365 matches
-
bine poarta de la ocolul rățuștelor iar acestea ieșiseră afară. Alergă după ele, reușind cu greu să le închidă la locul lor, dar trei dintre ele căzuseră în groapa cu nămol și din galbene și pufoase cum erau, deveniseră negre și scorțoase și abia se mai legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am pornit adeseori Ca să caut mari comori, Nu în glie, ci în eu, Unde-i negură mereu. 26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-un tip osos. 29 martie 2004 AM FOST ȘI SUNTEM PRECUM IUDA Am fost și suntem precum Iuda Nu cu Iisus, cu noi am fost, Căci ne-am trădat cinstea și truda; Și totul, totul fără
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă înșele. Daisy oftează dezaprobator. Nu i-am vorbit niciodată despre asta. N-aș fi făcut-o, dacă nu aveau loc întâlnirile acestea. În acele momente, îmi spuneam: „Am ieșit mereu cu prietenii tăi, am luat masa cu părinții tăi scorțoși, iar tu n-ai făcut nici cel mai mic gest pentru mine...“ Îmi reproșam că a fost vina mea, că undeva am greșit și că nu m-am străduit suficient, dar nu era vorba despre mine, ci despre el, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi-a zâmbit: —Te bucuri? mă întreabă. Sunt în extaz. N-am mai fost pe litoralul englez. În afară de Brighton, când eram mică, dar oricum nu-mi amintesc mare lucru. Oare o fi sunat cam exagerat, mă întreb? „În extaz“? Și scorțos: „Litoralul englez“? Dar el zâmbește în continuare. Nu e chiar așa de grozav, zice el, dar mie-mi place. Veneam aici aproape în toate weekendurile când eram mici. Tata nu prea mai stă pe aici vara. Nici mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Demult, într-o pădure domnească, S-a întâmplat să trăiască Un animal, o făptură Stranie și tare....ciudată: O greșeală a Mamei Natură? O ncrucișare...necontrolată? O zeitate pocită la gură? Al geneticii joc păgubos? Animalul era urât, prost și scorțos! Semăna cu multe animale; Nu-i putea sta nimeni în cale, Nu-l voiau prieten și nici’cum, Nu și-l doreau... tovarăș de drum! Că nu se ținea de cuvânt, Ataca fără discrnământ, Lovea cu amândouă picioare, Colți de
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de sus, cu ochi de vultur ce și-a luat răgaz de odihnă, n-are răbdare să-l ascult, își varsă pe mine povara lui de trufie. nu mi-e bine cu el, mi-e prea mare, prea greu, prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au timp de visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să ascult cu drag tot ce ne-au învățat în ședințele acelea cetățenești, ar trebui să iei aminte! Să nu mai pierdem timpul, tovarășa Rodicuța, să vedem brigăzile muncitoarelor de la Holdingul de curci.“ „Te mai interesează?“, îl întrebă pe tânărul scorțos din fața ei. Gabriel era profesor de muzică, cu vioara după el. Și cu un ciorap roșu, căci îl declaraseră nebun și trebuia să facă, în orice moment al „existenței lui de păduche“, după cum îi spusese tovarășul cu ochi albaștri, secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai fi fost -, le vărsa prin pâlnia de deasupra în cilindru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
omoară oricum. În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era departe, dar puștiul era epuizat. Nu mai era bun de luptă, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prezidentul era undeva pe la mama dracului, prin Kazahstan, totul a fost după „pohta ce-a pohtit” dumnealui, adică l-a tras pe linie moartă pe al doilea om în stat, președintele Senatului României Mircea Geoană, și l-a delegat pe scorțosul premier Boc, să primească în locul lui onorurile militare și huiduielile civile, inerente într-o țară ajunsă pe marginea prăpastiei, dacă nu cumva și mai rău, fără ca noi s-o știm încă. Am văzut la televizor imagini cu Băsescu, cum dormea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atentă asupra adreselor de pe plicuri, ce devin și ele suprafețe complet albe și mate. Le aruncă și pe ele, unul câte unul, orizontal, peste