733 matches
-
și o haină groasă de dimie, lungă de bărbat. În sala a doua, sală cu mai multe funcționalități, bucătărie, cămară, atelier, etc. Aici se găsesc expuse un război de țesut funcționabil cu toate accesoriile necesare, o masă mică, rotundă, cu scăunele la care se servea masa, unelte, etc. Ogeacul ( hogeacul ) ocupă un loc important în peisajul acestei săli. Pe vatra acestuia se pregătea mâncarea, iar iarna, pentru a se încălzi și camera cealaltă, focul era împins în soba din această cameră
MUZEUL SATULUI DE LA GRĂDIȘTEA, VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340340_a_341669]
-
În fiecare zi, când mă întorc de la serviciu, găsesc în fața blocului o femeie de aproape 70 de ani. Basmaua pe care o poartă pe cap îmi amintește de mamaie. Hainele, predominant negre, sunt ponosite. Stă pe un scăunel sau direct pe treptele din fața blocului, vorbește cu vecinii sau cască privirea în lungul aleii ce duce către stradă. Câteodată ține în mână o sticlă la jumătate de Neumarkt. Unii spun că îi place să tragă la măsea. Stă ore
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
acest caz, este un semn clar de traumă psihică. Îți recomandăm Copilul tău plânge din senin. Poți plânge cu el... Într-o după-amiază, când am fost să-l iau, l-am găsit singur cu educatorea. Ea la catedră, el pe scăunel... făcuse pe el! Din ce motive un copil de 4 ani ajunge să facă caca pe el în loc să ceară la toaletă și, mai ales, din ce motive educatorea nu a simțit? Doamna educatoare D, de ce fiind singură în clasă cu
„- Cum, doamnă, n-ați simțit?!...” Educatoarea care mi-a „disciplinat” copilul meu vesel de 4 ani () [Corola-blog/BlogPost/338779_a_340108]
-
să nu te-atingi că-ți strepezesc dinții! Toată noaptea dacă te-aș lăsa tot nu te-ai sătura! Păi așa ne-a fost înțelegerea?! Tu tot, și eu nimic?! tună bătrânul trăgând portița după el. Moșu-și așeză tacticos scăunelul în dreptul ugerului. - Florică, să nu dai cu coada că ți-o leg de drug! o atenționă el cu voce gravă. Își făcu semnul crucii. Podul palmei împrăștia cu grijă apa din ibric pe fiecare colț al ugerului. Buzele-i arse
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
închidă ochii, puțin câte puțin, cum se închide regina nopții, dimineața. Aud cum bunica Maria ne strigă la masă. Mâncăm lapte cu mămăligă. Mâncăm frumos, cu linguri de lemn, pe săturate. Mâncăm la lumina surcelelor din vatră. Aproape adorm pe scăunelul cu trei picioare, rotund. Și masa-i rotundă. Cu trei picioare, și ea. La marginea prispei, pe un pietroi de râu, mătușa cea mare mă spală pe picioare. Cu o piatră de râu mai mică mă spală. Să se ia
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
nuanțele lor, de tonalitatea folosită dar și de gesturile trupului, de privire, iar ochii spun cele mai multe adevăruri, ochii te scapă din impas, ochii te trădează. Odată, într-un mare oraș, un om cu o mare dizabilitate fizică stătea pe un scăunel într-o piață cu trafic intens. Avea în față un covoraș, o cutie de conserva goală și o bucată de carton pe care scria: sunt orb, vă rog să mă ajutați! Unii treceau nepăsători, alții indignați, alții milostivi și lăsau
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi! () [Corola-blog/BlogPost/339303_a_340632]
-
a casei. Nici nu era greu. Cineva din bazin mi-a arătat cu degetul unde să mă duc. Acolo era o mică sală comună de baie, neobișnuită, în care erau vreo 6-7 nuduri de femei. Fiecare stătea pe câte un scăunel, mic, mic, parcă era de copil. În față aveau niște robinete complicate pe care le foloseau cu mare pricepere, și un duș pe care îl foloseau stând în șezut. Știi cum să folosești dușul, mă întreabă una? Nu știam. Era
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
tot caldă sau e rece. Se spune că amestecul de plante din apă tămăduiește orice boală, mai puțin dragostea (love sickness). Mă uitam la femeile japoneze, parcă urmau un ritual. Erau tăcute. Își făceau dușul în oglindă, șezând jos pe scăunelele pitice. Se ridicau în picioare și le vedeai frumoase. Micuțe și delicate, cu o piele translucidă, fină. Deși suple, aveau și ele curbe, părând mici statui vii. La intrarea în bazin încearcă să-și acopere goliciunea cu micul prosop folosit
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
