499 matches
-
papalit]ții asupra împ]râtului, marcat] de reformele instaurate de Papă Grigorie al VII-lea asupra Bisericii, începute în 1073, si de penitenta împ]râtului Henric al IV-lea în fața Papei, la Canossa în 1077. iii. Epoca de aur a scolasticii În timpul perioadei patristice și a celei de la începutul Evului Mediu, discuțiile erudite despre moral] au fost doar de natur] teologic]. Acestea aveau ca punct central fie întreb]ri normative (ca acelea discutate în partea a patra a acestui volum) referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
logic al conceptelor morale. (Partea a patra a acestui volum este dedicat] metaeticii.) În secolele al XI-lea și al XII-lea s-au înregistrat schimb]ri în aceast] privinț] deoarece a început dezvoltarea metodei scolastice de cercetare. „P]rintele” scolasticii a fost Sfanțul Anselm, arhiepiscopul de Canterbury, cunoscut ca fiind cel care a introdus „dovadă ontologic]” a existenței lui Dumnezeu. În secolul al VI-lea, Boethius a afirmat c] anumite idei, chiar și unele principii morale sunt evidente intuitiv. El
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
auctoritas) sub forma citatelor din scripturi sau din scrierile patristice, a fost preocupat s] o utilizeze că un mijloc de a ajunge la concluzii suplimentare. Aceast] atitudine inovatoare este expus] într-un pasaj ale c]rui cuvinte finale reprezint] mottoul scolasticii. El spune: „Mi se pare o dovad] de neglijent], dac], dup] ce am reusit s] avem Credinț], nu ne d]m silința s] înțelegem ceea ce credem” (Cur Deus Homo, i, 2). În teoria să moral], Anselm este influențat de psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] „el va r]cni așa de puternic în înv]ț]tură să încât va r]sună în toat] lumea”. M]car din perspectiva acestui standard, nu poate exista nici un dubiu c] Toma din Aquino este cel mai mare dintre scolastici și, poate, dintre toți filosofii n]scuti între Aristotel și Descartes. Geniul tomistic rezid] în capacitatea de a vedea modul în care gândirea greac] și doctrina catolic] ar putea fi sintetizate într-o filosofie creștin]. Atâta vreme cât aceast] viziune a implicat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sustinut c] acea credinț] în omnipotenta absolut] a lui Dumnezeu trebuie s] implice faptul c] ordinea moral] ar putea fi schimbat] numai de c]tre voința lui Dumnezeu de a face astfel (Reportatio, IV, q9). iv. Pluralismul Renașterii și declinul scolasticii Ockham a fost ultimul filosof al epocii de aur a scolasticii medievale. În secolul urm]tor morții sale, lumea intelectual] și politic] a suferit o transformare, odat] cu dezvoltarea științei și cu declinul Bisericii de la Romă. Inc] o dat], Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] implice faptul c] ordinea moral] ar putea fi schimbat] numai de c]tre voința lui Dumnezeu de a face astfel (Reportatio, IV, q9). iv. Pluralismul Renașterii și declinul scolasticii Ockham a fost ultimul filosof al epocii de aur a scolasticii medievale. În secolul urm]tor morții sale, lumea intelectual] și politic] a suferit o transformare, odat] cu dezvoltarea științei și cu declinul Bisericii de la Romă. Inc] o dat], Europa occidental] a devenit subiectul conflictelor politice și religioase, dar, în ceea ce privește cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei care nu au fost educați în tradiția scolastic], inclusiv cei care, precum Hugo Grotius (1583-1645), au fost extrem de ostili asociațiilor religioase specifice, dar care, totuși, deseori f]r] s] știe, au dezvoltat o perspectiv] moral] similar] cu cea a scolasticii catolice. Mult mai apropiat poziției teologice a lui Suárez, dar izolându-se de cercurile tomiste, a fost contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cea revelat]. Atât de puternic] a fost influență ideilor tomiste în opera lui Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino”. O serie de factori au contribuit la reacția postmedieval] împotriva scolasticii. În afar] dezvolt]rii științei empirice și fragment]rii Bidericii Universale, a ap]rut o mișcare în cadrul filosofiei împotriva aristotelianismului și în favoarea unei reveniri a doctrinelor platoniciene. A doua tendinț] s-a datorat, în parte, redescoperirii autorilor din Antichitatea clasic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Florentine. În afar] de introducerea unor noțiuni noi în gândirea Renașterii, aceste texte au încurajat dezvoltarea unei forme diferite, în care s] fie introdus] gândirea moral] și social], si anume, fabule lirice despre epoci de aur trecute și viitoare. În timp ce scolastica Renașterii a c]utat s] extind] metodologia filosofic] din Summa Theologiae, aducând și mai mult material pentru analiză logic] și ulterioară sistematizare, umaniștii Renașterii au revenit la Republică, unde au g]sit modelul perfect pentru expresia literar] a ideilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt explicate aici. Un exemplar din această scriere, însoțit de comentarii, din 1608, o ediție mai târzie, ce pare a fi unicat, se află la Muzeul Astronomiei Românești. Biserica creștină avea pozițiile zdruncinate, dar a găsit o metodă de dominare - SCOLASTICA a proclamat subordonarea totală a științei de către religie, punând în centrul atenției conceptul lumii așa cum îl concepuse Aristotel și Ptolemeu. Terra era considerată un corp ceresc imobil, în centrul lumii și orice încercare de a contesta această schemă era o
