776 matches
-
Ammonius care în jurul anului 390 se mutaseră de la Alexandria la Constantinopol. Probabil că Socrate nu a plecat niciodată din Constantinopol pentru a se informa mai bine în privința evenimentelor povestite. Nu vorbește deloc despre meseria sa. În manuscrise i se spune „scolasticul”, ceea ce în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a fost dat de un „om al lui Dumnezeu” numit Teodor căruia îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Istoriografia din secolul al șaselea va fi mai cu seamă păgână. Din mediul cultural plin de viață din Gaza, în Palestina, despre care vom vorbi și atunci când ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa biblică, provine și Zaharia Scolasticul care era poate chiar fratele lui Procopios. El ne dă informații despre primii săi ani când scrie biografia monofizitului Sever de Antiohia care i-a fost profesor. Își face studiile în jurul anului 485, la Alexandria, unde se dedică studiilor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și participă la dezbaterea unor probleme teologice. În 487 și-a început studiile juridice și a început să frecventeze faimoasa școală de drept din Berit; apoi, în 492, s-a mutat la Constantinopol unde a fost „retor”, adică orator, și „scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a câștigat un oarecare renume, a avut anumite sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. În această calitate, el a participat în 536 la sinodul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
către monofizism și aprobarea pentru Henotikon-ul lui Zenon care elimina cu desăvârșire decretele de la Calcedon se manifestă în mod deschis. În cultura creștină din spațiul grecesc, istoria lui Zaharia a avut un ecou redus; din câte se pare, numai Evagrie Scolasticul a folosit-o. b) Biografiile Deși nu sunt opere istorice dacă le raportăm la acest gen literar, pot fi considerate ca atare în sens larg și biografiile scrise de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriană. Cea mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care era opera originală a lui Teodor Lectorul. Bibliografie. Ediții: pentru Istoria bisericească, în trei părți cf. PG 86, 1, 165-228; trad. latină în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 117-118. 9. Evagrie Scolasticul Evagrie a fost o personalitate mai importantă. S-a născut între 532 și 537 la Epifania în Siria și, după studii la Constantinopol, îl găsim la Antiohia în epoca în care patriarh era Atanasie; a exercitat profesia de avocat, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în paralel cu ceea ce începuse să se întâmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al cincilea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), purta supranumele de „Malala” care în siriană avea exact semnificația de „retor”. Această poreclă ne face să ne gândim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriene. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
câteva decenii între secolele al cincilea și al șaselea. Funcționau aici școli de mare valoare și din acestea au provenit mulți scriitori păgâni cu un nivel ridicat de cultură retorică și filosofică: Coricius din Gaza, Enea din Gaza și Zaharia Scolasticul sunt câțiva din acești literați; primii doi vor fi doar amintiți aici pentru nu s-au ocupat de teme creștine, chiar dacă erau probabil creștini. În acest grup trebuie inclus și Procopios din Gaza care a trăit între 465/475 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost unul dintre primii care au luat poziție radicală În critică stalinismului În RDG, denunțând piedicile puse Împotriva marxismului creator (cf. titlul unuia dintre articolele sale din Sontag În 1956). Criticile sale privind slăbirea și sărăcirea marxismului, schematismul și caracterul scolastic al stalinismului, denunțarea cultului personalității lui Stalin că principala sursă a dogmatismului au evoluat spre revendicarea unor schimbări politice În RDG. Revendicările sale politice - condamnarea „clicii criminale a lui Ulbricht”, apropierea de SPD din Germania Federală -, precum și cererea de reabilitare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și probabil că potrivit intențiilor celui ce o alcătuise trebuia să conțină doar poeziile profane ale lui Draconțiu, așa cum se găseau ele. Poemele nu au fost încă supuse unui studiu aprofundat, însă, la o primă analiză, par a fi opere scolastice și retorice în sensul cel mai îngust al termenului. Același lucru se poate spune despre alte două compoziții care, deși nu fac parte din Romulea, seamănă cu acestea în privința stilului și a inconsistenței conținuturilor: e vorba despre poemul dedicat Lunilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amestecă elemente cînd prețioase și rare, cînd obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii, pe care Sidonius o stăpînește cu o precizie de-a dreptul scolastică. El încearcă să folosească toate subtilitățile formale pe care i le poate oferi studiul textelor din trecut. Prin stilul rafinat și elegant vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc al artificiilor. Potrivit unei informații a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazîndu-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazîndu-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teologilor să pună de acord textele Sfinților Părinți pe baza unui sistem de definiții necunoscute acestora) trăsăturile care i-au permis să situeze în vremea lui Iustinian „sfîrșitul epocii patristice” și să afirme: „într-un sens ce trebuie precizat, «epoca scolastică» începe în Orient în secolul al VI-lea” (Le chalcédonisme et le néo-chalcédonisme en Orient, citat mai jos, în bibliografie). Bibliografie. Pe lîngă studiile generale de istorie a creștinismului, pot fi consultate: F. Diekamp, Die origenistischen Streitigkeiten im sechsten Jahrhundert
