311 matches
-
se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acela, lângă vasul scund 20 de porțelan plin de roze proaspete, acel surâs fu singurul motiv luminos al Jiall-ulul. Așa fel încît privirea întîmplătoare a lui Nory, întîlnind acea lumină neobicinuită, sprâncenele ei subțiri desenară o mirare circumflexă. Mini se scoborâse în ea însăși. Distrată de vreun gând plăcut, Mini nu-și amintea acum de doctorul Rim, pentru a-1 chema la socoteli, de care nu era în stare sa dea gestiune. Nu-1 întreba cum se formează din undele mute ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory. . . - Nu-i nimic! Mini, nervoasă, consultă ceasul. Nu e nimic! repetă. Noroc că am plecat din timp. Credeam să mă pot odihni vreun ceas înainte. Ne lasă departe. Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai bun! Mini era gata să aprobe, dar avu deslușit o senzație de povârnire, de mers în jos, drept răspuns întrebărei despre Mika-Le. Tăcu, sigură acum că fata italianului, împotriva aparențelor, pentru a-și găsi locul ei adevărat, s-a scoborât, nu s-a urcat. Se uimi atunci iarăși de acel aparat de prevedere, ele la care luase - printr-o senzație deslușită ca și materială - această cunoaștere de scoborâre. Ideea urcărei lui Mika-Le rămânea o noțiune stearpă, primită din afară . . . Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu funcțiile spirituale respective, pentru a le putea apoi în voie asocia și disocia? Atunci va ști Mini unde se petrecea în ființa ei, ca și a fiecăruia, acea mișcare precisă de aplecare, care-i spusese că Mika-Le s-a scoborât și de acolo, de jos. ca și atâția alții, comanda vieței josnice. în suflet sunt văi și dealuri. Se opriră la vitrinele de modă numeroase de lângă Terasă. - Cine s-a schimbat în bino - zise Nory - e Elena!. Bine era ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și nu a purtat numele ca și firea neamului Hallipa ... Și Drăgănescu e încîntat! ... Ai văzut-o? Arătă un auto elegant, care trecuse pe lângă ele și acum se oprise la "Hotel Boulevard". Două plastroane albe, aparținând la două fracuri negre, scoborau. - Da! . . . parcă! . . . zise Mini. în adevăr, silueta înaltă și încovoiată a unuia semăna cu Greg! - E ziua stafiilor, Mini, cu adevărat! Încă un banchet! Ce 62 elegantă și cum îi plac petecuțele! . . . Bărbații! . . . Bravo, Mika-Le! E un prețios auxiliar al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca pe o cingătoare, o simțea acolo în jur. O cingătoare așa de apropiată și de scumpă 79 încît părea făcută din înseși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai găsi nici un interes vestibulului. Era desfigurat. 99 O lumină mare și egală intra prin ușile scoase din rame
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de-a lungul bulevardului pe două rânduri, subt ochii ei de locatară instabilă, se consola la ideea palatului aceluia pe care îl purta în ea. Cum gândurile au densitate, i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în adevăr impunătoare, a Drăgăneștilor. Lăsă pe Nory să treacă înainte, până când o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alături, camera de primire, unde se aflau, și o alta, cuprinsă de întunericul total al obloanelor lăsate și al perdelelor grele. Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică. Elena Drăgănescu scoborî cu grabă scara de la pimul etaj, venind spre ele. Ca și feciorul, era încă de la ora aceea în toaletă. O rochie simplă de crepe de Cliine negru, cu guleraș, făcea mai serioasă frumusețea ei cu linii prea accentuate. Avea ceva
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să fi fost pentru Elena o decepție, fiindcă era destinat să fie un Hallipa. Elena îl însumase numelui și tradiției ei familiale. Mini băgă atunci de seamă că nu s-a vorbit încă nimic de Doru și Lenora. Când se scoborâră, Elena, mișcând un resort, ridică obloanele camerei tainice. Apăru o sală de formă prelungă, neplafonată, comunicând cu tavanul hall-ului, pentru acustică. Era camera de muzică. Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
împinsă la necaz. Zăpadă multă, ger și mai mult. Și din una în alta trenul de București este nevoit să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. Și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. Păreți a
