569 matches
-
de noi. Întreaga Japonie a trăit până acum în pace. De ce ați venit voi, preoții, să ne tulburați pacea? N-am venit să vă tulburăm. Vrem doar să vă împărtășim și vouă adevărata fericire. Adevărata fericire? chipul lui Matsuki se schimonosi într-un zâmbet chinuit. Adevărata fericire pe care o propovăduiți voi, misionarii, e prea copleșitoare pentru Japonia. Un leac prea puternic se preschimbă în otravă pentru unii oameni. Fericirea despre care vorbiți dumneavoastră este pentru Japonia acel leac devenit otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe la răscrucile acelor sate părăsite, năpădite de buruieni și îngropate sub nisip doar vântul mai șuiera cu jale. Dar așa e în luptă, murmură samuraiul. Așa se întâmplă în orice țară învinsă în război. Nu vorbesc despre război, zise omul schimonosindu-se la chip. Numai că acei padres care au venit aici mai târziu au uitat de multele suferințe ale indienilor... Nu, n-au uitat. Se prefac că nu s-a întâmplat nimic. Cu chipurile prefăcute, dar cu vorbe pasămite sincere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
precum Caiafa. Dar... să nu-ți închipui că inima mea nu va cunoaște jalea și remușcarea în acele clipe. Cineva trebuie să poarte povara suferinței. Cardinalul își ridică ochii din pământ. Chipul său până atunci plin de încredere era acum schimonosit de amărăciune. Rămas fără cuvinte, încă mă mai îndoiam de adevărul sentimentelor cardinalului. Nu mi-am închipuit niciodată că un om atât de însemnat precum cardinalul poate să-și mărturisească suferința atât de limpede și de fățiș. — Știu că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia și vroia să participe la ceremonie. Ca să nu fie recunoscut se gheboși, își schimonosi cât putu fața și, ajutat de întuneric, intră în trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
interpreta o scenă puternică, așa îmi strâmb gândul după o formă unică de pedeapsă. Neștiind întru cât va avea efectul dorit răutatea mea, imaginația mi se zbate în van. Cu vaga intenție de a o face să se reîntoarcă, îmi schimonosesc figura ca să-i arăt cât sunt de nenorocit. Sau arătîndu-mă indiferent va durea-o mai mult? Dar sentimentul acesta este prea fin ca să-l simtă cu tăria cu care vreau. Și apoi, chinul meu are nevoie de o descărcare fizică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca pe un copil, îi facem joacă (Ioana a rugat-o chiar pe madame Pitpalac să-i aducă de la oraș o jucărie specială), îi observăm orele de mâncare, păzim să mănânce exact cât trebuie și vorbim tot timpul cu el, schimonosind cuvintele, ca și cum astfel am putea fi mai ușor înțeleși. Atâta căldură degajează din ființa lui, și totuși siguranța că, dacă am dispărea vreunul din noi, el nu va da nici un semn de neliniște, ci va continua să-și facă tabieturile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia și vroia să participe la ceremonie. Ca să nu fie recunoscut se gheboși, își schimonosi cât putu fața și, ajutat de întuneric, intră în trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa vechile cărți bisericești au fost arse și rescrise, canoanele slujbelor au fost schimonosite și pervertite și ele la așa numită nouă credință. Prigoana Împotriva celor drepți a fost cumplită. Toți cei care au continuat să-și facă semnul crucii cu două degete, cum desprinseseră din moșii și strămoșii lor, În loc de trei, sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În acțiune. Înfricoșata Atena Încercă să dea un telefon prietenului ei dar, cel care părea a fi șeful o bruscă violent, argumentând. „Nu e nevoie de prezența lui...Nu de altceva Însă, ne e teamă să nu fim măcelăriți...!!” - se schimonosi el, privind semnificativ la colegii lui. Timp de câteva ore, obiectele din apartament fură răscolite, aruncate În dezordine pe unde se nimerea. Însfârșit, În cele din urmă tâlharii oficiali dădură la iveală provizia facută de Atena. Două kilograme de zahăr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
confruntarea cu ei a fost de fapt confruntarea cu noi înșine, iar lucru ăsta ne-a întristat, pentru că am făcut descoperiri dureroase: că nu ne iubim, că ne chinuim singuri, că nu vrem să ne bucurăm atunci când putem, că ne schimonosim viața, că visăm mereu să fim ca ei, în loc să vrem să fim ca noi!! În ’90, vara târziu, mă întorceam din Anglia în Franța cu gândul să ajung la Bruxelles. Docherii francezi erau în grevă, marea era agitată, iar feribotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmi vine de la beție. Vinul curge în mine precum sângele. Cărțile arse în ziua aceea în public aparțineau, îmi explică tata, unui alt medic, unul dintre adversarii cei mai înverșunați ai lui Astaghfirullah. Se numea Abu-Amr, dar prietenii șeicului îi schimonosiseră numele în Abu-Khamr, „moș Alcool“. Predicatorul și medicul nu aveau decât un singur lucru în comun, graiul slobod, și tocmai vorbirea asta pe șleau le ațâța necontenit certurile ale căror peripeții erau urmărite de toți locuitorii Granadei. Cât privește restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la rădăcina unui tufiș, zări un chip schimonosit de groază și privirea teribilă a unor ochi larg deschiși, de un albastru spălăcit. Se opri; inima începu să-i bată cu putere. Se aplecă încet, însă tresări brusc și se dădu câțiva pași înapoi: era un cap tăiat. