570 matches
-
vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Adevărul e, Artemis, că da, spun veselă, scoțându-mi haina. Am citit de curând o carte super, cu titlul „Ce să faci dacă colega ta de serviciu e o vacă nesuferită care, atunci când crede că n-o vede nimeni, se scobește În nas“. Cei din jur Își țin respirația, iar Artemis se face roșie ca sfecla. Ba nu-i adevărat ! se rățoiește. — Am zis eu că despre tine e vorba ? răspund nevinovată și-mi aprind computerul, cu un gest Înflorit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
britanicii sunteți foarte diferiți de noi, zice Kent gânditoare. Și eu termin de povestit despre ziua când Dave, cameramanul, a venit atât de afumat, că a căzut din picioare în mijlocul unui cadru și a surprins‑o pe Emma care se scobea în nas. Doamne, cât am râs atunci. Chiar și acum, când le povestesc, m‑apucă râsul. — Ai un simț al umorului atât de britanic, pe care pur și simplu îl adorăm, zice Judd și se uită fix la mine, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de țigări. Mao nu o întreabă pe mireasa lui ce părere are despre musafiri. Știe că e iritată de manierele lor. Este limpede că nu poate să suporte când ei scuipă pe jos, își bagă degetele în gură să se scobească în dinți în timp ce vorbesc sau, mai rău, trag vânturi cu nerușinare. Sunt un veșmânt făcut dintr-un verdict - fiecare fir e legat de o crimă sângeroasă. Mao o face pe mireasa lui să lase baltă curățenia și o duce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asta” se făcea ori nu, dar nu mai văzusem pe nimeni făcând... M-am apucat să caut. Să-l caut, credeam că-l prind tot pe-acela. Am prins chiar și o plăticuță. Am făcut ce făceau alți copii: am scobit În marginea apei un lăcușor, am pus peștii Înăuntru... Când, de pe celălalt mal, un băiat zice: - Aceia mi-i dai mie. - De ce să ți-i dau?, m-am mirat - băiatul avea cu vreo trei ani mai mult decât mine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei, piezișați și-nspăimântați (și cătând ajutor la mine - dar eu nu i l-am dat...); o fac, fie din fum de mirozne, fie din aluatul alb și greu și sălbatic - asta-i o devușcă; a doua e din goluri: scobesc eu, cu - bine, mai Întâi cu ochii - În aluat, În afum forma ei; ai zice gaura cheii. Numai că cheiul de mine n-a putut să o și apere de cel rău. Aud vorbindu-se - bărbătește - În față; femeiește, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de gol, că sunt trimis de sovietici, cu misie... Zice tata, În continuare - și mult mai târziu, cu un an-doi Înainte de a se prăpădi: - Cum e și istoria asta făcută! Sau: cum o face geografia - sau dracul, de când Dumnezeu se scobește-n nas și doarme... Prin ’62, cred, mă Întorceam de la tine, din Bărăgan, trebuia să schimb la Brașov, am intrat la restaurant, să mănânc ceva cald - de cine dau acolo? De Grabenko! Bem un păhărel, el Îmi spune că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar nu ca Moș Iacob. Toți ceilalți băteau cercuri - cu mai multă, mai puțină meserie; știință; Îndemânare - dar atâta tot. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gură de mireasă (a doua zi după cununie). Măcar așa le destina el, nu conta cum ieșeau, conta ce zicea el că au să iasă... Și, bineînțeles, pe la fiecare lingură „treceau” toate sculele lui, zeci și zeci: de tăiat, de scobit, de șlefuit, de descântat, de menit... Lingurile făcute de Moș Iacob al meu puteau fi recunoscute și cu ochii Închiși - după gaura din coadă (pentru această „operație” avea cel puțin zece unelte...) - S-o legi di gât, ori s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
două zile nu mai ninge, de două zile ține-un geruleț pe cinste, i-a făcut omătului coajă - numai bună de scobit tunel sub ea! Din aleea lopățită pătrund În malul dealului: mă las În genunchi și lucrez cu mâinile. Scobesc, intru, pătrund, eu sunt dânsu, ea-i Întrânsa, eu nu dau din roate, ca Severin, dau din vâsle, ca mine, eu nu-s locomotivă care bea titiun, eu Îs Submarinul-Delfinul, cel de pe Marea Neagră a domnișoarei, o tot pătrund și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă Luca avea de gând s-o ignore tot drumul, până la gară. Dar apoi omul a tras adânc aer în piept. — Chiar vreau să avem un copil împreună, dar nu așa, cu doctori care să ne pipăie și să ne scobească, a replicat el cu o expresie dezgustată. Să creezi o viață nouă ar trebui să fie ceva natural, nu științific. Sarcina o să fie naturală. Alison era dureros de conștientă că tonul vocii îi devenise implorator. Numai că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uite că n-avea încotro. Își luă iar agenda la răsfoit și scoase dintre file o bancnotă de cincizeci de dolari, Mirelo, ce noroc pe capul tău cu femeia asta, care doar să-i ceri și uite-o cum se scobește... Păi, stai așa, că nu-i chiar așa: banii ăștia, fetițo, ca și cei de data trecută, îi dă din buzunarul ei, fiindcă prea o vede înghesuită și uite că n-o lasă inima și-a zis că s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că sunt italieni, iar italienii erau foarte iubiți la noi. Când spunea cineva Italia, i se pierdea privirea în