397 matches
-
păros, ager, răbdător că un catîr ori măgar avînd un ciucur de lină roșie în frunte sub părul retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată sălbatic să crească și care este plină de scaieți uscați prinși acolo de la cine știe ce alte drumuri mocănești spre cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un personaj care simte permanent nevoia să trădeze, punîndu-si la grele încercări fidelitatea socotita că o povară insuportabila deseori. Remușcările lui în mijlocul unei spaime
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
simte copleșită de-o transcendență ce șterge granițele dintre timpuri, fără a oferi un sens devălmășiei temporale, așadar plonjînd în absurd: Nu e trecut, nu-i viitor,/ Un azi etern, năucitor,/ Cu soarele deasupra nemișcat/ Nemaiînstare/ Să măsoare/ Fărăderostul nemuririi" (Scaieți și zei). Dar acest simțămînt, să-i zicem eretic, al absurdului nu duce la o anulare a principiului moral, ci, dimpotrivă, la o potențare a sa. Scoțîndu-l de sub jurisdicția unei pietăți cultivate în plenitudinea ei mai mult sau mai puțin
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, excesul de iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru! - Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, prea multa iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. - Sinistru!" Etc., etc. Prin numeroasele personaje aduse în scenă, prin multitudinea problemelor puse, prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casele victoriene înșiruite, de grădini, hoteluri, de vilele comercianților și de locuințele construite de municipalitate, ajungînd într-o regiune care îdeși avea cerul liber deasupra), nu putea fi numită „la țară“. Fabrici noi se ridicau printre cărări de bălării și scaieți, mănunchiuri de piloni erau înfipți în dealuri și garduri de sîrmă apărau șiruri de domuri acoperite de iarbă și legate cu tuburi metalice. Pe partea stîngă, fluviul Clyde se lățea spre un estuar, iar canalul central era marcat de geamanduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în propriul îor creier, în palatele goale și vaste ale țestelor lor. După ce casa Soilei dispărea în văzduh (unde, în ce Ierusalim ceresc își petreceau noaptea cele două femei?), Herman mai rămânea, uneori, în grădina năpădită de bozii și de scaieți, privind groapa dezolantă unde fusese fundația casei. Pe stradă mai trecea cîte-un tramvai, clopoțind către intersecție, cîte-o patrulă de miliție, câte un vagabond singuratic. Cîte-o somnambulă goală, cu părul buclat înăturînd asfaltul de praf și de flori risipite de liliac
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să sun. Ăsta era un cartier nou, care se numea ceva cu nuci. Și mi-a spus că e o stradă înainte de gară. Ne întâlnim cu doctoru’, cu Dacia, domne? Se închina, cum ați ajuns, domne? Era medic anestezist, trei scaieți. Asta era noaptea, la 10 jumate noaptea. A doua zi, dăm peste unul bărbos care, când ne vede, începe să urle, prahovenii mei! El era din Vălenii de Munte. Plecat din ’85, apoi își luase și soția și fata prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia aceea plină de iarbă, secară sălbatică, scaieți, maci și livezi de zarzări și duzi, câmpia aceea, care asemenea stafiilor ce sunteți, nu poate fi decât câmpia fericirii. Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
place lui; „da’ să vii pe la noi”, Îi spune lelea Sofie, „că o căzut Ion din prun și i-o umflat piciorul” și Bitancu se duce cu lelea Sofie pe uliță, râd copiii de ei și pe la spate Îi aruncă scaieți În laiberul gros, „zâua bună la domnu’ doctor” Îi spune a lui Ioftin trecând mândru cu tractorul. „Eu sunt Bitancu, priceputu’, cu mâna iau, departe arunc, nimic nu știu, nimic să fie”, și-și trage ușor mâinile peste piciorul umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prânz. Fiecare În chilia lui. Hârtia dormind. Cântece umblând prin vise. Liniște ca la Siliștea-Gumești. Călduri ca la Bârlad. O zi călduroasă de vară Într-un cadavru de vară. Nici o tresărire. Doar broaștele, departe de lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici. Atât Îi răspunde și gâfâie amândoi. O pală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici. Atât Îi răspunde și gâfâie amândoi. O pală de vânt atinge tufa unui scaiete În vârful căreia arde o floare de un violet penetrant. Asemeni lui, până departe, câmpia pârloagă, În putere. Un copil, lângă o oaie, doarme cu un câine În brațe În toamna rece. Legați de pământ. Spuma albă prăbușindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
