671 matches
-
mîna, dar atunci apăru un băiat mai blond decîi Santiago, o Îmbrățișă pe cealaltă stewardesă și o sărută la fel de lung, „Băiatul lui Lester!“ comentă Juan Lucas, Încîntat. „Nu-i lasă să coboare pe ceilalți pasageri“, interveni Julius și-și dădu scama că spusese o prostie, cel puțin judecînd după privirea cu care-l țintui Juan Lucas. În sfîrșit, se uitară spre terasă. Santiago Îi zări imediat În marea de oameni care-și aștepta rudele sau prietenii. „Aia sînt, Îi arătă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe piatra de rîu. Din cauza tălpilor subțiri simțeam fiecare pietricică. Totul era în floare. Arbuștii și ierburile. Ciuboțica cucului, rapița, gura-leului, micile, rotundele păpădii. Totul era larg deschis, absorbind aerul greu al serii și, în schimb, împrăștiindu-și parfumul, seva, scamele pufoase care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Trecu un nor pe deasupra lui, și nu mai zări decît scînteierea ferestrelor și acoperișurilor, apoi scînteile plutiră pieziș ca fulgii de zăpadă într-un azur argintat, unde zburară în cercuri asemeni pescărușilor deasupra vapoarelor, apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu e asta. Femeile pot trăi foarte bine cu un amant nepriceput, dacă le face fericite în alte chipuri. Dar tu ești mult prea serios tot timpul. Tu faci în așa fel încît micile mele sentimente, obișnuite, să pară niște scame inutile. Pentru tine viața e o datorie, ceva care să fie studiat și corectat. îți amintești că atunci cînd eram însărcinată și spuneam că-mi doresc o fată, și tu mi-ai spus că vrei un băiat astfel încît cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de o albeață nemaiîntîlnită în lumină scăzută. Se subția și se deschidea sub el, și o clipă, mașinăria păru să se răstoarne, pentru că luna strălucitoare lumina prin deschizătură. Privea jos, la cerul reflectat în lacul circular, reflectat și mărit, pentru că scama neagră din centrul lunii era în mod clar o reflectare a mașinii-pasăre. Lacul, deși întunecat, avea propria lui culoare. Un halou negru înconjura luna reflectată și un inel de apă albastră adîncă și presărată cu stele îl împrejmuia. La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un ochi și sentimentul ce se născu în el în acel moment era mult prea proaspăt pentru a avea un nume. Gura și mintea i se deschiseră larg și singurul gînd care-i mai rămăsese era întrebarea dacă el - o scamă dintr-o scamă care plutea dinaintea unei pupile gigantice - era văzut. Sforțîndu-se să se gîndească la altceva, privi spre stele, dar imediat se uită în jos și văzu că ochiul era mai aproape acum și vedea doar stelele reflectate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sentimentul ce se născu în el în acel moment era mult prea proaspăt pentru a avea un nume. Gura și mintea i se deschiseră larg și singurul gînd care-i mai rămăsese era întrebarea dacă el - o scamă dintr-o scamă care plutea dinaintea unei pupile gigantice - era văzut. Sforțîndu-se să se gîndească la altceva, privi spre stele, dar imediat se uită în jos și văzu că ochiul era mai aproape acum și vedea doar stelele reflectate în adîncuri. în ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aer rece și înviorător ca un ochi de apă. La orizont văzu un munte de nori albi, singuratic ca o cană cu lapte la marginea unei mese goale. Un punct negru în formă de pasăre, aruncînd o umbră cît o scamă, păru că-i traversează una din laturi. Mai tîrziu, cînd vîrful și prăpăstiile muntelui pluteau cremoase și orbitoare deasupra lui, îndreptîndu-se spre soare care le colora umbrele în tonuri de albastru, văzu că întreaga cîmpie înnorată se termina acolo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă cu etaj. Nicu se întrebă de ce se mișcă atât, că nu păreau să caute sau să urmărească ceva, ca el, bunăoară. El avea o țintă precisă, care se și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e rece? Am putea să mergem cu pipele mai la adăpost... — Mie îmi zici? Crezi că am uitat cum e iarna, când ajungi aici prima oară? Suntem în plin câmp. Zăpada părea albăstruie sub becuri și nu era lună, doar scame de nori, pe un cer de sticlă afumată. În curând, o zări doar ca pe o scânteie, la capătul țigării aprinse, dar îi simțea felul de a-i sta în preajmă, precum o tigroaică în ierburi. Ea nu tremura, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca și cum ar fi pășit pe un prag, într-o clipă se găsi între ei, cu Eleonor, lângă împărat și soldați. Tată-său, ajuns bazari, îi spusese că raiul e un covor: sufletele saltă cu el, ușoare ca scrumul ori ca scamele moi de lână. Simțea iz de mătase în nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apă, mormăi Scarlat. Nu, nu vreau proaspătă. Asta de pe masă. Doamna Miga ridică din umeri. ― Cum dorești. Melania își strânse gulerul rochiei. Peste ochii palizi trecu o umbră de îngrijorare. " În realitate, omul acesta suferă în-gro-zi-tor și nu-mi dau scama cum I-aș putea ajuta. Abia ține arma în mână. Ceilalți cred că au pătruns în muzeu. E doar trecut de miezul nopții." Suspină încet. Ioniță Dragu o întrebă îngrijorat: ― Ai nevoie de ceva? Bătrâna îi mulțumi cu un surâs
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de atent "lucrează" Melania Lupu și totuși se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre care să se poată afirma cu certitudine că-i aparține: un fleac, o scamă, o dâră ușoară de parfum. Presimțea, presimțise de la început că indiferent de soarta tablourilor (faptul că le recuperase i se părea cum un aspect subsidiar) Melania Lupu i se va strecura din nou printre degete, zveltă, proaspătă, cu eleganța ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
