409 matches
-
fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost formidabil. Ca trăsnit de epilepsie, omul meu se prăbuși așa cum cade un stâlp retezat. - Numai Isus a întors și falca cealaltă, făcui ca să mă dezvinovățesc, către arbitru care număra aplecat peste calfă. Când poliția intervenise, spectatorii m-au făcut scăpat. La hotel buldogii m-au primit nebuni de bucurie. Desfăcui pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Trebuie să spun de două ori „hâc”, cu toate că sunt convins că gardianul mă crede vânător de muște. Mi-a plăcut, de când mă știu, să prind muștele. Le desprind doar gămălia neagră a capului și după ce le smulg aripile, le fac scăpate. Prin acest procedeu simplu, le constrâng să nu mai zbârnâie. Gloria zbârnâie din aripile ei de libelulă, din prima zi a traiului nostru comun, de când neamurile ei cu limbile încărcate de ultima glumă trivială, ne-au lăsat, o noapte întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
personalitate de o oarecare notorietate, iar din depozițiile preliminare pe care le-am primit de la avocații reclamanților reiese că patru dintre victimele bătăilor te-au recunoscut. Vei depune mărturie, Jack. Dar nu vei păți nimic. Credeam că o să mă faci scăpat. Dar dacă Îmi ceri să-i torn pe frații mei polițiști, să știi c-o să mă lovească brusc amnezia. Comprende, don consilier? Loew se aplecă peste biroul lui de lucru. — Ne Înțelegem prea bine ca să ne certăm. Ofițerul Wendell White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
într-una din acele clipe așternute cu greu peste un munte de alte clipe și iarăși îi scria Ioanei Sandi. Cu furie. Pentru că, îi spunea, „n-am cunoscut până acum sentimentul acesta oribil de a fi umilit. Aflu că «ai scăpată sau «ai fost scăpatăă de mine. N-are importanță de unde am aflat. Nici nu sunt în stare să mă revolt ca lumea. Dar punându-mă în locul tău, cu gândurile pe care le știu ale tale Îori m-am înșelat?), m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fantomele carbonizate ale unui birou, unei măsuțe de toaletă și unui șifonier imens din stejar, În stil spaniol. Pe polița de piatră de deasupra căminului era un șir de fotografii Înrămate. Sticla se topise parțial de la căldură, dar o imagine scăpată, surprinzător, intactă Înfățișa un bărbat rumen la față, Îmbrăcat În smoching, stînd la un pupitru cu inscripția „Hotelul Beverly Wilshire“. — Ăsta-i Hollinger? l-am Întrebat pe Cabrera. Vorbea la vreo manifestare din industria filmului, la Los Angeles? — Cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
turtițele lui, a dus-o la gură, crănțănind-o între dinți, ca un cal, care roade la sfeclă, în grădină și parcă, făcându-ne în ciudă, la toți Deci Pamfil Duran l-a privit cu ochii holbați și cu falca scăpată, după care, la atâta nepăsare și la atâta grosime de obraz, a cerut din privire ajutor către noi, ceilalți Atunci, Enea Căpută, cel cu un ochi verde și cu unul albastru, a zis că: de ce-mi zici tâlhar, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încă de dimineață, acesta fiind și motivul pentru care nu sosise el însuși la volanul autovehiculului cu dublă tracțiune. O conducea fecioru-său, om de afaceri care, încă din perioada comunismului, scăpase ori (cum cultivau sârguincios clevetelile tradiționale românești) fusese făcut scăpat. Bârfa sugera că ăia care o întinseseră dincolo de "cortina de fier"nu aveau nimic de făcut decât să intre în piele de "cârtiță", adică de a spiona din răsputeri. Și, eventual, de a mina din interior odioasa lume capitalistă, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fac cu maximum de precauții. Caută permanent camuflajul zidurilor ruinate și folosesc tranșeele săpate la temelia lor pentru a-și înăbuși mai bine rezonanța pașilor. În sfârșit ajung la casa în care este instalat comandamentul regimentului. O clădire lungă, solidă, scăpată ca prin minune cu zidurile întregi. Numeroasele ferestre fără geamuri sunt întărite cu traverse de lemn din spatele cărora se ghicesc țevile negre ale mitralierelor. Intrarea este protejată cu un parapet înalt din pământ și bârne. Două santinele înfofolite în mantale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cum au trăit de pildă Erich Maria Remarque sau Henry Barbusse... Și timpul scurs după aceea. Morman de trăiri pierdute. S-a ales pulberea de toate, dar tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
