește atât prostia omenească,ci mai ales uriașa ei
ÎNTÂMPLĂRI NECUNOSCUTE DIN VIAŢA UNOR SAVANŢI ROMÂNI (2) GEORGE C. MOISIL de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369184_a_370513]
-
poată închipui decât văzând cu ochii adâncul degradării stilistice și morale a acestei tagme de demagogi, îi spunem că caute n-rul "Romînului" de la 13 august 1875 pag. 3, unde el va vedea că într-adevăr nu există înjurătură cât de scârboasă în limba românească pe care onorabilii și urbanii patrioți să n-o fi trecut în gazeta d-lor. Noi mărturisim că nu putem comite necuviința de-a reproduce cele ce stau acolo. Și acești oameni fac educația politică a poporului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
imensa masă de români, retrasă noaptea la un semnal în case, răsucind cu mînă flămîndă butonul aducător de speranță. Unde mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit? Magistrul Dima, jovial cu măsură, îți întindea în scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru mine - idol frumos de tot, Dar idolului mândru cu mintea ochii-i scot. Și pielea de deasupra și buzele îi tai Și ce rămîne-atuncea naintea minți-mi - vai! Hidoasa căpățână de păru-i despoiată Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. Tu crezi că poți pe Roman să-l miști vodinioară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară? O, tu! cu suflet putred, cu gânduri rele, sterpe, Tu crezi că mă atrage frumosu-ți ochi de șerpe? Fără de suflet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sângeroase de boi și ingerarea în exces a băuturii făcute din planta halucinogenă haoma. Și Zarathustra ar fi vrut să distrugă această plantă pentru a opri riturile orgiastice : „Când vei lovi, Doamne - îl întreabă el pe Ahura Mazda -, această băutură scârboasă ?”. Sau, într-o altă formulare : când îi vei zdrobi pe cei care practică sacrificiul haoma ? (Yasna, 48, 10). Numai că de fapt, cum observă Mircea Eliade, „Zarathustra s-a ridicat mai ales împotriva exceselor riturilor orgiastice” care comportau „ingerarea fără
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pierdut pe de-a pururea zestrea sănătății fizice și morale. Și cum să nu fie așa? Plebea aceasta e recrutată din Bizanț, din împărăția grecească a Răsăritului. Trebuie să-și reprezinte cineva istoria acestei împărății, mia de ani de crime scârboase, de mizerii, de demagogie, trebuie să-și aducă aminte că era împărăția în care tații își desvirginau fiicele, copilul scotea ochii părintelui, părintele copilului, în care căsătoria era o batjocură, în care suflet și trup erau venale, și atunci va
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
afară decât în vremea de-acum. Și la noi starea de lucruri prezintă analogii, deși, se 'nțelege, treapta noastră de cultură nu se poate compara cu cea franceză, încît ceea ce acolo e ridicol și neînsemnat, la noi e grotesc și scârbos. Și la noi nulitate demagogică suplantează nulitatate; dar ceea ce în Franța e încă o comedie la noi e o farsă de paiațe. Fiecare din paiațele inculte, adeseori din natură stupide, râvnește 153 {EminescuOpXIII 154} la cârma statului, voiește a fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
erau urmărite cu nici un fel de dispozitiv electric. Mușcă cu poftă, încercînd să-și ascundă greața pe care i-o provoca gustul de carne crudă al abnnanului. În mod natural era foarte dulce, însă tratat genetic devenea de-a dreptul scârbos. Vassur se întinse pe pat și începu să studieze pereții. Unul dintre ocupanții anteriori ai chiliei fusese un artist talentat. Imaginase pe tavan un basorelief în care o creatură imensă, cu trup solzos, sodomiza un cavaler în armură, prăbușit lângă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
au muncit să aranjeze condițiile în care să crești și mai ales ceea ce trebuie să devii. Sărind de pe scaunul ei, Maria se opri pe masă, în patru labe. Rasa largă lăsa să i se vadă sânii mari, cu sfârcuri groase. Scârbos. Și când te gândești că militarul ăla e aproape îndrăgostit... ― Și nu mi-ai repetat tu, părintele, că nu v-am înșelat niciodată așteptările? Nu sunt eu oare tot ceea ce ați dorit de la mine? Cine e de vină că sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tocmai descoperise o jucărie nouă. Oare unde-și ține quintul ăsta lama? Lasă. O să-mi spui acuma, Rade... Da, da, tu o să-mi spui, că n-am chef să caut prea mult prin amintirile tale... Cine știe peste ce femei scârboase mai dau acolo... O să-mi zici ce e cu Alambicul ăla de Dumnezei? Dacă înțeleg și asta, pot să fiu Abate în locul tău. Rim văzu cum chipul Abatelui se schimonosește, într-o încercare dramatică de a-și ține gura închisă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de puternică precum voi și totuși, pe când mă aflam doar cu Oksana într-o barcă, am fost atacați cu furie de niște meduze uriașe, absolut înspăimîntătoare. Am luptat în jumătate din galaxia asta, dar nu am văzut nicăieri lighioane mai scârboase... Oksana se ridică de pe scaunul pe care stătuse câtăva vreme și continuă, fără să-l lase pe Johansson să termine povestirea. - Ne întrebăm de aceea dacă nu cumva unul dintre voi a reușit să creeze un câmp psi la distanță
