318 matches
-
în anul 1327 ordinului predicanților (dominicanilor) din Ungaria ca să stârpească din rădăcină toți vlăstarii ereziei din via Domnului. În urmarea acestei porunci ordinul dominicanilor era dator să propovăduiască o cruciată împrotiva tuturor ardelenilor, bosniacilor și slovenilor cari, ca eretici sau schismatici, se țin departe de biserica catolică, apoi ordinul era în drept de-a da, pentru stârpirea acelora, deplină absoluțiune tuturor cruciaților, în același chip în care se obicinuia a da absoluțiune pentru cruciata la Sf. Mormânt. Acelaș papă trimise pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arma-n mână și cu succes poftei de cucerire a Ungariei. Scaunul papal luă deci pe regele apostolic sub scutul său deosebit, și Ioan al XXII-lea dispuse (1334) ca toți dreptcredincioșii din Ungaria cari vor merge-n campanie contra schismaticilor, tătarilor și păgânilor și ar pieri sau imediat pe câmpul de luptă sau în urma rănilor primite pe el, să aibă deplină iertare de păcate. Apoi, fiindcă regele Carol Robert arăta foarte multă asiduitate întru creștinarea dorită a rutenilor schismatici din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
contra schismaticilor, tătarilor și păgânilor și ar pieri sau imediat pe câmpul de luptă sau în urma rănilor primite pe el, să aibă deplină iertare de păcate. Apoi, fiindcă regele Carol Robert arăta foarte multă asiduitate întru creștinarea dorită a rutenilor schismatici din Galiția și a altor populațiuni renegate de pe lângă marginile regatului său și fiindcă pentru aceasta avea mari cheltuieli, papa Ioan al XXII-lea îi încuviință cererea și-i dete voie ca să perceapă și să întrebuințeze în curs de trei ani
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
papa Clement VI (1351) dete voie regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, ca să ridice în cuprinsul teritoriului său, dar mai cu samă pe la margini, biserici parohiale romano-catolice, în socotința cumcă prin asemenea biserici s-ar putea converti cu mult mai ușor schismaticii eretici, necredincioșii și păgânii care cresc și se-nmulțesc pe acolo ca buruiana cea rea. Același papă orândui a se trimite frați din ordinul minoriților din Ungaria în Cumania și celelalte țări laterale ungurești, parte pentru a întări pe neofiții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
jurământul lui canonic și să-i dea tot ajutorul în contra supărărilor ce i s-ar putea întîmpla. Silnica convertire a celor de lege grecească din regatul maghiar. Întemeiarea acestei dieceze era în intimă legătură cu combaterea și alungarea ereticilor și schismaticilor, urmată înlăuntrul regatului unguresc și în afară de el, după ațâțările insinuate din partea papei în sufletul regelui. Regele Ludovic I (cel Mare) pe cât de zelos în credință, pe atât de războinic, încercase deja de-a sili cu sabia pe litvanii și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la credința romano-catolică, deci îi rosti regelui mulțumita sa arhipăstorească, purtând de grijă pentru a li se rândui preoți celor din nou convertiți și exprimând dorința ca în curând să se înceapă și să se îndeplinească și convertirea resturilor de schismatici, câți ar mai fi rămas. Tratări cu Bizanțul pentru uniune. Cruciată contra turcilor. Readucerea la biserica romană a împărăției grecești, celei din ce în ce mai amenințate de turci, rămase ș-acum ca și mai-nainte o idee de predilecție a Scaunului papal, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale. Fiindcă succesul dorit al acestei încercări nu se ivi numaidecât, papa, după câteva luni, înmulți numărul misionarilor catolici din Valachia, dând totodată voie, ca, atât în țara aceasta precum și în Rusia și în Litvania, să se rânduiască pentru convertirea schismaticilor douăzeci și cinci de călugări minoriți, sub conducerea minoritului Nicolae de Melsac, care prin petrecerea lui mai lungă în aceste locuri se familiarizase cu împrejurările din Valachia. Dar cu cât mai puternice și mai necontenite erau silințele Curții romane, cari aveau de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o stranie senzație de scufundare. Gruparea de acum fusese posibilă datorită reunificării promoției după alegerile de la cluburi, ca un fel de ultimă și disperată Încercare de a se cunoaște mai bine, de a rămâne uniți, de a lupta Împotriva spiritului schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în nordul Dunării. Acești prizonieri și-au păstrat credința, ba chiar, ulterior, libertatea. În afară de aceștia, un rol l-au jucat și cei refugiați în nordul Dunării ca urmare a apăsării fiscale din Imperiu, se adăugau victimele credinței oficiale, ereticii și schismaticii, care fugeau fără încetare la barbari, așadar, o sumedenie de fugari. Prin urmare, între 454-600, în spațiul carpato-dunăreano-pontic, au existat condiții favorabile pentru consolidarea comunităților existente și creștinarea locuitorilor din nordul Dunării încă păgâni. Dar acești factori n-au acționat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