are nevoie de un ambient al locului în care ne rugăm. De aceea, este bine ca fiecare creștin să aibă un loc al sufletului din casa unde locuiește, un colț de rugăciune de unde să nu lipsească o măsuță sau un scăunel, o icoană, o candelă sau o lumânare aprinsă și eventual un tămâier. Aceasta este și în funcție de cât timp alocăm rugăciunii. Spre exemplu, persoanele care au pravilă zilnică și-au organizat un fel de „mini-altar”. Sfântul Macarie Egipteanul ne sfătuiește: „Roagă
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
www.educlass.ro/puzzle-din-lemn/bigjigs/puzzle-abc/ http://www.educlass.ro/puzzle-din-lemn/bigjigs/puzzle-cifre-0-9/ http://www.toyz.ro/litere-si-lingvistica/melissa-doug/cifre-magnetice-37-piese/ - Un scaun de mașină. Având în vedere necesitatea deplasării zilnice la și de la școală, Vlăduț are mare nevoie de un scăunel de mașină, precum cel de aici: http://www.toyz.ro/scaune-auto/juju/racing-kid-black-grey-2013-ju12007-15/ Acestea le puteți achiziționa și trimite prin colet pe adresa asociației, urmând ca bunica lui Vlăduț să intre în posesia lucrurilor ulterior. Vă mulțumim din suflet pentru
VLĂDUŢ CIUCULETE ARE NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU ! de DIANA COZMA în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342226_a_343555]
-
gol, dar cel mai mult avea grijă să-i mângâie prelung și apăsat blana neagră de pe spate și să-i vorbească. Îi vorbea ca unui om, ori de câte ori ieșea din casă învârtindu-se printre treburi, când o hrănea, când stătea pe scăunel la soare încălzindu-și oasele obosite și bătrâne și când ieșea în poartă așteptând poștașul. Așa se face că în câteva zile, cu simțurile ei de câine-lup, Lady descoperi ceea ce oamenii nu putuseră să vadă de atâta timp, se lipi
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
ușile oficiale și chiar dacă ar fi făcut-o nu știu dacă ar fi găsit acolo vreo soluție. Și, curios, nimeni nu și-a dus la bun sfârșit amenințările. Să fi fost piedică frumusețea și tinerețea lui Lady sau priveliștea cu scăunelul pe care stătea bătrâna la soare vorbind și potolindu-și cu mângâieri câinele ce se gudura la picioarele ei? Cine să știe? Lady a rămas acolo, tovarăș de nădejde al stăpânei și dușmanul locatarilor tânjind după tihna de acasă, până când
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
în așteptarea fiul ei ce se va întoarce odată și-odată din pribegie. O bună bucată de timp totul a rămas pustiu. În curte nu mai era nici o mișcare. Lady nu mai alerga și nu mai lătra. Stătea culcată lângă scăunelul gol. Doar scâncetele ca de copil și câte-un urlet prelung ca un bocet ce sfâșia din când în când tăcerea nopții dădeau de știre că mai trăiește. Se mai înviora când trecea prietena bătrânei aducând câte ceva de mâncare și
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
un bocet ce sfâșia din când în când tăcerea nopții dădeau de știre că mai trăiește. Se mai înviora când trecea prietena bătrânei aducând câte ceva de mâncare și împrospătând apa din castron, ca după aceea să își reia locul de lângă scăunel. Venise și rândul locatarilor de la blocuri să fie mulțumiți, să-și vadă de-ale lor și să nu mai ia aminte la ce se întâmplă în curtea casei. Când în sfârșit Lady a început să se miște din nou, dând
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
Pleca dimineața, când se îngâna ziua cu noaptea, fără câine, cu toate că avea unul lățos acasă, Waldi îl chema, bătrân ca și stăpânul lui. Trecea ca o umbră, neștiut, nevăzut de nimeni, pușca frântă o ținea într-o învelitoare sub braț, scăunelul cu trei picioare îi atârna în bandulieră la șold. Nu-și făcea niciodată de lucru cu vânatul, avea omul lui care la ora cuvenită se afla acolo unde îi spunea el, dacă găsea ăla animalul ucis, bine, dacă nu, la
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
șovăie la răscruce de cărări, mi-era frică să nu-l pierd din ochi, noroc că și eu cunoșteam locurile astea ca-n palmă. S-o oprit la marginea unei poieni și o adulmecat bătaia vântului, apoi și-o desfăcut scăunelul și s-o așezat jumătate ascuns după un lemn mai gros. N-am îndrăznit să mă apropii mai mult, m-am pus și eu jos între niște gaiuri cu pușca pe genunchi și am așteptat. Nu prea mult. Se luminase
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
