366 matches
-
momentul trecerii Oltului de către trupele de panduri ale lui Tudor Vladimirescu, ale căror tunuri, trase de boi (așadar, care, cum se spune și în franceză) s-au răsturnat în apele învolburate, ceea ce i-a făcut pe adversari (boierimea filofanariotă) să „scornească“, după obiceiul cunoscut în toate timpurile (inclusiv astăzi), glume defăimătoare la adresa celor care le periclitau interesele. Localitatea este atestată, sub forme identice sau foarte asemănătoare cu cea actuală, începînd cu secolul al XVII-lea. Iorgu Iordan consideră numele ca fiind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cavație, dzicând: «De mirat lucru ieste că limba moldovénilorŭ și a munténilorŭ mai multe cuvinte are în sine râmlenești, decât a italienilor», măcar că italianul tot pre un locŭ cu râmlénii. Ce acéia nu-i divă, că italianii târziu ș-au scornit limba din letinească. Și întru unile voroave peste samă își aduce cu a noastră” (p. 247 urm.). 3. Costin admite, înaintea celui de al doilea descălecat, un proces de transformare a latinei, asemănător celui care a făcut trecerea de la latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ea n‟avea lapte la sâni. Curând, prin sat au prins a se răspândi fel de fel de scorneli despre... copilul cu dinți de lup, care nu plânge niciodată... și care mârâie când suge... și alte născociri. Orice ar fi scornit „gura satului“, timpul, ca un tăvălug necruțător, trecea peste întreaga lume. Copilul creștea sănătos, și se dezvolta repede. Mătușa Domnica, femeie cu inimă bună și cu frica de Dumnezeu, și-a crescut nepoata și a îngrijit-o ca pe copiii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu se va schimba în curând. Ha-ha-ha. Ashling își dorea mult s-o facă pe Clodagh să zâmbească, dar ea nu a putut să spună decât: — Totul pare atât de prăfuit, mai ales în ceea ce îl privește pe Dylan. Ashling scorni repede niște sfaturi. Trebuie doar să redescoperiți magia. Încearcă să îți amintești cum era când v-ați cunoscut. De unde le scotea? A da, le scrisese chiar ea în Woman’s Place unei femei care înnebunea din cauză că soțul ei ieșise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este. Dacă eram în Bangladesh, acum muncea optsprezece ore pe zi într-un atelier, să știi... Atunci ar avea de ce să plângă, adăugă Ted serios. Seara s-a dovedit a fi una foarte lungă. Ashling și Ted au trebuit să scornească fel de fel de povești, glume, jocuri cu mașinuțe și păpuși, cu mâncărică și băuturică, cu gâdilături și chicoteli, pentru a-i înveseli pe Molly și pe Craig. Atracția serii a fost, bineînțeles, jocul cu „Unde ți-e mânuța?“. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cel de la mătușa Cherry și era aceeași cutie veche de biscuiți pe care o trimitea mereu, a urmat o tăcere îngrozitoare și-ți puteai da seama că încercam cu toții să ne gândim la genul de glumă pe care ar fi scornit-o tata. Și la tranșarea curcanului, când mama a zis: „Hai, fii tu bărbatul casei, dragul meu“, mi-a provocat un spasm de durere, dar a trebuit să încerc. Vedeam cum Sally se străduiește să nu chicotească, fiindcă-l tăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Încă. Hardacre o ignoră pe Jill și se Întoarse la Ruby: —N-ai răspuns la Întrebarea pe care ți-a pus-o Jill, spuse el tăios. Ce faci aici? Ruby se gândi la poziția ei În povestea asta. Putea să scornească ceva ca să iasă din situația asta mințind cu zâmbetul pe buze sau ar putea să-și stăpânească frica și starea de șoc În care se afla și să-i Înfrunte pe cei doi de la impunătoarea ei statură de 1 metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că nu le-a folosit pentru pomeniri. I-a făcut cel mult vreo două slujbe de pomenire, din remușcare și în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce grozăvie, Doamne Dumnezeule! — Lucruri care nu sunt scornite, pe care nu e posibil să le scornești. Adun acum mai multe date despre tragicomedia asta, despre farsa asta funebră. M-am gândit mai întâi să fac din ele un vodevil; gândindu-mă însă mai bine, m-am hotărât, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a făcut cel mult vreo două slujbe de pomenire, din remușcare și în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce grozăvie, Doamne Dumnezeule! — Lucruri care nu sunt scornite, pe care nu e posibil să le scornești. Adun acum mai multe date despre tragicomedia asta, despre farsa asta funebră. M-am gândit mai întâi să fac din ele un vodevil; gândindu-mă însă mai bine, m-am hotărât, așa cum și-a pus Cervantes cunoscutele nuvele în Quijote-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
