324 matches
-
de mândrie? Să-i lase să-l bată măr fără să facă nici un gest de apărare... cât e de solid!“ Și totuși, pentru prima oară, simțea pentru el ceva din gingășia pe care o simte o mamă față de copilul ei schilod. O vreme nici unul dintre ei n-a scos nici un cuvânt. Gaston se închisese și el în sine și părea că se gândește la ceva. „N-ar fi trebuit să-l duc pe Gaston în Shinjuku noaptea“, se mustra Takamori. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
locuitorii mă iubesc, chiar dacă uneori, derutați, vor să mă strângă de gât. Am ridicat Hotelul, am reparat Biserica, Școala de fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În care, dacă erai la locul tău, nu prea te lua nimeni În seamă? Spartanul, așa i se spunea tipului; avea el un fix: „Făceau bine spartanii“ - i-a zis și lui Thomas - „că aruncau În prăpastie copiii firavi și schilozi. Crezi că ar fi putut, altfel, cei trei sute de luptători ai lui Leonidas să țină În loc o armată? Vin azi copiii ăștia făcuți În eprubetă! Și clonații, deja sînt cîțiva prin Europa de Est, America e plină, cred! Clonele voastre, a ta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să mă satur de mine, apoi am început să mă urăsc. „Da’ tu de ce te tot lamentezi atâta, mă întreba Marlen? Nu-ți funcționează scula, te-a părăsit iubirea vieții tale și ai nevoie de o scuză metafizică, ești handicapat, schilod, ce dracu-i cu tine? Dacă vrei să te masturbezi mintal, fă-o de unul singur, n-o face în public.” Ce dracu’ era cu mine de mă gândeam așa de mult la stările mele? Da’ cine sunt eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este aleasă cu grijă. Antoniu Îl privește pe țigănușul murdar, cu ochi șașii, care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi drăguț dacă ai fi și tu drăguță. ― A fi prietena lui Brad, spuse Jenny, punând un accent obraznic pe „prietena“, e un rahat, în ceea ce mă privește. Crezi că dacă vii încoace și-ți arăți părul blond și picioarele schiloade pe-aici ai dreptul să iei totul în primire, te înșeli. ― Despre ce dracu' vorbești? Nu încerc să iau pe nimeni în primire, vin aici doar o dată pe zi. ― Las-o baltă, spuse Jenny, scuturând din cap. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a întâmplat mie și nici unei alte persoane din câte cunosc? —De ce nu? m-a întrebat calmă Josephine. —Dar, dar, fir-ar al..., m-am bâlbâit eu înnebunită de furie. De ce unii oameni se nasc orbi? Sau de ce sunt unii oameni schilozi? m-a întrebat ea. Totul e opera întâmplării. Tu te-ai născut cu o înclinație spre „cariera“ de dependent de droguri. Și ce-i cu asta? Ar fi putut să fie mult mai rău. — Nu, n-ar fi putut! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cine știe ce sisteme filosofice complicate în legătură cu ea, nici că o persecutau curiozități metafizice și nici măcar nu închipuia, pentru folosul ei, vreo poveste copilărească, în care îngerii ar cânta fără grije. Numai când freca rufele de dimineață până seara, îndoindu-și corpul schilod deasupra albiei, reflecta cu toată sinceritatea: "De-aș muri odată, să mă odihnesc și eu!" Atâta a înțeles Dumitra: un loc de repaos. Și câți sunt oamenii mai deștepți decât ea care să înțeleagă măcar atîta? Cum a simțit Dumitra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
albiei, reflecta cu toată sinceritatea: "De-aș muri odată, să mă odihnesc și eu!" Atâta a înțeles Dumitra: un loc de repaos. Și câți sunt oamenii mai deștepți decât ea care să înțeleagă măcar atîta? Cum a simțit Dumitra cea schiloadă că e pe ducă, s-a îmbrăcat cu haina ei de sărbătoare, și-a întins trupul mic cât a putut mai bine, fără să economisească din spațiu dintre cele patru scânduri. N-a renunțat nici la o părticică din dreptul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Biblioteca Vaticanului și care, de asemenea, există în slavona veche, la Biblioteca Regală a Habsburgilor (proprietate, în prezent, a statului austriac). Motto: "Și adevărul va mărturisi despre el însuși." EVANGHELIA PĂCII A LUI IISUS HRISTOS Și atunci, mulți bolnavi și schilozi au venit la Iisus, întrebându-L: "Dacă cu adevărat Tu cunoști toate lucrurile, spune-ne de ce suferim acum de toate aceste chinuri cumplite? De ce nu suntem și noi la fel de sănătoși, ca și ceilalți oameni? Învățătorule divin, vindecă-ne, ajută-ne