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întîmpla ca, sărăcit în izvoarele sale, lirismul să invadeze în domeniile speculației intelectuale, aducând motive noi de inspirație. Omul de știință ce se scoboară în infinitul mic prin ajutorul microscopului sau se avântă în infinitul mare prin telescop, astronomul ce pătrunde armonia sferelor cerești sau matematicianul ce sondează calculul probabilităților, entomologul sau metafizicianul - sunt capabili de emoțiuni puternice. Nimic nu se împotrivește ca aceste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să poarte o vorbă cu miez cu acest om. Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi dă de trei ori prețul pe el. De câte ori îl lua în căruță, de atâtea ori țiganul voia să-i dăruiască un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și apoi - la rugămintea lui Gheorghe Duca voievod - a revenit, să vadă mănăstirea Cetățuia în ziua sfințirii acesteia (1672 n.n)? „Uite cum povestește Ion Neculce cronicarul acea vizită: „Vinit-au în primblare împărăția de la Țuțora în Ieși și s-au scoborât pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în câmpu, supt saivan, de la deal de târgul boilor. (Sărărie n.n)...Și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fi scris, și unde ar fi trebuit să-l arăt pe erou arzând cartea, îmi amintește ceea ce tocmai am citit în scrisoarea pe care Mazzini, marele visător, i-a scris-o din Grenchen Judithei sale, la 1 mai 1835: „Dacă scobor în inima mea găsesc acolo cenușă și o vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se agită la suprafață, și după ce totul va fi înghețat și lucrurile se vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu spui: « Mama n‐a fost așa niciodată !» Ai să‐ mi cunoști glasul poveștilor în arborii din fața fereștrilor. Din multe semne‐ai să‐ nțelegi că‐s eu, când am să vin lângă patul tău și‐ am să fac aerul răcoros, scoborând toate stelele jos. Ai să cunoști că‐i mama după pace și după felu‐ n care totul tace - durerea și grija de mâine - după mirosul de gutui și pâine. Ai să mă știi și‐ai să zâmbești dormind. Eu, când
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu nouă împărătese surori rumene și aburite ca sfântul soare. „Bună ziua, femeie muncită !ʺ „Bună ziua, copii obosiți, — zic ele, trecând hotarul de jar în carete de‐argint, — am venit să vedem cum mai trăițiʺ. Iar mama stă în genunchi până când scoboară printre noi ultima împărăteasă. De calde miresme înconjurată e casa, ca un neam de țări prietenoase. și sunt simple cele nouă împărătese — ca țărancele noastre! Umblă cu noi la deal, dorm alături de noi. O, tu, luminate de taină, cuptorule de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dincolo de gard, când o aud cântând, așezată pe ramurile de meri, Bachianas Brasileiras nr. 5 al ei? Ce să caut eu acolo? Nu vreau să mai aud melodia aia a lui Heitor Villa-Lobos. Mie să-mi cânte păsările cerului, să scoboare aici, lângă casă, să nu mai trec gardul în grădină, nici măcar cu gândul, nu trebuie să deschid porțile de acolo ca să înțeleg ce cântă ele, eheee!, ce bucurie pe capul lor, uneori, ce tristețe alteori! Nu-mi mai trebuie Bachianas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta a mai contribuit și faptul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a zbătut deloc. Zâmbea. 303 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Demnități ce nu-l împiedicau ca, la fiecare două zile, să apese clanța palatelor sale. Și, întocmai ca Alexandru Ioan Cuza, de nerecunoscut sub uimitoarele sale travestiuri, să se scoboare până la cele mai pitorești și brutale straturi ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil, de pădurar, c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fapt Eu număr schițele-n treaptă Care trebui s-o cobori De ar fi-n stele, de-ar fi nori Căci cu soarta-ți mînă-n mână Îți fac ziua săptămână Eu ordon și tu alergi Dacă acea seară s-ar scoborî într-un abis oceanic de stele sau într-unul de nouri Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu, crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă ‚nneacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu de geaba m-am scoborât din stele Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele? Voiu să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători, {EminescuOpIV 463} Voiu să le-ngînn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pânză, fă-te mânză Și te du la mam-acasă Și rânchează doar te-a țasă. 295 Țurcă, țurcă, Rea de furcă, Pune furca și te culcă Și te scoală somnoroasă Vi găsi cînipa toarsă. Dar cînipa când s-a tors? Scoborând pe scară-n jos Tot cu știucu de slănină Și cu blidul de făină. 296 Bădișor ca Bade - meu Nu-i cât ține Dumnezeu, Că-i și dascăl și birău Și-i pristav la făgădău. 297 Vai de mine! mor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pământ, până ce părea ca o cetate sfântă și argintie, spânzurată din cer ce tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]