corespunzătoare din dijmele care se strângeau de la ei. Însă nu știm, nu avem nici o dovadă că s-ar fi desemnat un episcop-vicar dintre români. Scrisoarea amintită atestă existența unor episcopi ortodocși în teritoriile extra-carpatice (acei "pseudo-episcopi"), ca și rezistența românilor ("schismatici") în fața prozelitismului catolic. În același timp, este vorba despre prima atestare documentară certă a existenței unor episcopi ortodocși români la începutul evului mediu. Acești episcopi își aveau reședința undeva la sud și est de Carpați, și se aflau în preajma acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
salinelor, care ajungea până la mănăstirea Sf. Benedict (Slovacia). Sunt amintite în continuare orașul (civitas) Biharea și cetatea (castrum) Biharea (jud. Bihor) și mai multe sate. Actul respectiv dezvăluie realitățile sociale și economice feudale avansate. Tot acum este preluată de la "românii schismatici" și cetatea Medieș-Satu Mare. La sfârșitul secolului al XI-lea și începutul celui de-al XII-lea, regatul Ungariei a reușit să reocupe teritoriile cucerite de Ștefan cel Sfânt, să le extindă și organizeze. Înfrângerea pecenegilor care dominau anterior regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe de altă parte, suprimarea progresivă, dar și cu reveniri, a autonomiilor teritorial-politice ale autohtonilor (românilor) și, în cele din urmă, în secolul al XIV-lea, excluderea lor din congregații și din sistemul "constituțional" al voievodatului, în calitatea lor de "schismatici" (ortodocși). Spațiul intra-carpatic a fost integrat în limitele (hotarele) voievodatului, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația etnică a țării, în urma colonizărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autonomie teritorial-politică și etnică, s-a constituit în Transilvania sistemul de guvernare medieval, caracterizat prin cooperarea între puterea centrală (regalitatea) și corpurile privilegiate-forțele politice reprezentate în adunări nobiliare (congregații) și prin excluderea din sânul sistemului politic a masei neprivilegiaților (românii "schismatici"). Cea dintâi în ordinea constituirii și însemnătății politice, în sistemul de guvernare al voievodatului, a fost nobilimea. Aceasta s-a dezvoltat pe temelia stăpânirii pământului, în cuprinsul teritorial al comitatelor regale, o parte din atribuțiile lor trece la reprezentanții nobilimii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cruciadelor, când presiunea Apusului roman asupra sud-estului controlat de bizantini a fost constantă. În ciuda restaurației politice ulterioare (1261), vulnerabilitatea sa structurală s-a menținut până la sfârșit. Ca o consecință a cuceririi din 1204, extinderea cruciatei în partea Europei răsăritene împotriva "schismaticilor" (ortodocșii) și a păgânilor, pruși, lituanieni, cumani ș.a., încercarea permanentă a papalității de a obține, prin constrângere, prin expediții militare (cruciate) acceptarea supremației sale, a dus la o înfruntare politică și ideologică (spirituală) de mari proporții, care a implicat ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 5 august 1331, aflăm despre o expediție a oastei regatului împotriva mongolilor, considerată victorioasă. Se pare că la întoarcere, armatei regelui i s-a pregătit o cursă primejdioasă (V. Spinei se întreabă dacă nu este vorba aici despre românii "schismatici" și nu despre mongoli!). Acțiunile militare antimongole ale regilor Ungariei erau parte componentă a politicii expansive a acestora, orientată spre teritoriile extra-carpatice, reactivată de regii angevini de la începutul domniei lor. Dar o serie de acțiuni militare ale lor erau răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale regilor Ungariei erau parte componentă a politicii expansive a acestora, orientată spre teritoriile extra-carpatice, reactivată de regii angevini de la începutul domniei lor. Dar o serie de acțiuni militare ale lor erau răspunsuri la expedițiile de pradă ale mongolilor și "schismaticilor". Pe de altă parte, expedițiile regilor ungari n-au avut o amploare deosebită-cronicile ungare medievale nu le consemnează, probabil erau confruntări mici, episodice. În ceea ce