paralele externe și afinități terminologice; chiar și așa, pentru cititorul bine calibrat, o pagină de Bonavena va fi Întotdeauna o pagină de Bonavena, iar un foileton de Urbas - un foileton de Urbas. Oameni de litere, e drept că marginali, au scornit ideea școlii descriptiviste argentiniene; noi, fără altă autoritate decât cea conferită modestiei noastre de dialogul masiv cu luminile unei presupuse școli, afirmăm că nu e vorba de o mișcare nucleată și cu atât mai puțin de un cenaclu, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vânzătoarea dă havane Hoyos de Monterrey. Gestu ăla, care atâtea altele aveau să-l confirme, mi-a fost dă revelație. M-am prins pă loc că candriu iera dă alt soi, din ăi dă călăresc pă cai mari. Ce să scornesc ca să mă bag În lumea lui dă grubări? Nu-ți pot amărunți acilea avatarurili și piedicile care nu le-am putut târcoli În campania care am dus-o cu pardon, da dârz; da În două ore juma io stam bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu urechile sale În anul dela Hristos 1574, strigă la rugile sale: Halaha, elam, sau Hala huhali, adecă Elam, patriiarhul nostru. Ci, nu știu a spune, pre Elam, feciorul lui Sim, pomenesc, ori pre Hali, ginerile lui Mehmet, care au scornit legea turciască? Că și Turcii Halahu Mehmet, și Valahii Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suferind pentru ocările aduse cinstitei fețe aproape bisăricești, om cu multe vrednicii În vecii aceștia viitori. „Să nu cumva să lipsească din șahul electoral al acestei primăveri”, șuruie acest al nost’ al treilea Iorga. Neputincios lucru să poți cuprinde și scorni cu mintea omeniască treburi atât de subțiri și de mirare ca acestea. Căci, iaca, În altă carte, trimete iară Învățătură nemuritoriul Neacșu, tot Întru apărarea comunismului cu orișice chip și vârstă, scriind: „Dac-am fi făcut pact cu China, Occidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu se poate să nu Înveți ceva, un lob, un time out, o săritură. Iară de s-ar fi Îndoit vreodată de vremelniciile sale, nu și-ar fi lăsat viața Întru primejdii prin balcoane luminate ca la Operă. Homer a scornit că la Începutul tuturor lucrurilor e ocheanul. Adecă aparatul de-i zice „Actualități”, unde-l zidește-n imagine pe Fiul Jiului, care-a stricat aproape-n joacă un guvern Într-o toamnă, și În celebrul iunie s-a preumblat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iubirea pur și simplu, adică e doar nevoie de a iubi pe care trebuie s-o consumi, și nu altceva.“ „Ești nebun“, zicându-i, „nu-i adevărat“, mai zicându-i: „De unde știi?“, „Cum să nu știu? Asta nici măcar n-ai scornit-o acuma, o fi iar vreo idee din Montherlant ăla al tău“, și întorcându-și fața spre el: „Nu vreau să mai aud de el. Nu vreau să mai aud de ce-au spus alții prin nu știu ce cărți“. „Dar toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încă nu știu cum. Îi spun și lui Leac despre jeep-ul argintiu care-i ținea trena la Șiria, Îi spun și că-l reperasem peste drum. Îi stric seara. Mocnește, bea mult, exagerează cu cocaina. La un moment dat, furios, după ce scorniserăm Împreună toate ipotezele despre implicarea lui Pârvu În arestare, vrea să iasă afară, să-i spargă mașina. Mașina nu mai e acolo, probabil o băgase În garaj. Se hotărăște atunci să-i spargă geamurile la casă, aruncă cu pietre de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
După ce acțiunea reușise, poate, am fumat câte o țigară sub aceeași pătură, fiecare în felul lui. (Eu coboram treptat pe scara timpului.) Ilsebill a spus: "Păi, în afară de asta, ne mai trebuie și o mașină de spălat vase." Până să mai scornească și alte speculații despre repartizarea răsturnată a rolurilor - "Aș vrea să te văd odată gravid!" - i-am povestit despre Ava și cei trei sâni ai ei. Crede-mă, Ilsebill: avea trei. Natura e în stare să facă una ca asta