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se întoarcă acasă și spuneau: "Nu vreau să mă duc acasă, unde totul este întuneric și fără bucurie. De ce să ne ducem acum acasă, unde nimeni nu ne iubește?" Ei vorbeau în acest fel pentru că toți erau săraci, șchiopi, orbi, schilozi, cerșetori, vagabonzi, disprețuiți în nemernicia lor, ținuți doar de milă în casele în care găseau uneori refugiu doar pentru câteva zile. Chiar unii care aveau și casă și familie au spus: Și noi vom sta acum cu voi". Pentru că fiecare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
avocații proști, zicem. Iată o rasă de animale foarte puțin periculoasă. [TINEREȚEA POPORULUI ROMÎN] 2255 Precum copilului nu-i plac oamenii nalți și puternici și simte un fel de respect unit cu teamă de ei, dar s-apropie lesne de schilozi și de caricaturi de cari nu se teme - tot astfel observăm și la poporul românesc, hotărâtor tânăr, că-i plac păpușile, arlechinii și caraghiojii. Dar se face Vitleim la Zece Mai? Toată suflarea copilărească din țară aleargă să vadă. [FALSA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Lincolnul își pierduse viteza a doua a schimbătorului automat - fusese smuls, după cum explicase Vaughan mai târziu, în timpul unei întreceri de viteză cu Seagrave. Uneori, pe Western Avenue, ni se întâmpla să blocăm traficul de pe banda de viteză, așteptând ca transmisia schiloadă să ne permită să trecem de la douăzeci de kilometri la oră la o viteză superioară. Vaughan se putea comporta ca un fel de paraplegic, manevrând cu bruschețe volanul ca și când s-ar fi așteptat ca mașina să fie dotată cu comenzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o întreb. — Fiindcă îmi place piesa asta, zice. Dar nu vreau să mă număr și eu printre victimele ei. Închide ușile și-și pune sculele la loc în poșetă. — O să mă întorc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atacau și abia apoi întrebau. Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-aici! Grăbește pasul și-l vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau dovadă de simpatie și-l încurajau din toată inima. Atîta doar că, între timp, situația se schimbase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut să-l tălmăcească, chicotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și se simțea puțin vinovat pentru a o fi lăsat să Îndure zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar plăcea să știți (scriitorul Închide iar ochii). Și vreau să vă mulțumesc din toată inima, continuă Burgess. Mai Întâi că mi-ați prelungit permisia și acum asta. Dacă mă trimiteau Înapoi pe front, până acum eram mort. Mort sau schilod sau damblagiu. E adevărul adevărat. Nu e sigur că stăpânul l-a auzit, că l-a Înțeles sau măcar că este cu adevărat treaz, dar nu are importanță. Simte tensiunea care l-a cuprins Încă de când s-a Întors În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nepricopsiți, ca mine și ca tine... N-are semnele distinptive. E obișnuiți. Ca tot norodul... Astora prin gând nu le-a trecut c-or să fie vreodată regi. Dacă te așezi lângă ei în tramvai - nu-s nici ciungi, nici schilozi - au fețele atât de neînsemnate, de-ți vine să-ți ștergi nasul pe ele. Și totuși, din magazioarele lui Dumnezeu, când au fost ouați, fiecăruia i s-a vârât în traistă cîte-o șmecherie neobișnuită... Unul, cum zice fermecătoarea, are inteligența
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe dos. Profesorul din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou, spirit muritor. Din fotoliul său, cât grăuntele de nisip, Țaca îi șterse Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dimineață cu siguranță c-o să mă pedepsesc io singur, așa cum odinioară m-am pedepsit ani în șir printr-o sfântă uniune cu o hoașcă cocoșată drept nevastă. Ăla a fost un lucru creștinesc, dacă vreți: să-l ajuți pe cel schilod și să suferi nebunește în tot acest răstimp. Ai făcut-o vreodată cu o cocoșată, fermierule? Atunci nu-mi refuza libertatea. Am ispășit din plin. Nu vin cu dumneata, spuse femeia. — Nu vii? tună O’Toole. Nu vii chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic. Lustra Începe să se balanseze tot mai intens, apoi să se Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toate pe rând precum veniră Și cum cătând norocul mormântul și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu mutra lui de capră și trup schilod de Faun Își tîrîe piciorul ținîndu-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. De-odată-n fundul salei, apare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]