hoplit", precum Mircea Iorgulescu, și un practicant al "criticii de bine" ca Iulian Boldea. Un comentator cu "predispoziție gentilă", ca Mircea A. Diaconu, dar și un polemist acerb ca Mircea Mihăieș, prilejuindu-i criticului una dintre formulările sale norocoase: "cei scăpați sunt doar cei cărora nu le-a venit încă rândul". Un capitol aparte, și mai suculent, al acestei lumi în mișcare, infra- și metaliterare, îl constituie ardelenii, portretizați memorabil de Al. Cistelecan. Virgil Podoabă, Aurel Pantea și Alexandru Vlad, balansați
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
comandă, ocupând strada, o ambulanță-dric albă, în care s-a pus un coșciug, dezvăluie pe ușile din spate semnul stilizat al unei acvile, care apăruse în primele secunde ale filmului prin transformarea unei svastici negre - acum „acvila” e roșie. Ambulanța-dric, scăpată de sub control, glisează la vale și lovește o mașină roșie. În paralel, privind totul de sus, de la o fereastră, Theodorescu își taie venele cu un ciob, după care se împușcă. Îmi amintesc discuțiile dintre spectatori după vizionare : „Ai văzut, domne
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fenotipice. Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale au un metabolism diferit de al plantei gazdă, prezentând o dublă autonomie de creștere în raport cu bacteria incitantă (procesul oncogen continuă și după dispariția bacteriei) și în raport cu planta gazdă, fiind "scăpate" de sub controlul acesteia. Tumorogeneza este dependentă și de alți factori ca specia, gazda, vârsta plantei și condițiile climatice. Temperatura optimă pentru patogen este de 22-30oC, iar umiditatea de 80 %, lumina în general având un efect inhibitor. Boala poate fi favorizată
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
acolo era singurul loc de pe pământ, unde grâul creștea spontan, fără arat și semănat, iar palmierii dădeau fructe mari și dulci.) lăsau ca privirile să mângâie miile de diamante, rubine și smaralde ale bolții; ca mintea să înțeleagă drumurile "oilor scăpate din turmă ale păstorului lor ceresc"- sumerienii credeau că stelele sunt o turmă de oi ce pasc liniștite pe câmpul cerului, Luna este păstorul lor, iar planetele, din cauza drumurilor neregulate, oile scăpate care aleargă). O! Către astrul cel blând al
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ale bolții; ca mintea să înțeleagă drumurile "oilor scăpate din turmă ale păstorului lor ceresc"- sumerienii credeau că stelele sunt o turmă de oi ce pasc liniștite pe câmpul cerului, Luna este păstorul lor, iar planetele, din cauza drumurilor neregulate, oile scăpate care aleargă). O! Către astrul cel blând al nopții, către ceea ce luminează fără să ardă, către buna și veșnic schimbătoarea Lună, se ridicau mai întîi imnurile de slavă și de recunoștință. Ea trebuia să troneze în fruntea tuturor zeităților ce
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ocupație. În 1939, în zorii celui de-al Doilea Război Mondial, Europa era un imens cimitir de democrații. În primăvara lui 1945 mai existau cinci democrații în întreaga Europă: două insule, două țări care rămăseseră neutre și o mică țară scăpată "ca prin minune". Prăbușirea a 14 democrații ca un joc de domino a făcut obiectul multor lucrări, majoritatea consacrate unei singure țări. Aceste lucrări, scrise de istorici, sociologi sau politologi, propun mai mule explicații, care pot fi grupate în câteva
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