lucrurile în firescul lor. Am înălțat brusc pușca în aer și am tras... Coclaurile au tresărit, trimițând vuietul puștii dintr-un creștet de deal în celălalt. Moșu Klesch, spre care mi-am îndreptat dintâi privirea, își dăduse de sperietură cu tot cu scăunel pe spate. Țapu, de la sine înțeles, dispăruse, ca și cum niciodată nu s-ar fi aflat în fața ochilor noștri. Apoi am stat locului și am așteptat, o oră, poate două chiar, fără să mă mișc din loc. Pe moșu Klesch nu l-
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Bocănici, fratele mamei, la care am crescut când eram mic atâția ani, (îmi scrisese că nu poate să-și dea sufletul până nu mă vede), mi-am aruncat privirea și am căutat sub nucul cel bătrân dacă se mai păstrează scăunelele noastre din chituci de stejar, pe care bunicul tău le făcuse în mod special pentru noi. Probabil că se gândise că nu trebuie să le mai cărăm după noi (ca pe cele din scândură de brad) și să călărim pe
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
picioarelor, iar când ajungeam la suprafața pământului eram ajutați de Zâna Florilor care ne stropea rănile cu apă vie și, ca prin farmec, ne făceam bine, și iar porneam vijelioși să învingem duhurile rele. În pragul casei, așezată pe un scăunel, am văzut pe buna ta mamă care-și ștergea ochii de lacrimi, apoi și-a pus mâna streșină să vadă dacă ești tu, Doru fiul iubit, mirându-se, cum de ți-ai făcut timp să-i deschizi poarta și ai
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
lua legătura cu el, parcă nu mai aveam răbdare, simțeam nevoia să-i aud glasul, dar nu a fost chip să-l pot prinde, că m-am supărat și am ieșit afară din casă. Mi se pare că tot pe scăunelul ăsta m-am așezat și priveam bolta cerului care se umpluse de stele. Vedeam frunzele nucului care se-ngălbeniseră și contraxtau cu Luna care era mâncată mai mult de trei sferturi de vârcolacii nopții, că... așa încercănată cum arăta, îmi
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
un loc de socializare, un fel de poiana lui Iocan, sau mai bine copaia lui Iocan. Trebuie să mărturisesc că nu m-am simțit niciodată în largul meu să stau la taclale cu vecinul de oglindă în timp ce mă săpunesc pe scăunel și sunt recunoscător că japonezii nu se manifestă ca italienii când se văd. Nu m-aș fi văzut luându-mă în brațe, scuturând mâna cu efuziune sau țocăindu-mă cu administratorul zgomotos pe obraz, având doar un prosopel aruncat sportiv pe
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > STIH Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului Pe-un scăunel La o masă m-așez Ca să scriu, S-aștern pe o coală Un gând, o cântare un stih. Dar bine mă simt În timpul când scriu O poezie ce-ascunde în spate, O poveste, o întâmplare, un vis. Aceste poezii Sunt
STIH de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344065_a_345394]
-
luminii unei lămpi ori ale unei vetre, unde s-atârne de lanțul coșului un tuci bolborosindu-și păsatul, speriind cu stropii înălțați grămăjoara mălaiului pus deasupra, gata să-ngroașe fiertura. Și parcă o și văzu pe mamă-sa pe-un scăunel sprijinind ceaunul între tălpile goale ale picioarelor, având apărătoare numai doi coceni de porumb despuiați de boabe. Aievea o zări făcăluind fiertura aromitoare! Și-n scurtă vreme, mămăliga, după ce mai dădu-n clocot de câteva ori, se găsi răsturnată pe
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
umilit și m-au nedreptățit atâția ani. Am ieșit ca o sabie ascuțită. Pe hol mă aștepta directoarea, Iana Datu, pe care o căutase inspectorul cu o seară în urmă. Era cam speriată, nu pentru soarta mea, ci pentru propriul scăunel. Nu știa ce se întâmplase, de ce am fost chemată la partid. După dușul politic de o oră, fuga la autobuz, că trebuia să însoțesc copiii la sortat porumbul la sediul C.A.P.- ului. Acolo erau grămezi uriașe de știuleți pe
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
timp. Parcă îi mai veni inima la loc. Se așeză obosită pe un taburet să-și mai tragă sufletul. Simțea cum o cuprinde somnul și o moleșeală totală se instală în corpul său obosit, așa că se ridică cu greutate de pe scăunel și se întinse în patul ei. De mai mult timp dormea separat de soț. Dispăruse în ultima vreme acea comunicare firească de sentimente dintre soți. Totul îl punea pe seama apropierii nașterii și a incertitudinii sexului ce-l va avea copilul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]