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine, ca un pungaș intrat într-un ospiciu. Surpriza mă răscolea. Când nu pedala în gol, în ritmul bicicletei sale indestructibile, mintea lui Bidileanu scornea poezii. În fiecare seară, exact la ora 23.15, cu o imaginație care aproape că mă împingea la bănuieli. Le scria încet, calculat (dura aproape o jumătate de oră până termina), de fiecare dată altfel, parcă exersa la un concurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i viață, e literatură, pură invenție, ficțiune!“, am protestat. „Se-nvață chestiile astea-n anul întâi la Filologie. Distincția autor-narator-personaj, nici corijenții nu mai fac asemenea confuzii! Noi trăim bine-mersi, suntem vii, în carne și oase, indiferent câte povești ar scorni dobitocul ăsta care-și bate joc de noi!“ „Indiferent?“, a rânjit Mihnea. „Ca-n romanul ăsta, Alexandru?“ Mi-l arăta cu degetul: energic, lung și capitalist, ca Victor Newman în Tânăr și neliniștit. Avea dreptate. Eram prins la mijloc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
școală. Auzeam câteodată numele pronunțat de taică-meu, și, în timp ce plutea din aerul rece al dormitorului spre mintea mea de copil, se transforma într-o creatură ciudată și înspăimântătoare: Leu în Vodă. În rest, scrisoarea nu-mi spunea nimic. Nu știu cine scornise treaba cu numele, dar parcă lucrurile nu se legau și, undeva în cotloanele cele mai agitate ale creierului, beculețul de-alarmă rămânea aprins: nepotrivirea îmi părea grosolană și intenționată. Așa m-am hotărât să fac verificări pe cont propriu. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta, însă cu mine uite că este din alea. Știu bine ce spun. Se uită la mine ca la ultima lepădătură. Cu Keller, cu ofițerul acela care a făcut box, știu precis că numai ca să-și râdă de mine a scornit povestea... Și încă nu știi ce figuri mi-a făcut la Moscova! Iar bani, bani câți am cheltuit eu... — Dar... cum o să te mai însori acum cu ea?... Cum o să trăiești după aceea? îl întrebă prințul, îngrozit. Rogojin îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gândise adeseori. Îl deruta doar costumul civil al acestuia; auzise că Evgheni Pavlovici era ofițer. Un zâmbet ironic rătăcea pe buzele noului musafir în timpul recitării poeziei, de parcă acesta ar fi auzit deja câte ceva despre „cavalerul sărman“. „Poate chiar el a scornit povestea“, se gândi prințul în sinea lui. Însă cu totul altceva i se întâmpla Aglaiei. Toată afectarea și grandilocvența cu care își începuse recitarea se acopereau acum cu atâta seriozitate, cu atâta pătrundere în spiritul și sensul operei poetice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ai căror copii, precum eroul povestirii noastre, sau cresc idioți, sau ajung autorii unor delicte de drept comun, pentru care, de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în sfârșit, termină prin faptul că scornesc una dintre acele anecdote care uluiesc publicul și fac de rușine timpul nostru, care, și fără asta, e destul de blamabil. Odrasla noastră, acum vreo jumătate de an, încălțat cu pantofi din cei care se poartă prin străinătate și tremurând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Iar eu, deși am știut că a fost scris... n-aș fi fost de acord să fie publicat, pentru că e prea devreme, adăugă nepotul lui Lebedev. — Eu am știut, dar am dreptul... eu... bâigui „fiul lui Pavlișcev“. — Cum? Dumneavoastră ați scornit totul? întrebă prințul, privindu-l curios pe Burdovski. Nu se poate! — Totuși, am putea să nu vă recunoaștem dreptul de a pune asemenea întrebări, interveni nepotul lui Lebedev. — N-am făcut decât să mă mir că domnul Burdovski a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
greutate, ca după o mare luptă dusă cu sine. — Aglaia Ivanovna... începu imediat Lebedev. — Taci, taci! strigă prințul frenetic, roșind cu totul de furie, poate și de rușine. Nu se poate, asta-i curată prostie! Toate astea dumneata le-ai scornit și niște smintiți ca dumneata. Să nu mai aud așa ceva de la dumneata! Seara târziu, după ora zece, apăru Kolea cu un sac întreg de noutăți. Știrile erau din două surse: de la Petersburg și de la Pavlovsk. Îi relată în grabă noutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]