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
a elaborat propriul sistem solar «de compromisă în care planetele se învârtesc în jurul Soarelui, dar acesta din urmă înconjură Pământul (și transilvăneanul Israel Hübner, a elaborat un astfel de sistem, în sec. al XVII-lea ) Giordano Bruno (1548-1600) - a combătut scolastica, a propovăduit viziunea copernicană, mergând mai departe, proclamând pluralitatea lumilor locuite : «există mulți sori, nenumărate Pământuri se rotesc în jurul lor... Este cu neputință ca o minte rațională și cât de cât isteață să poată să-și închipui că lumile infinite
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
decât microscopul pentru biologie și chimie) descoperind cu ea aspecte noi : cei patru sateliți mari a lui Jupiter, fazele planetei Venus, petele solare, munții de pe Lună, compoziția stelară a Căii Lactee etc. Erau fapte noi ce contestau tezele aristotelice adoptate de scolastică : corpurile cerești nu mai apăreau «perfecteă, Pământul nu era unicul centru de gravitație etc. Formulând principiul inerției, învățatul italian excludea ideea «motorului divină,ce ar fi trebuit să întrețină mișcarea corpurilor cerești. A fost un adept al concepției copernicane, dar
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
deprinderilor de vorbire și scriere corectă; c) să urmărească în predarea cunoștințelor de limbă română formarea și dezvoltarea gândirii logice a elevilor, cultivarea posibilităților de a lucra cu categorii și noțiuni abstracte. Lecțiile de gramatică trebuie să evite învățarea mecanică, scolastica și să constituie pentru elevi prileiuri permanente de dezvo lt area judecat îi lor; d) să urmărească cultivarea aspectului oral și scris și a expresivității limbajului. Aceste obiective nu trebuie să rămână simple enunțuri ale scopului fiecărei lecții. ci ele
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
întorcîndu ne la începuturi. Există și o altă justificare pentru asaltul concertat al sfârșitului , anume dificultatea sesizării sensului) la mai toate nivelele: istoric, artistic, politic, filosofic. O situație similară aflăm și în secolul XVII inclusiv în filosofie, unde prin ruperea scolasticii de viața practică, se pierduse sensul, dacă prin acest cuvînt citim legătura între două sau mai multe elemente care se susțin reciproc. Credința reeligioasă coborâse deja de prea mult timp la nivelul unui ritualism convențional și steril reclamînd reformarea culturii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
elemente care se susțin reciproc. Credința reeligioasă coborâse deja de prea mult timp la nivelul unui ritualism convențional și steril reclamînd reformarea culturii și redirecționarea ei către autonomizare. De aceea spiritele moderne au început să construiască, pentru a umle golul scolasticii, pentru a aduce viitorul într-un loc pe care trecutul nu-l mai putea umple. Azi însă “rațiunea numește unul din locurile cele mai obscure și mai vane ale discursului modern”.) Și cu ce putem începe din nou un drum
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o metafizică de criză, de judecată nouă, împletită cu gîndirea tradițională dacă recunoaștem în ea .) În fond Descartes a înțeles profund conceptul de criză. Viața și opera lui o demonstrează. El nu a suportat pasiv obscuritatea în care sfârșea mereu scolastica, retardînd spiritul. El nu s-a ascuns în tăcerea gîndului de sine ci și-a pus gîndirea să gîndească o ieșire pe care a întrezărit-o într-o credință nouă: o filosofie și o știință independente, autonome, de sine stătătoare
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sub forma manualelor scolastice, expunerea fiind făcută în paragrafe scurte, nenumerotate și însoțite de un titlu explicativ .) Așadar, metafizica lui a fost atunci și este și acum, cu o parte a ei , tradițională, fără a fi însă și tradiționalistă. Respigînd scolastica și autoritatea Școlii, Descartes nu respinge în bloc tradiția ci tradiționalismul. Suntem deja la mare depărtare de gîndirea lui Descartes și suntem aici tocmai datorită lui, a paradigmei sale care a deschis o nouă epocă, dar pentru a înțelege în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
