295 matches
-
cauciuc. Slabe. Și paralele. Știa ce putea produce acele dungi: o scară. Se uită la tavan și văzu o trapă pe unde se putea intra în pod. Pe trapă se vedeau urme de degete murdare. Georgia se duse să aducă scărița. Împinse trapa într-o parte și mai multe ace și seringi căzură pe podea. Dumnezeule, își spuse. Întinse mâna în spațiul podului, pipăind împrejur. Atinse o grămadă de tuburi de carton, ca de pastă de dinți. Le scoase. Toate aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o lumină și o limpezime atât de neașteptate în ceea ce privește detaliile, încît depășesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta. De pildă, din primii trei ani ai copilăriei nu-mi aduc aminte decât de câteva lucruri de-a dreptul grotești: o scăriță cu trei trepte pe care urcam anevoie, cum priveam odată ploaia ghemuit la fereastră și altădată cum trăgeam cu o sfoară, prin fața casei, o cutie în care erau câteva bețe. Cineva, un vecin, m-a întrebat ce am în căruță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe tine, dai fuga și găsești cu adevărat scrisă metoda căutată de tine pentru cultivarea unui material din proteine naturale, moale și cât mai plăcut la atingere, te apuci de îndată de treabă, din crengi de baobab-bătrân-capricios construiești degrabă o scăriță foarte înaltă, cu care te poți deplasa lejer prin toată coroana, începi să explorezi curioasă, atentă, fiecare rămurică, fiecare frunzuliță, le găsești pe toate roase, mâncate, aripi de fluturi te lovesc peste față. dudele mari-de-aur, din care când una cade
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Apostol Constantin! se revărsa vocea clară a domnului Mocanu peste mulțimea de capete adunate în jurul estradei, în aerul limpede și călduț. Într-un fel însă, numele zgâria urechea... Apostol Constantin se ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă, unde abia se vedea un băiat slăbuț, blond-roșcovan, cu ochelari, urcând scărița treaptă cu treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi putut-o face tata în ultimele sale zile de viață. În rest, se înmulțea, se pare, familia paznicului de construcție neterminată. Mai întâi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi putut-o face tata în ultimele sale zile de viață. În rest, se înmulțea, se pare, familia paznicului de construcție neterminată. Mai întâi am zărit, în treacăt, o bătrână. Apoi a apărut o tânără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Apoi a apărut o tânără o femeie simplă, de la țară, care poate că era fiica celor doi vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în curtea doamnei Ștef. Și, la drept vorbind, nici nu știu de ce să fi făcut vreo legătură între curtea strâmtă, cu aspect intim, a doamnei Ștef și acea întindere părăsită din jurul construcției neterminate, unde doar un petic de pământ dintre scărița de fier, răzor și cișmea vădea semne de locuire. Cele mai importante amănunte din trecutul ei puține, câte au fost mama mi le destăinuia pe stradă, în timp ce ne întorceam de la cumpărături și, mai rar, când ieșeam împreună în oraș. M-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a clădirii rămase neterminată, între scărița de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
între scărița de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin, corpolentă, pleca pe poarta împrejmuirii improvizate scoțând cercul de sârmă de deasupra, care ținea loc de zăvor. Nimic n-avea culoare pe toată întinderea aceea unde bălăriile năpădiseră în mare parte rămășițele de materiale de construcții
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atingă, între timp groparii, cu îndemânare, au aranjat panglicile coroanelor să se vadă bine scrisul, să se știe de la cine-i fiecare, am și citit câteva nume, dar nici unul nu-mi spunea nimic, între timp primul gropar a adus o scăriță cu trei trepte și o damigeană, apoi a trecut, pe rând, pe la fiecare faclă, cu scărița, s-a urcat pe ea, a turnat în fiecare glob de sticlă neagră câte puțin petrol, apoi, cu un chibrit lung, le-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se știe de la cine-i fiecare, am și citit câteva nume, dar nici unul nu-mi spunea nimic, între timp primul gropar a adus o scăriță cu trei trepte și o damigeană, apoi a trecut, pe rând, pe la fiecare faclă, cu scărița, s-a urcat pe ea, a turnat în fiecare glob de sticlă neagră câte puțin petrol, apoi, cu un chibrit lung, le-a aprins pe toate. La început, au ars cu flamă portocalie tremurândă, mare, care treptat s-a alungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