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rol mai degrabă marginal. Bibliografie. Toate documentele menționate se găsesc în fasciculele ACO II (actele de la Calcedon); cf. CPG III, nr. 5930-5938. Despre Flavian: J. Liébaert, Flavien (Saint), DHGE XVII, 1971, coll. 390-396. 9. Eusebiu de Dorileos După cum spun Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii I, 9) și Marius Mercator, Eusebiu era încă un laic, cu studii serioase de retorică și jurisprudență, atunci cînd, la sfîrșitul lui 428, a devenit primul contestatar al predicilor lui Nestorie, pe care le-a întrerupt pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu al nostru (în opoziție cu Eutihie), renunțînd la doctrina calcedoniană a celor două naturi, l-a reinstalat pe Petru ca instrument al politicii sale. Petru a murit în 490. Au rămas de la el (în Evagrie Scolasticul, Istoria Bisericii III, 17) o scrisoare adresată lui Acaciu de Constantinopol, iar în istoria lui „Zaharia Retorul” (cf. pp. 000 și urm.), o epistolă către Fravitas, succesorul proaspăt ales al lui Acaciu (489), în care respinge hotărîrile conciliului de la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
du Christ. Étude d’histoire littéraire et doctrinale suivie des fragments dogmatiques de Julien (texte syriaque et traduction grecque), Impr. P. Smeesters, Louvain, 1924. 19. Ioan de Scitopolis Episcop de Scitopolis, în Palestina, între 536 și 550, Ioan - zis și Scolasticul - avea o cultură impresionantă pentru vremea sa; este unul din primii reprezentanți de seamă ai neocalcedonismului. Nu se știe aproape nimic despre viața lui, iar operele sale s-au pierdut aproape în întregime. Prin 510 a compus o scriere în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Sever”, dedicată celor două tipuri de voință, divină și rea, care se nasc din facultatea volitivă a sufletului (Anastasie Sinaitul citează un al doilea fragment din aceeași scriere). Al doilea tratat era un răspuns la cinci întrebări puse de scolasticul Anatolie; aici, Efrem afirma, între altele, că Isus Cristos a înviat cu tot cu trup, că Adam a fost creat nemuritor (o opinie care îl apropie de poziția lui Iulian de Halicarnassus), că evanghelistul Ioan supraviețuiește undeva împreună cu Enoh și Ilie, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
on the Cult of Images”, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden, 1975, pp. 208-216. 24. Eustațiu Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea secolului al VI-lea. El îi asimilează pe monofiziții extremiști, cum e Timotei Eluros, cu vechii docetiști și afirmă că toți cei care au declarat că Cristos a venit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monofiziților menționate mai sus sînt atribuite în manuscrise unui călugăr numit Leonțiu din Ierusalim, recunoscut astăzi ca o figură diferită de cea a lui Leonțiu din Bizanț (cf. pp. 000-000). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leonțiu scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaînțelept filozof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu și că scrierea e redactată după 560. în ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Sinde, pe coasta, Feniciei și a fost călugăr la Tyr, apoi în Palestina, la lavra lui Gherasim din apropierea Iordanului, înainte de a întemeia, prin 520, propria sa mănăstire la Sindenai, la 9 kilometri de Cezareea (în Palestina). După cum spune Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a prevestit cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care s-a păstrat și în siriacă, adresată lui Ioan de Antiohia și scrisă cu puțin înainte de conciliul de la Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemîndu-l totodată pe Nestorie. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simion adresată lui Vasile de Antiohia (456-458) în care stîlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simion i-a trimis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
493, dacă e adevărat că era deja diacon cînd s-a dus la Constantinopol în vremea lui Anastasios. Pe atunci, Berit era un important centru cultural, vestit mai ales pentru școala sa de drept; aici studiaseră și retori ca Zaharia Scolasticul sau Sever de Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală de la Berit, centrată pe cultura păgînă și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgînă se pot încă surprinde în opera lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ammonius, care în jurul anului 390 se mutaseră de la Alexandria la Constantinopol. Probabil că Socrate nu a plecat niciodată din Constantinopol pentru a se informa mai bine în privința evenimentelor povestite. Nu vorbește deloc despre meseria sa. în manuscrise i se spune „scolasticul”, ceea ce în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală, chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a fost dat de un „om al lui Dumnezeu” numit Teodor, căruia îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolul al VI-lea va fi mai cu seamă păgînă. Din mediul cultural plin de viață din Gaza, în Palestina, despre care vom vorbi și atunci cînd ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa biblică, provine și Zaharia Scolasticul, care era poate chiar fratele lui Procopius. El ne dă informații despre primii săi ani cînd scrie biografia monofizitului Sever de Antiohia, care i-a fost profesor. își face studiile în jurul anului 485, la Alexandria, unde se dedică literaturii și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la dezbaterea unor probleme teologice. în 487 și-a început studiile juridice și s-a dus la Berit ca să frecventeze faimoasa școală de drept de acolo; în 492 s-a mutat la Constantinopol, unde a fost „retor”, adică orator, și „scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a cîștigat un oarecare renume, a avut unele sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. în această calitate, a participat în 536 la sinodul de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]