filosofică. Ne-am întors la Descartes într-un prezent care e tot mai neinteligibil și din care tocmai de aceea am vrut să ieșim pentru că ) I.5. Fundalul istoric al apariției cartesianismului În secolul XVII filosofia oficială în Franța era scolastica. Inchiziția se afla pe creasta ultimului ei val de putere, astfel că pedepsea cu ardoare maximă orice “abatere” sau “greșeală” față de filosofie și teologie. După înșelătoarele izbînzi ale Renașterii, Franța secolului al-XVII-lea recăzuse în absolutism : Pe atunci a clătina tradiția
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
un sistem de certitudini și o lume sigură. Vrea un singur și prim adevăr pe care să se poată sprijini pentru a le obține pe celelalte, cu care să formeze un ansamblu de convingeri bine definite și rezistente. În locul haosului scolasticii, Descartes vrea să așeze o lume mică și solidă, însă luat în sine și riguros, rezultatul demersului său este departe de scopul inițial. Descartes ar fi putut să se prefacă, ar fi putut evita incomodul demers al desfășurării gîndirii personale
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
era oarecum izolat, atât de teologi cât și de oamenii de știință, fapt ce a devenit clar la întâlnirea sa cu de Berulle, cu prilejul disputei pe care acesta a avut-o cu Chandoux. Acesta din urmă, autodeclarat adversar al scolasticii și avînd în societatea pariziană faima de promotor al unei filosofii noi, a fost criticat elegant de către Descartes care a dovedit inconsistența afirmațiilor lui. Lui Chandoux, arată Descartes, îi lipsește ca și scolasticilor, un criteriu prin care să deosebească adevărata
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Chandoux. Acesta din urmă, autodeclarat adversar al scolasticii și avînd în societatea pariziană faima de promotor al unei filosofii noi, a fost criticat elegant de către Descartes care a dovedit inconsistența afirmațiilor lui. Lui Chandoux, arată Descartes, îi lipsește ca și scolasticilor, un criteriu prin care să deosebească adevărata știință de eroare sau de o concepție doar verosimilă dar nu și certă. În decursul aceleiași întâlniri, Descartes a demonstrat necesitatea fundamentării adevărului cert pe baze demonstrate riguros și mai mult, a evidențiat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
condamnarea lui Galieli, poate fi regăsit, parțial, în corespondența cu prietenii săi “siguri și devotați”.) O altă dovadă a precauției cartesiene o constituie modalitatea pe care Descartes a ales-o pentru a-și expune cosmologia, fără a fi acuzat de scolastici sau pedepsit de Inchiziție. Lumea despre care el vorbește în Discurs este evident cea reală și toate explicațiile pe care le dă, fundamentează evident, cel puțin pentru noi, apariția și dezvoltarea lumii fizice în care trăim. Descartes precizează însă și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
puțin pentru noi, apariția și dezvoltarea lumii fizice în care trăim. Descartes precizează însă și subliniază că lumea despre care vorbește este doar una ipotetică, imaginară și că în lumea reală lucrurile se petrec așa cum ne învață Biserica, Biblia și Scolastica. El nu pretinde nici un moment că explică ci doar că lumea pe care el o prezintă este un joc al imaginației în care însă strecoară subtil și teoria lui Copernic, pe care o împărtășea, despre mișcarea Pămîntului în jurul Soarelui. Tocmai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu pretinde nici un moment că explică ci doar că lumea pe care el o prezintă este un joc al imaginației în care însă strecoară subtil și teoria lui Copernic, pe care o împărtășea, despre mișcarea Pămîntului în jurul Soarelui. Tocmai pentru ca scolasticii să nu considere că se solidarizează cu o teorie eretică, Descartes a recurs la acest subterfugiu al prezentării cosmologiei sale ca fiind una exclusiv ipotetică. În toamna anului 1633, vestea condamnării lui Galilei a ajuns și în Olanda protestantă, iar
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care s-ar afla înțelegerea însăși, ci ca obiect “. Vocabularul averroist al imaginii sau mai curînd al lui intentio, concepută ca intentio imaginata sau ca intentio intelligibilis, a cărei caracteristică este aceea de a nu avea consistența unui lucru, servește scolasticii latine a sec. XIII și XIV, pentru a constitui noțiunea de esse obiectivum, adică de obiect al gîndirii conceput ca obiect reprezentat, noțiune ce ia naștere la Duns Scot. Descartes înțelege opoziția subiectiv-obiectiv în acest sens tradițional, conform scolasticii tardive
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]