privește pe "schismaticii", menționați în documente, este bine să precizăm că nu întotdeauna ele se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de acțiuni militare ale lor erau răspunsuri la expedițiile de pradă ale mongolilor și "schismaticilor". Pe de altă parte, expedițiile regilor ungari n-au avut o amploare deosebită-cronicile ungare medievale nu le consemnează, probabil erau confruntări mici, episodice. În ceea ce privește pe "schismaticii", menționați în documente, este bine să precizăm că nu întotdeauna ele se referă la românii extra-carpatici, cum se crede îndeobște, ci, mai ales, la rutenii din imediata vecinătate a Ungariei, care însoțeau pe mongoli în atacurile lor de pradă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
seama de dependența lor politică față de Hoarda de Aur, a celor din sudul Moldovei mai ales, faptul nu ar fi imposibil (V. Spinei). Interesată de progresele catolicismului, papalitatea a susținut activ, moral și material, politica est-carpatică a regilor angevini împotriva schismaticilor ruteni și români. Concret, în 1314, papa Clement V acorda iertarea păcatelor celor ce vor muri în luptele cu tătarii și schismaticii. La rândul său, papa Ioan XXII permitea, în 1332, regelui și oștenilor săi ca în vremea expedițiilor împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Spinei). Interesată de progresele catolicismului, papalitatea a susținut activ, moral și material, politica est-carpatică a regilor angevini împotriva schismaticilor ruteni și români. Concret, în 1314, papa Clement V acorda iertarea păcatelor celor ce vor muri în luptele cu tătarii și schismaticii. La rândul său, papa Ioan XXII permitea, în 1332, regelui și oștenilor săi ca în vremea expedițiilor împotriva schismaticilor să nu respecte interdicțile alimentare în timpul postului. Tot în 1332, papa ceda regelui Carol Robert, la solicitarea acestuia, o treime din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ruteni și români. Concret, în 1314, papa Clement V acorda iertarea păcatelor celor ce vor muri în luptele cu tătarii și schismaticii. La rândul său, papa Ioan XXII permitea, în 1332, regelui și oștenilor săi ca în vremea expedițiilor împotriva schismaticilor să nu respecte interdicțile alimentare în timpul postului. Tot în 1332, papa ceda regelui Carol Robert, la solicitarea acestuia, o treime din veniturile Sf. Scaun din regatul Ungariei pe timp de trei ani, pentru luptele cu rutenii și alți schismatici și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotriva schismaticilor să nu respecte interdicțile alimentare în timpul postului. Tot în 1332, papa ceda regelui Carol Robert, la solicitarea acestuia, o treime din veniturile Sf. Scaun din regatul Ungariei pe timp de trei ani, pentru luptele cu rutenii și alți schismatici și necredincioși. În același scop, papa se angaja să remită regelui a treia parte din dijmele ce i se cuveneau din regatul Ungariei pe timp de șase ani. În 1334, papa Ioan XXII proclama o cruciadă împotriva "schismaticilor, tătarilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și alți schismatici și necredincioși. În același scop, papa se angaja să remită regelui a treia parte din dijmele ce i se cuveneau din regatul Ungariei pe timp de șase ani. În 1334, papa Ioan XXII proclama o cruciadă împotriva "schismaticilor, tătarilor și păgânilor" și, totodată, el oferea iertarea păcatelor celor ce își vor jertfi viața în război, favoare repetată în 1339, la cererea regelui, de noul papă Benedict XII. În 1345, după atacarea Poloniei de mongoli, același papă cerea organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor) supuși. De aceea scrie papa, după făgăduința dată de rege că va aduce la dreapta credință (catolică) pe schismatici (ortodocși), să se impuie vlahilor înșiși un episcop catolic. Următoarea acțiune a regalității ungare a fost constituirea unei Cumanii vasale. În timp ce în prima jumătate a secolului al XIII-lea, cele două Valahii urmăreau a se uni și anume pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trecuse cu toți supușii săi (15.000, după izvoare), în Transilvania. Acțiunile predicatorilor catolici au înregistrat succese în rândul cumanilor-este vorba, subliniază Iorga, de păgânii hoardei nu alții, pe care această convertire ar fi putut să-i apropie de românii schismatici și, dacă n-ar fi intervenit năvălirea tătarilor la 1241, să facă din această Cumanie de simplă hegemonie turanică o adevărată țară consolidată și durabilă, ca Ungaria însăși. De-aici se deduce și sensul pe care regalitatea ungurească încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]