perie îndelung părul decolorat. Avea o față pământie, fără pomeți. Pe buza subțire cu colțurile coborâte îi răsărise un herpes. Se desprinse oftând de oglindă și începu să se plimbe prin cameră. Se oprea din când în când și ridica scame invizibile. Lucrurile străluceau de curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile de cafea așezate într-o rână, să se vadă mai bine desenul, cristalul de pe masă care strivea un macrameu minuțios brodat, bibelourile naive așezate pe marginea studioului, cele patra volume verzi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mașină. Vor căuta amprentele și le vor găsi. Fiți atent, domnule Matei! Niciodată nu apeși la o astfel de mașină pe fixator cu mâna dreaptă! O faci totdeauna cu arătătorul sau inelarul de la stânga. Carul, desigur, tot cu stânga... Țineți scama de orientarea literelor! Grigore Popa clătină din cap edificat: ― Pe lângă asta, Vitto Genovese e un copilaș dulce... Părea interzis. Bătrâna pe care de ani de zile se obișnuise s-o nesocotească, o femeie lipsită de interes, bleagă și copilăroasă cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
făcea plăcere să-l impresioneze pe domnul Levy cu ordinea de pe masa lui de scris. Alături de locul său era biroul cu capac-rulou al domnișoarei Trixie. Sertarele pe jumătate deschise erau ticsite cu ziare vechi. Sub el, printre grămăjoarele mici de scame, o bucată de carton vârâtă sub un picior îl făcea să stea drept. Pe birou se vedea o pungă cafenie de hârtie, umplută cu resturi vechi de stofă, iar scaunul era ocupat de un ghem de sfoară. Scrumiera era înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față împotriva unei furculițe lungi mânuite de un Methuselah înnebunit și că acum Clyde își dezvăluie partea cea mai rea a caracterului său, am încercat să pun capăt micului nostru duel. Am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nostru-i ruinat de tot! Când nu mai putea îndura, Ignatius ieșea din cameră în căutarea unui Dr. Nut. Dacă din întâmplare o întâlnea pe mama lui în antreu, aceasta nu se uita spre el, ci privea sferele pufoase de scamă care, stârnite de fiul ei, pluteau pe podea. Nu părea să mai fie nimic de spus. Ce avea de gând să facă domnul Levy? Abelman, din păcate, părea să fie un om meschin, prea mic la suflet ca să accepte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
primească vreun răspuns și intră direct făcându-i semn lui Salitov să-l aștepte afară. Osip Maximovici, așezat la biroul său, își ridică ochii de sub ochelari. Lentilele străluceau, acoperindu-i ochii cu o foiță film de argint. Nu era nicio scamă pe haina sa neagră. Barba dădea dovadă de o perfecținue sculpturală, iar părul său lung avea consistența unui coif. His neatness went deep. ă Pot să mă așez? Porfiri se înclină de la brâu făcând această cerere. Celălalt bărbat încuviință precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
duminică În Sicilia pe vremea Burbonilor, un câine mare negru se așezase drept În drum, ca și cum n-ar fi văzut niciodată un automobil. Belbo Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o adunare populară. Belbo Întreba cine era stăpânul, voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și alunecă pe drum În jos. De bună seamă, nu există nici o mîntuire pentru cel care a făcut un Pact cu Diavolul. Nemîntuit va rămîne, fie că va pierde, fie că va cîștiga. Dacă pierde, va fi aburcat Într-o scamă cețoasă de Întuneric și vinovăție, un triumf În plus pentru Diavol. Dacă va cîștiga, s-ar putea să trăiască „autentic“, dar la sfîrșit tot nu va fi binevenit În Lumina care i-a scăldat sufletul În tinerețe, o Lumină despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cine își petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că-i mai bine să nu împărtășești sentimentele lui Jack. Stevie smulse câteva din scamele de pe puloverul ei antic și de demult, însă era ca și cum ar fi cărat apă cu sita, pentru că părea să aibă la fel de de multe și după aceea. — La urma urmei, știi vorba din bătrâni, nu te căsători niciodată cu un ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Henrietta cunoaște o femeie minunată, care a avut grijă de o doamnă în vârstă, și crede că s-ar putea să fie disponibilă. O s-o sun mâine - vrei? - poate ar fi interesată să vină să te ajute. Phyllis scutură o scamă imaginară. — Sun-o dacă vrei, dar asta n-o să schimbe nimic. Poți să spui sau să faci orice, Francesca. Pur și simplu nu pot să îndur așa ceva. Grijile. Riscul de-a ne face de râs în tot orașul. Fran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se așază În fața mea și ridică dintr-o sprînceană. — Se pare că aveai nevoie de asta, spune ea. Te simți mai bine acum? Da, Îmi trag eu nasul și scot un șervețel din buzunar, eliberînd În aer un nor de scame. Scuze, zic, trăgîndu-mi iarăși nasul. Emma risipește scamele și spune: — Nu fi caraghioasă. Nu e casa mea. Știi că ăsta e cel mai minunat lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată? — Ce? Că mă consideri sora ta. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sprînceană. — Se pare că aveai nevoie de asta, spune ea. Te simți mai bine acum? Da, Îmi trag eu nasul și scot un șervețel din buzunar, eliberînd În aer un nor de scame. Scuze, zic, trăgîndu-mi iarăși nasul. Emma risipește scamele și spune: — Nu fi caraghioasă. Nu e casa mea. Știi că ăsta e cel mai minunat lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată? — Ce? Că mă consideri sora ta. — O, Doamne, să nu Începi din nou să plîngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]