580 matches
-
gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește; a zgândări, „a irita, a răscoli”, adică „a scobi în interiorul a ceva”. Cf. lat. gomphus (γόμφος) care însemna ceva de prins, de strâns: „țepușă, cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei; germ. Hand înseamnă „mână”, vgr. χανδάνω „apuc, conțin, țin”, lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ci de ici de colo. Am uitat să precizez că piua în care se punea sămânța de cânepă la bătut cu pilugul era un fel de buduroi, prevăzut cu o scobitură, anume făcută în corpul lemnului care fiind răchită, se scobea ușor și adânc. Aici, înăuntru, se așeza sămânța care primea loviturile pilugului (chilugului). Julfa rezultată era ceva delicios, o delicatesă , căreia, deși i se zicea „hrana săracilor” nu prea era la îndemâna oricui. O aveau numai bunii gospodari. Cei care își
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar bucățele din viscerele pe care Terby din spintecase din pisică stropiseră gardul înflorat, colcăind de muște. Mi-am imaginat că trebuia să existe un martor al descoperirii mele, întorcându-mă brusc de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lemn, pe o plajă pustie, la malul oceanului. În fiecare zi eu plecam în larg, cu barca, iar seara mă întorceam cu un pui de somn. Apoi făceam focul pe plajă și tu găteai puiul de somn. După ce mâncam, ne scobeam în dinți cu așchii de lemn din barcă, apoi adormeam legănați de fâșâitul valurilor. Într-o dimineață, un milion de oameni au apărut pe plajă, cu milioane de cărămizi în mâini. Voiau să construiască un zgârie-nori. Hai să-i ajutăm
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Atunci au început să sape pământul și din oasele morților au extras silitra. În ceea ce privește modul cum se extrăgea silitra, interesante sunt metodele și mijloacele tehnice utilizate. Mai întâi, se săpa în pământ și peste gropi se punea o scândură lungă, scobită în formă de jgheab pe care se așezau butoaiele și coșurile care se umpleau cu pământul săpat. Deasupra acestuia se turna apă fierbinte, care curgând la vale era dusă într-un cazan, unde lucrătorii o amestecau și o puneau să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Mărăști a existat un cătun numit Buduioasa, înregistrat de recensământul din anul 1772-1773-1774. Deși se afla pe moșia Filipeni a răzeșilor, a fost trecut ca aparținând la satul Mărăști. Numele i-ar veni de la niște budăie pentru colectat apa, scobite în trunchiuri de copac și folosite la adăpatul vitelor. Pe locul unde a fost cătunul Buduioasa s-au găsit resturi ceramice, cărămizi, vetre de foc, dovezi certe a unei locuiri vechi. Nu știm nimic de soarta acestor oameni, ce soartă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde era și bodega, unde servea Petrică Cojocaru, funcționa un gater la care a lucrat și unchiul meu, Mircea Ignătescu. Existența morilor de apă și de focă nu a dusă la dispariția râșnițelor, cunoscute din preistorie: pe o piatră dură scobită concav se puneau boabele care erau zdrobite cu alta, acționată cu mâna. Asemenea râșnițe erau la fiecare casă și, pentru creșterea rentabilității, râșnițele s-au perfecționat, fiind mori acționate de forța omului. Cele care au fost folosite pânăă prin anii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puțin mai gros decât un băț de chibrit și e puțin curbat. Suprafața acestuia este foarte netedă, arătând o bună tehnică de șlefuire, iar vârful e destul de ascuțit. Gaura acului este și astăzi bine evidențiată, experții deducând că a fost scobită cu un obiect tăios. Însă este greu de stabilit tipul de ață folosită de sinantropi. Experții au ajuns la concluzia că este foarte posibil ca ațele folosite să fi fost fâșii foarte subțiri din ligamente de cerb. Lungimea ligamentului scos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sprijini de un copac numit Suimu, ca să se odihnească. Brusc, în fața lui se aprinse o scânteie, luminând împrejurimile. Tânărul se ridică brusc în picioare și începu să caute locul de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul, apărea