umăr, ca pe niște freezby, ratând de data aceasta sistematic coșul. Clopoțește... Se arată două matroane scorțoase, cu reverele apretate: secretara și camerista. Nu s-a gândit până acum cât de tare seamănă între ele, probabil pentru că fețele lor informe și inexpresive nu-i spuneau nimic. Totuși, o oarecare diferență de vârstă era vizibilă. Prin urmare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mare derdeluș făceam Ne erau mâinile-nghețate, Obrajii parcă luau foc, Dar eram plini de sănătate Și nu ne deranja deloc! Ne aminteam și noi de școală Când frigul ne intra în oase; Și de atâta tăvăleală, Ne erau hainele scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi, parcă, nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în geamul meu, Vântul suflă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care huruie îngrozitor, n-aș vrea să fiu obraznic, dar v-aș fi putut trage un glonț în cap, așa, în timp ce așteptați să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și datele erau trecute pe coloane separate. Când am dat cu ochii de „East Los Angeles Lutheran“, unde era înmormântată mama, am scăpat caietul și m-am agățat de pătură, ca să am un punct de sprijin. Stratul de uscat și scorțos de spermă ce-o acoperea de la un cap la altul m-a făcut s-o arunc cât colo. Apoi am deschis la mijloc celălalt caiet, iar scrisul masculin, îngrijit, m-a purtat înapoi în timp la data de 14 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost de acord să studiez acolo artele plastice. Era cel mai bun loc pentru așa ceva, la vremea aceea. Nu sunt sigur că mai este, acum, că Împrăștiații ăștia de impresioniști dau tonul, dar pe-atunci academiile engleze erau niște instituții scorțoase și reacționare. Erai obligat să Îți petreci trei ani desenând după modele de ghips Înainte să ți se Îngăduie să desenezi și să pictezi după natură. Trei ani Întregi! Și chiar și după aceea ți se impuneau tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spun erai în mine. Te iubesc. Poate nu știai că te iubesc.... Cântă copacii. Câteodată cântă copacii. Când cântă copacii eu (j' écoute). Ei îmi spun la ureche încotro bate vântul. Când cântă copacii (j' écoute) . Coaja lor e groasă, scorțoasă. Și o picătură de sânge îmi cade pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi se ia de pe mes lèvres. Iar ei își cer iertare iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în reușită, îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat în Elbaroom. N-ar fi trebuit să-i las să se poarte așa cu tine. Pot să-ți vorbesc între patru ochi? — O, Doamne, aruncă Iocasta, nu suntem cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bătut de vânturi dezlănțuite și eu trebuie să fiu acolo ca să fixez totul de pământ. Trebuie să fiu acolo. „Râul e lat, nu pot trece dincolo Și nici nu am aripi să zbor.“ Mă bag În pat, Între cearșafurile albe scorțoase, și-mi trec mâna peste trup. Trupul meu și pentru atât de mult timp trupul lui Richard. Cu acest trup te venerez. Mă gândesc când l-am văzut ultima oară. Când l-am văzut cu adevărat, vreau să spun, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vechi și cârpiți 20 În genunchi, îi lega cu o sfoară, punea deasupra haina ruptă în coate și se numea că nu e gol. Într-un loc găsiră. Cârciumarul încercă vreo câteva costume. Nu-i prea veneau. Erau largi și scorțoase. Ședeau pe el ca doagele. Ori erau scurți pantalonii, ori nu i se mai vedeau mâinile din mmeci. Marfă cusută cu economie pentru câștig. Aglaia se certa cu negustorul: - Potrivește-le oleacă! Le mai dai la ucenicii dumitale să le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sănătoși. Îi mergea repede gura: - Cu ce să vă mai servim? Marchizet, madipolon, stambă, americă, poplin? - O cămașă de gata, ceru Stere, dar mai bună... Negustorul le zvârli una peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noi... 259 A grăbit pasul. Capul u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]