depărtare și scotea un oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina de teren; bărbați cu părul alb, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Însă, Își dădu seama că nu era vorba de un cărucior, cel puțin nu se vedea vreun loc unde i s-ar fi putut monta roți, și atunci Întrebă, Ce faci. Băiatul se prefăcu că nu auzise și continuă să scobească În lemn cu vârful briceagului, asta s-a Întâmplat În vremea când părinții se speriau mai puțin și nu alergau să ia din mâna copiilor un instrument atât de util pentru confecționarea jucăriilor. N-ai auzit, ce faci cu bățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mistică, există doar logica predicatelor! Când s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta. Crezându-se singur, încerca să se relaxeze: cu o mână se scobea în nas, cu alta se scărpina la coaie. Piciorul drept îi era puțin ridicat în aer. M-am întrebat ce ar fi putut face cu o a treia mână, dacă ar fi avut-o. Nici Sabinei nu-i venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fojgăie. Mișună peste tot, ca un țipar! Deocamdată, însă, nu-l văd deloc la orizont. Timp ne-ar cam rămâne, o postață, ca să ne repliem onorabil. Mai ardem gazul, mai frecăm menta, ne mai tragem de șireturi pe-aici, ne scobim în nas și, de cum apare, îl punem pe ăla, la talentu' lui, să ne facă rost de bani, cum o știi, să se-mprumute pentru noi, măcar de o sută de lei. Vedem mai pe urmă cui, când, cum, sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
canope și pescuiește acrobatic, cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i cu ochiul Avocatului, încă marcat de o paloare inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și barba împletite în șuvițe mătăsoase, frumos ca un înger, îmbrăcat într-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
marna deschidea întreba stereotip: "Tanti, ce face bebelușu` tău?" (Asta pentru că atunci frățiorul meu avea doar câteva luni. Peste alte câteva avea să moară de dublă pneumonie.) Ieșeam cu ea și mergeam uneori la solar, un loc cu nisip. Acolo, scobind în nisipul din ce în ce mai ud, am dat odată de niște broaște râioase enorme, tăvălite prin nisip de arătau ca niște prăjiturele mișcătoare, dar cu mari ochi limpezi, omenești. Ne mai jucam de-a roata, apucîndu-ne unul pe altul de picioare și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu-mi plăceau acei hara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane polițiste în buzunări, nici indienii bogați, care învățaseră să călătorească în clasa I, dar încă nu învățaseră cum să-și poarte vestonul și cum să se scobească în dinți. Priveam pe fereastră dropiile Bengalului ― niciodată cântate, niciodată plânse ― și rămâneam apoi mut față de mine, fără să-mi spun nimic, fără să-mi cer nimic. Pe șantier eram singurul stăpân, pentru că eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strica tot ce arătase atât de frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind labilă și înclinată spre melancolie, deodată am văzut spectacolul eroic de mai înainte descompus în scene cotidiene, unul scobindu se în nas, câțiva jucând barbut, altul ușurându-se aproape la vedere, un grup aruncând vorbe deșucheate generoaselor noastre doamne, altul tratând cu niște servitoare unguroaice... în continuare, bine cunoscuta năuceală de când compar spectacolul vieții și imaginea ei ideală. Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o voce tremurătoare: — Ei bine, bună ziua. — Bună ziua, ce mai faci? Avea o voce curios de emfatică în care se amestecau engleza academică cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un măr. Alte gânduri, momentan alungate, i se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreo descriere, fiindcă Lucian nu s-a prea grăbit să-i povestească despre ei, îi merge la suflet. Se gândește că și el are ceva de făcut la una din următoarele vizite la cimitir: să refacă cu vopsea neagră scrisul scobit în ciment cu numele părinților, fiindcă, iată, vopseaua veche a dispărut pe alocuri. Foarte bine. Va fi încă un prilej de colaborare între ei. Noua lor familie trăiește într-o armonie pe care Lucian a visat-o toată viața. (Despre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trăind din te miri ce. Făcuse tot neamul de râs. - Îl împușc, răcni el cu gândul la copil. Ieșind s-aducă mâncarea, plutoniereasa era galbenă ca turta Iosifan ordonă dezechiparea. Se așezară la masă iar când trecu la digestie, se scobi cu briceagul în dinți. Copilăros, obrazul lui Avram se rotunjea rumen ; arăta fudul, ca omul tânăr care se crede deștept și frumos. Al treilea jandarm era un biet nerod pentru care fusese mituit comandantul legiunii să nu-l trimită pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
obligații. Carlos era Încîntat de venirea Țanțoșei. Ea Îi spunea don Carlos și cînd stătea la masă avea grijă să controleze ca mîncarea să fie la fel cu a stăpînilor. Șoferul cu mustăcioară se uita la ea zîmbind cu subînțeles, scobindu-se În dinți cu nelipsita scobitoare pe care pe urmă o punea după ureche pentru cină. Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]