o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rea decât cele pe care le străbătuserăm până atunci, am ajuns la o baltă de izvor. În timp ce Gundo umplea burduful cu apă, Bovo a început să smulgă din pământ și de pe trunchiuri de copaci smocuri de mușchi alb; apoi a scobit cu mâinile în băltoacă până a dat de un mâl argilos pe care l-a amestecat cu mușchiul. Ne-a pus să ne dăm jos încălțările și să ne spălăm pe picioare, după care să ne dăm cu aluatul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sat, mi-amintesc și acum lampa aceea, atât de diferită de lămpile ce se vindeau la magazinul sătesc, făcute în serie pentru țara toată, lampa bunicii nu scotea nici un pic de fum, deși era veche de cincizeci de ani, farfuria scobită de deasupra prin care ieșea gura zveltă a sticlei era de porțelan incrustat în minunate culori, o mână meșteșugită o împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jilțul înalt din biserica de lemn, îmi strecuram degetele printre încrustături urmând sinuosul drum al vegetației florale, apoi adormeam, unii copii dorm cu degetul în gură, avea obicei să spună fratele Rafael și Daniel doarme cu degetul în cercul mare scobit din rozeta soarelui de pe spătarul de lemn care mă făcea nevăzut celor ce-și vârau capul în biserică să mă caute, până când părintele Ioan, Nu-ți ascund, Daniel, că visez să integrez mănăstirea noastră și într-un circuit turistic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia chiliană, casete cu muzică din Anzi, mărgele colorate, brățări de piele împletită, veste de piele cu franjuri, un instrument muzical ciudat, făcut probabil din trunchiul mai subțire al unui copac scobit pe dinlăuntru și astupat la ambele capete, scuturat sau întors cu susul în jos scoate un sunet straniu de revărsări de ape, mai dulce sau mai clocotitoare după cum, diverse semințe sunt în interior, îmi explică Marius, semințe uscate, de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la baie, își face manichiura, nu te scoate din cameră, te lasă să participi la toate operațiunile de întreținere a trupului ei, așa ți-ar trebui ție, să vezi întreg travaliul frumuseții, să te lecuiești de, bărbatul de pe pătură își scobește între dinți cu un bețișor probabil pescuit din iarbă, femeia adună fără grabă resturile de mâncare, pâinea rămasă o înfășoară într-un ștergar alb cu dungi albastre la capete, oasele de la carnea de pui, copiii țopăie de nerăbdare, ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu aveam să ajung niciodată În ÎmpărĂția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja În ea. *** Când o ușiță se deschide Înăuntru, misterioasă și plină de promisiuni, nu se mai poate Închide la loc. Te trezești strivindu-ți unghiile pentru a scobi În pereții tronsoanelor abandonate cu mult timp În urmă, topindu-te de dorul locurilor unde ai fi putut ajunge dacă ai fost incoruptibil și nu te-ai abătut de la drumul tău. idei, proiecte neterminate, idealuri din copilărie, toate zac Îngropate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Culianu a experimentat mai mult decît ne-a împărtășit într-o manieră științifică, mai ales în domeniul Gnozei și Kabbalei. E, cumva, ca într-o povestire a lui Borges despre Paracelsus. Acesta din urmă se retrăsese în atelierul său alchimic, scobit în stîncă, sub nivelul pămîntului. Îi ceru vagului său Dumnezeu, oricărui Dumnezeu, să-i trimită un discipol. În sobă, un foc palid proiecta umbre neregulate asupra athanorului și prăfuitelor alambice. Obosit, Paracelsus moțăia. Deodată, cineva bătu la ușă. Era un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în sus". În aceste circumstanțe epuizante din toate perspectivele imaginabile, femeia are puterea să mai ia o decizie ce pare, inițial, în acord cu toate prevederile înțelepciunii practice: "Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț și, scobind sub căpiță, făcu o ascunzătoare. Vârî copilul și ticsi fânul la loc, apoi porni, nebună, fără să le vorbească, fără ca să mai știe". Întâlnirea cu moș Dănilă vine ca materializare a evaziunii în Câmpiile Elizee. Interesant este că naratorul execută