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath, la început delicat, ca să vadă cum reacționa, apoi împingându-l brutal, o dată ce ajunseră la concluzia că nu reprezenta o amenințare. Și cum putea să-și schimonosească fața! O privire impresionată se întipări pe chipurile maimuțelor. Fură și mai impresionate după ce petrecură destul timp în livadă ca să-l poată identifica pe Sampath ca fiind nucleul acestei frumoase comunități peste care dăduseră. Într-un mod destul de comic, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea era tot acolo și-l sorbea din priviri. Nu în seara asta, Josephine, s-a rugat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ani. — Diabolic? s-a strâmbat cel din oglindă. — În orice caz, teribil. Cum le așază viața! — Aiurea! Poate nici măcar nu era ea. Poate doar semăna cu cea pe care spui că o doreai. S-a strâmbat iarăși cel din oglindă, schimonosindu-și buzele. Fierbeai după ea. Te-mbătai de ea când te nimereai prin preajma ei. Apoi ea se ducea în camera ei și se culca cu bărba-su. Iar tu... — Eu? Eu ce? — Îți pierdeai nopțile scriind poezii proaste. — Aici ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Foșnetul cărților și zornăitul zarurilor Îi creau o stare de angoasă. Senzația de teamă din piept Îi creștea. Masterandul Își trecea privirea de la unul la altul, Încercând să găsească În conversație un colac de slavare pentru teama lui. Spaima Îi schimonosea chipul palid, făcându-l de nerecunoscut. Masterandul Încerca să stea nemișcat pe scaun, fără să facă nici cel mai mic zgomot. Deodată simți că se sufocă și atunci, scoțând un urlet prelung, țâșni ca Împins de un resort de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe ceilalți trei În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua picura din cer. Deasupra lui ardea, ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați nămol de-acolo...” „Da, din când În când mă Încearcă un junghi la rotula dreaptă...” „Unele au darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În care Îi fuseseră antrenate afectele. Noimann se simțea ca o marionetă aflată În mâinile unui păpușar dibaci, care, ascuns după cortină, Îl prezenta publicului, schimonosindu-i fața În fel și chip. Era suficient ca păpușarul să miște un deget pentru ca medicul să simtă În interiorul său o neliniște și teamă ce nu puteau fi stinse nici cu o cisternă de alcool. Norul de gânduri negre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asupra armatei din care brancardierii fac sau au făcut parte. Nu se poate distinge dacă rănitul poartă vreun acoperământ de cap, În primul rând pentru că el ține, nu se știe de ce, mâna stângă ridicată. Nu-i putem vedea nici figura schimonosită de durere și nici felul bonetei sau căștii (dacă are). În al doilea rând, el ar fi putut s-o piardă când a fost rănit și e de bănuit că un om care tocmai a fost rănit nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zece ani sau pe tine, prietena care chiulește de la petrecerea ei de rămas-bun ca să piardă timpul cu un tip oarecare? Ha? Se aplecă și mai mult spre mine, plutind intimidant deasupra mea cu tot corpul său, iar fața i se schimonosi Într-o expresie suferindă, amenințătoare și m-am Întrebat În treacăt dacă ar fi nimerit să-i dau un șut În boașe. Nu mă temeam pentru siguranța mea cât eram dezgustată de apropierea lui, dar n-a trebuit să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al lui Hristos și a Maicii Sale. Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de acești „comunisto democrați”, fără pic de credință, de moralitate, de demnitate; aceste hiene care s au așezat pe spatele poporului, pe care îl robesc și îl schimonosesc fără încetare. Trădători și lași, politicienii de azi, nu numai că nu înțeleg destine ca cele ale celor care s-au jertfit în temniță pentru un ideal, dar le și înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu ochi și urechi aici, la Bombay. Întotdeauna a fost așa. Ce-ai crezut tu? Ea este o femeie bogată, o englezoaică, iar tu, un băiat de pe stradă... chiar dacă ea este...ce ți se pare amuzant? Figura lui Bobby este schimonosită de un zâmbet amar. — Nimic, Amma, nimic. Ai ceva de lucru pentru mine? Doamna Pereira bombăne ceva și în timp ce Mabel toarnă ceaiul, începe să-și smulgă ceva consistent din călcâiul drept. Își continuă operațiile, vorbindu-i lui Bobby despre domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
izolată, încordată și, într-un fel vag, dar foarte real, nemulțumită. Teama mă însoțește permanent și mă gândesc în mod constant la rivalele mele. Mă întreb cât timp va mai dura până ce o alta îmi va lua locul. Chipurile lor schimonosite de gelozie îmi năpădesc gândurile, precum cețurile iernii. Sunt sigură că rivalele mele au trimis spioni să mă supravegheze: „ochiul“ ar putea fi chiar unul dintre slujitorii împăratului. Dacă este așa, el va raporta cu siguranță activitățile noastre din palanchin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]