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Își simțea doar brațul stâng tremurând spasmodic. În fața ochilor i se perindau valuri nesfârșite dintr-o materie vâscoasă verde în care înota ținîndu-și în mâini capul, care nu mai era legat de corp. Mirosul și gustul lichidului erau atât de scârboase încît abia dacă reușea să-și cumpănească propria țeastă, pe care o ținea în palma stângă. Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întreaga Terră. Deșertul care ne înconjoară este expresia a două milenii și ceva în care creștinismul și-a uniformizat geniile și a otrăvit diversitatea umana și, mai ales, a subordonat toate acțiunile sale unei morale dogmatice, absolute, creând un surplus scârbos de bunătate și o avalanșă de vieți fără vreo valoare intrinsecă. Și, chiar dacă am fi oarecum creștini, avem o scuză! Când lucrezi cu asemenea scârbavnice materiale, uneori, e greu să te ferești de o ușoară contaminare. Ca și cum s-ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum să devină un animal platonician în stare de o ascensiune dialectică care să-l transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
inteligent, excelent scris, cum puține sînt. Trei elevi de 12 ani sînt prinși de profesorul lor, un tiran al școlii numit Crastaing, în timp ce îl desenau într-o postură inedită: școlarii, purtînd o pancartă ("Crastaing, porc ticălos, clasa-ți vrea hoitul scîrbos"), înarmați pînă în dinți cu tunuri, mitraliere și altele își hăituiesc profesorul îngrozit (desenul este redat întocmai de editori). Furios, Crastaing îi pedepsește cu o temă suplimentară: "Te trezești într-o dimineață și constați că peste noapte te-ai transformat
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
naturaliști” sau substituindu-i pe unii altora. V.S. Bielinski grupează realiștii ruși sub genericul „școala naturală”. La noi, C. Dobrogeanu-Gherea prezintă „realismul și naturalismul artistic” drept un singur curent, stigmatizând însă reliefarea sordidului de către Zola și adepții săi ca „realism scârbos”. Criticii români de seamă, de la Titu Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea la Tudor Vianu, G. Călinescu și cei de după al doilea război mondial, sprijină în fond r., însă terminologic acest concept mai circulă uneori sub semnul ambiguității. În Istoria literaturii române
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
cer” și, în același timp, o povară, o damnare, o „boală” (metaforă blagiană), care îl scot pe creator din cercul existenței comune, aruncându-l într-o singurătate aspră. De aici, imprecația: „Vers otrăvit, năpârcă, cântă cum ți-ai lipit buzele/ scârboase de buzele mele./ Cuvintele tale roase de râie, năpădite de păduchi,/ curvele tale de cuvinte/ mușcă sânii domnișoarelor, mușcă părul cărunt/ de pe pieptul bărbaților,/ pui de cățea, iubirile mi le-ai schilodit, viața mi-ai vlăguit-o, mierea zilelor mele
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
viața mea. Mi-e greață de predicile tale, de morala pe care mi-o faci, de comportamentul tău, de parc-ai fi mai bun decât mine, când de fapt nu ești decât o stârpitură de doi bani, cu un birou scârbos în partea mizerabilă a orașului și cu două costume de haine. Aș putea oricând să cumpăr cincizeci de indivizi ca tine și să-i întind prin casă în chip de rafturi de cărți. Percepția lui Marlowe asupra evenimentelor nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Erau cu toții liniștiți. Dispariția lui Carmen nu suscită nici pe departe spaima stârnită de intervenția lui Marlowe ca posibil salvator al ei. Vivian Sternwood își calcă pe mândrie și, la doar câteva ore după ce-și exprimase disprețul față de „biroul scârbos”, descinde în „partea mizerabilă” a orașului („Anul acela îmi aveam încă biroul în Cahuenga Building”, ne reamintește eroul-narator) și nu ezită să-i facă avansuri agresive lui Marlowe. De ce? Pur și simplu pentru a-l împiedica s-o caute pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-mi fac ochii. Dar plăcerea mea narcisiacă era temperată din ce În ce mai tare de condiția respingătoare a iazului În care priveam. ― Iar Își stoarce coșurile, mă plângeam eu mamei mele. ― Nu face pe mironosița, Callie. E doar puțin... uite, Îl șterg eu. ― Scârbos! ― Las’ c-o să vezi tu când o să ai coșuri! țipa Capitolul Unsprezece de pe hol, rușinat și furios. ― N-o să am! ― Ba o să ai! Glandele sebacee ale tuturor secretă În exces când trec prin pubertate! ― Liniște! Amândoi! spuse Tessie, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tocuri de ochelari, din felicitări onomastice și o dată - jur! - dinăuntrul unui ou pe care Tessie tocmai Îl crăpase. Pisica vecinului de alături dădu Într-o zi afară un ghem de păr și părul nu era al pisicii. ― E așa de scârbos! țipă Becky Turnbull. O să chem Protecția Animalelor! În zadar Încerca Milton să mă convingă să port o tichie de hârtie de felul celor pe care angajații lui erau obligați prin lege să le poarte. Tessie mă asaltă cu o perie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]