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și promițându-și ca, ajuns pe culmile celebrității, să-și păstreze întreg spiritul nihilist, fluturându-și „ciorapii împuțiți lângă porțile Academiei Române”. Poezia însăși devine obiect al revoltei, actul creator fiind comparat cu operația imundă a scobitului în nas: „să-ți scobești creierul ca pe un nas/ și din adâncuri să scoți mucii triști ai poemului”. „Drumețul incendiar” este o proiecție a autorului însuși, piromanul care lasă în urma sa ruinele fumegânde ale artei convenționale, hrănită din procedee retorice ieftine și din stereotipii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
urmă, peste tot, muniții, armament. Jucându-mă, am găsit un tub de alamă, care nu era altceva decât un focos de grenadă plin cu o materie galbuie, de fapt praf de pușcă. Și ce m-am gândit eu? Să-l scobesc cu un ac de siguranță, ca să scot praful, fiindcă mă amuza să-l pun pe jos și să îi dau foc. Am zgărmănat de vreo două ori și a făcut pac! Gata, degetele mele au zburat pe pereți ! Sigur, a
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
de la subraț, sprîncenele, genele. Lipsa părului are avantaje. Nu mai trebuie să mă scarpin în cap, pe piept, pe picioare, pe brațe, în nas și la subraț. Și lipsa dinților are un avantaj. După ce mănînc nu mai trebuie să mă scobesc în dinți. Cu tot părul am fost urît de cînd mă știu. Fără o bună parte din păr sînt și mai urît. Am iubit frumusețea femeilor. La femei găseam alte lucruri frumoase, nu ce le plăcea tuturor bărbaților. Mie mi-
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Babel lingvistic ale cărui chei par a se naște și a se topi cu fiecare nouă frază. În întregul capitol nu se petrec decât trei lucruri efective: deducem că, la un moment dat, Stephen urinează în mare, îl descoperim apoi scobindu-se în nas și lipind conținutul orificiului nazal pe una din pietrele de pe marginea promenadei și, finalmente, scrie o poezie, folosind hârtia pe care e bătut la mașină articolul încredințat de directorul Deasy. Monologul interior (și masculin) al lui Stephen
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
niște băieți, acum vrei trei ani, au asfaltat peste pietrele de caldarâm. Și-aud adus acum aminte unii că ar avea nevoie de pietre să le folosească în altă parte în oraș. Încet, fără riscuri, fără dureri, au început să scobească iar strada. Un dezastru!", a spus Emil Hurezeanu, citat de digi24.ro. „Am avut brusc imaginea situației în care suntem noi. Ne aducem aminte că am lăsat ceva dedesubt. Ăstea sunt șantierele inutilului. Nu numai că sunt nocive pentru circulație
Hurezeanu, despre lupta Băsescu-Ponta pe economie by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21738_a_23063]
-
care a consacrat-o:”Cea mai mare teamă a bărbaților nu e chelia, ci apariția firelor albe”. Mi se pare normal: mai mult decât tot părul din cap nu are ce să-ți cadă (poate părul din ureche, dacă te scobești cu bețișorul). Dar albirea te amenință și după chelire: peruca sau implantul se pot decolora de la soare. Unde mai pui că nu toți bărbații sunt la fel. Cel mai tare, Băsescu se teme de sondaje. România Liberă publică traducerea unui
Ziare, la zi: Jurnalul aruncă secuii în calea tsunami-ului solar () [Corola-journal/Journalistic/27971_a_29296]
-
întregul său trup tresăltă; de câți ani flămânzea și nu simțea sfânta dorință arzătoare de pâine! iar acum... Nările lui sorbiră cu lăcomie aerul, urmă mirosul, păși un șănțuleț, încălecă un gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
sau Yale cu omul simplu, ca să măture nisipul și celelalte mizerii din oraș și să lichideze și ultimele rămășițe neconstituționale. Trebuie spus că partea cea mai anostă din film sunt băile de mulțime, ca și comentariul moralist al "boborului" care scobindu-se gînditor în nas votează disciplinat: good sau bad după cum răsucești butonul de la negru la roșu și invers. Faptele bune ale lui Spidey, - o salvează pe Gwen, fiica șefului poliției din NY, care tocmai participa la un casting or something
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]