onomatopee și cu stropi de salivă, eu mi-am aplecat urechea spre el, el a mai răcnit ceva, m-am apropiat și mai tare și atunci mi-a Înconjurat gâtul cu mâna, i-am simțit limba cuibărindu-i-se Între scăriță și ciocănel și abia atunci i-am ars una și m-am retras, așteptându-i riposta, dar el rânjea, iar privirea lui avea chiar ceva drăgăstos din afectivul unui alienat nevinovat, așa că l-am lăsat În pace și m am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dar ție îți pot mărturisi că nu mai știu nici eu ce să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nu mai știu nici eu ce să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
argintii care se mișca încet ca și cum ar fi avut la picioare lanțuri grele de rob. Când ajunseră lângă turn, străinul rosti ceva în limba lui stranie, ușa se deschise într-o clipă și din pragul ei țâșni în jos o scăriță. Sclavul se uită în jur, dar afară nu era nimeni. Peretele și ușa erau groase de vreo trei palme, și nici o gaură în turn, decât ferestrele alungite părând și ele groase. Cum putuseră auzi cei dinăuntru glasul celuilalt? Străinul rămase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai puternic și în vremea când bătrânul îl învăța ce să strige, cu toții văzură cum în partea de jos a turnului se deschise o ușă, și cum în bogata ei revărsare de lumină se ivi Auta. Sclavul coborî pe o scăriță pe care până atunci n-o zărise nimeni, făcu câțiva păși și apoi căzu în genunchi în fața Marelui Preot, lipindu-și fruntea de pământ. Bătrânul îi spuse să se scoale și îl întrebă mirat: - Ai ieșit din întîmplare? - Nu, stăpâne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcea pe misteriosul. În septembrie, când căldura se mai stinsese, peste locul în care nu crescuse nimic așezase lespezi de râu și pusese nisip. Comandase pietrarilor care ciopleau cruci în sate din preajmă o masă cu două bănci, apoi o scăriță de calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am fost infirm de război, însă n-au ținut cont de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare pe scărița din labirint, cu bărbia în piept, ca un spânzurat. Plouase, frunzele erau grele de apă și, din soarele care apunea, mai văzu doar o unghie de văpaie. Timpul lor, în câmp, era altfel. Orașul se schimbase cu totul în toți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mii de ori mai capricioase, mai ingrate decât un suveran. Iar când ajung În sfârșit la vârsta menită repausului, gustul pentru fashion, vremea eleganței s-a sfârșit pentru totdeauna. Așa se face că trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau, dimpotrivă, e hodorogită precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna o economisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
știi că am împărțit și manifeste când a fost chestia cu ziua regelui în Piața Palatului? Da’ știi cine-a tras? Dacă-ți spun, îți dai demisia... Cât timp Bumbu era coborât iarăși la toaletă, o boxă la capătul unei scărițe metalice, în spirală, spre pivniță, îți rupeai gâtul coborând chiar treaz fiind, dar în condițiile noastre, o batjocură, ospătarul a venit nervos la mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buimac lumea din stația troleibuzelor și, fără a mai gândi ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale înotătorilor. E o lumină care nu iartă. Anna stă pe jos, cu ambele mâini aduse în față, fiindcă nu are sâni. E mută, ceea ce i se întâmplă din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deoparte vasul gol, aruncă niște monede pe masă și plecă șchiopătând. 8 Imediat ce torțele lecticii care-l ducea pe Vitellius înapoi la Pretoriu dispărură, hangiul închise ușa, luă carafa cu vin și două cupe și ieși prin spate. Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului, care era așezat pe o grămadă de paie, cu spatele sprijinit de perete. Flăcăruia unei lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]