la marile intersecții ale istoriei omului, Înseamnă mai mult, mai profund și mai distrugător decât Îi sugerează profilul și semnul: e, cum o spuneam mai sus, apariția și victoria „decadenței”, așa cum a trăit-o și acea comunitate evreiască rătăcitoare, abia scăpată nu numai din sclavia egipteană, dar și din cea infinit mai amplă, mai veche, mai „Înjositoare”, a nevoii de „zei vizibili”! Și, În clipa, În ceasurile În care Moise, cel care renunțase la privilegiile faraonului pentru a-și mâna congenerii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ar mai fi trebuit să mă sperie prea tare, spiritul meu exprimându-se deja la modul acceptabil - termenul de „retardat” m-a făcut cumva, prin „biciuire”, să-mi Înțeleg „firea”, poate chiar „destinul”, mai știi... 50 Ca o altă vorbă scăpată, nu În prezența mea, cam În aceiași ani, de Paul Georgescu - pe atunci, la Începutul anilor ’60, mare boss literar și politic -, vorbă, „judecată literară” exprimată În fața lui Matei Călinescu și Nichita Stănescu, care aveau rarul privilegiu de a fi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Deci, la rînd pe toți trei, ca pe tăbîltoci... Da, ca pe tăbîltoci. Îi leg fedeleș și le spun: "Bă, eu îs creștin", vă las cu Dumnezeu, nu vă omor. Pe urmă te-au prins ei și te-au făcut scăpat. Da, au fost recunoscători, Dumnezeu să-i pomenească. Moșu' Gică avea o bucățică de vie și nimeni nu fura o boabă de la el. Nici un copil din sat nu-l încerca cu furatul. Dar ce secret ai, moșu' Gică, de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toate. „Păcat“ de care suferă toți vânătorii - nu ăia cu pușcă. De ce? Pentru că, tot exterminând, adică rărind, ajung În trista situație că energia câștigată din vânat nu-mi ajunge să caut altul, cine știe pe unde. Iar două vrăbii doar, scăpate astfel de colțișorii mei, sunt În stare de multe: cuibăresc de trei ori pe an, scoțând câte 5-8 pui... Rămâne doar să zgârâi: pe vânătorul cu pușcă. Acela e În stare să extermine vânatul, ca specie chiar, numai și numai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se cam isprăvise și sezonul de plajă. Toamna era pe-aproape, Începuse sezonul nunților și i s-o fi făcut și lui dor de neamurile de la țară, așa că s-a potrivit cum nu se poate mai bine ca să ne vedem scăpați și de ăsta. Am rămas stăpâni peste toată Unitatea pentru următoarele două-trei zile. Soarta noastră atârna acum de felul cum ne mișcam, să ne mișcăm mai altfel, desigur, știa Andrei al meu ce rahat mănâncă, dar cu cât ne vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zece-cinșpe kilometri de mers prin nisip, știam și din nou Îmi aminteam și mă scuturam anevoie de amestecul de nostalgie și autocompasiune lăsat În mine de corvoada aia, deloc diferită de celelalte corvezi ale vieții mele, dar deja mă vedeam scăpat. Voi scăpa Împreună cu Andrei și datorită lui, da, și tot nu mă puteam reține să privesc Înapoi. — Ai bani la tine, vere? L-am Întrebat ca prostu’, știind prea bine că n-ar fi tras Încoace până n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cap! Știu, Relule, se Înmuie Andrei. Da’ mai tare ne amărâm și ne facem sânge rău dacă ne gândim numa’ și numa’ la nenorociri. Treaba-i ca și aranjată. Bine c-am făcut rost de bani, ce naiba, suntem ca și scăpați. Între timp se ocupaseră și celelalte trei mese din localul ăla nu cu mult mai spațios decât demisolul meu din Bariera Vergului, și apăru o băbătie de chelneriță-bucătăreasă cu o coamă Învâlvorată de păr vopsit negru și ochi de bufniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
i-am cerut, spuse că va trebui să i le plătim și pe flori, la care părințelu’ flutură din mână. Vedeam bine că nu-l doare nicăierea, de vreme ce avea bani ca să cumpere tot localul ăsta. — Zici că suntem ca și scăpați, am spus, da’ nu te-ai gândit?... Acuma lasă-mă să-mi tihnească, Relule, ce naiba... Sosiseră berile, băbătia le lăsase nedestupate pe masă, iar după prostu-i obicei Andrei le smulgea capsele cu dinții. Gura i se strâmba Într-un rictus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Poftim, ia de socotește-i. Sunt toți cu care-am plecat. Îmi Întinse teancul de sute și m-am apucat să-i număr. Socotim banii, Relule, socotim morții, facem nota de plată și plecăm. Până marțea viitoare ne-am văzut scăpați... Ce, ți se pare prost Pepino? Câți n-a scos el afară cu văr-su... După ce-am terminat de numărat mi-am adus aminte imediat de suma pe care mi-o spusese părințelul În tren, În ușa compartimentului În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]