patului din camera de oaspeți unde doarme acum. Pereții erau foarte goi, iar podeaua era plină de mici adâncituri ca niște pietre funerare care arătau locul în care se aflaseră cândva mese și scaune. Aproape că mă așteptam să văd scaieți intrând pe ușă rostogolindu-se, iar pe fundal coloana sonoră de la The Good, the Bad and the Ugly. Am găsit niște cutii cu lumânări, le-am răspândit prin cameră și le-am aprins încercând să maschez golurile. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cuviincios binețe, iar el le răspunde "Bună ziua". Împinge portița legată de gardul maro cu un cerc metalic. Două bănci de lemn, o fântână, un cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți, picotește toropit de căldura puternică a soarelui. Își pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ta cea mică a găsit o groapă cu colb pe cărare și s-a băgat în ea, dă din mâini și țipă: sunt găină! Sunt găină! Asta după ce s-a tăvălit bine prin iarbă și și-a umplut părul de scaieți. Am nevoie de asistență, nu pot curăța singură găina. Și eu am fost așa nebunatică, mam? Ai întrecut-o, erai ca un băiețoi, dar ce spun eu că erai, parcă acum nu ai mai fi... O să crească, o să se maturizeze
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de a demonstra cât de mult știe el să o parcurgă, nu ca un trecător oarecare ci ca unul implicat adânc în ea. A trecut și ziua aceea și iarăși se lăsă noaptea. Am adunat vreascuri și tufani uscați de scaieți și am făcut un foc. Beam vin fiert cu scorțișoară și povesteam, fiecare ce-i trecea prin cap, dar numai întâmplări vesele, sau aduceri aminte de la alte partide de pescuit. - Mitică, ia spune-ne cum a fost la Podu' Rupt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era democrat liberal și purta banderole negre ca să susțină cauzele radicale. Ținea și școala de duminică la biserica episcopală din localitate. Avea o față rozalie, cultivată, și păr blond Închis, care Îi cădea În ochi atunci când recita poezii. Uneori culegea scaieți sau flori sălbatice de pe pajiște și le purta la butoniera hainei. Avea un corp scund, solid, și adesea făcea exerciții de gimnastică simple Între ore. Punea și muzică la casetofon. Într-un raft din clasa lui avea partituri, majoritatea piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu e altceva decât parfumul morții. Gabriel adoarme lângă soție, conștient de propria găunoșenie dătătoare de copchii și rostitoare de discursuri: „Ninsoarea se așternuse în strat gros pe crucile și lespezile strâmbe, pe gratiile cu săgeți ale porții mărunte, pe scaieții uscați. Sufletul lui se topea încet, pe când asculta ninsoarea lăsându-se ușor peste univers - ușor lăsându-se, ca o pogorâre a sfârșitului lor cel de pe urmă, peste toți cei vii și cei morți“. Noapte bună. 26.06.2007 Ora 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
exacte. Tu - om inform. Și deodată ai chef și prilej de desăvârșire prin cuvânt. Să-ți atârne fraza fragedă, grea, irizând curcubeie asemeni bobului lipit de talia ierbii înalte. Pe o muchie de șanț comunal, năpădit de brusturi străbuni și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se pare posibil. Cuvântul devine coapsă mustind de fervori. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
un gemuleț lucind în turn, iar alături, ca o broască râioasă, baraca unde știam că se află REM-ul. Iadeșul ne sili s-o luăm direct peste arătură, sau mai bine zis peste pământul înțelenit, pe care nu creșteau decât scaieți, buruieni și din loc în loc albăstrele timide. Peste tot erau găuri de gărgăuni. Păianjenii de pământ care se aventuraseră mai departe de gaura lor, verzi și puternici, proptiți pe picioare musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de cauciuc umed, fața Esterei, căreia încă nu-i vorbisem) mi se păreau superflue, îndepărtate, asemenea lumii coralilor de la tropice, din apele calde, cu pești-papagal, stele de mare, bureți și madrepori. Chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o enigmă, ci și destinul însuși. Dinadins, într-o duminică, o luă pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaseră cu totul caracterul străzii. Casa lui moș Costache era leproasă, înnegrită. Poarta era ținută cu un lanț, și curtea toată năpădită de scaieți. Nu mai părea să fie locuită. Cele patru ferestre din față, de o înălțime absurdă, înălțau rozetele lor gotice prăfuite, iar marea ușă gotică avea geamurile plesnite. Felix își aduse aminte de seara când venise cu valiza în mână și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nervos, să împingă cu bastonul caftanul muscalului : — Unde-ți ții ochii, dobitocule ? întoarce, n-auzi ? întoarce odată, vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi cules de oriunde. Dar, uite, lui Narcissus nu-i mai ajunge acum nici cel cultivat și în grășat, din care trei bucăți cântăresc o livră. Ce s-ar în tâmpla dacă și turmele ar refuza să se hrănească cu scaieții de pe câmp și ar pofti la niscaiva delicatețuri năstrușnice? Sărmanele dobi toace! Bine că nu știu că există ierburi care cresc doar pentru cei bogați. De câte ori nu i-a zis că roata se poate întoarce oricând să încerce să aducă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gură până la cină, așa că au pregătit o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț peste bunătățuri. Îl tentează mai întâi salata de legume fine, aromată cu ierburi, pregătită după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]