520 matches
-
Lasă-i puțin timp, adăugă ea. Te va asculta și va Înțelege, sunt sigură. Era prima oară În viață când cea mai mare dorință a mea era ca Maria să aibă dreptate. ― Dă-mi jurnalul! Te rog! ― Nu! E fascinant! ― Scorpie! am murmurat. Ea râse și mai dădu câteva pagini din jurnal. Își drese glasul. Luni, 25 aprilie Au trecut nouăsprezece zile. Nouăsprezece zile rupte dintr-un vis cum n-am mai trăit niciodată. Iar azi am făcut ceva ce nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
împreună îne integram în peisaj, dar o făceam mereu cu un zâmbet în colțul gurii) în localurile astea, îi vedeam pe Luke și pe prietenii lui și făceam mișto de ei. Nu că eu și Brigit am fi fost niște scorpii. Sincer, ar fi trebuit să-i vedeți! Oricare din ei ar fi făcut cinste trupelor rock care erau în topuri la începutul anilor șaptezeci. Genul de trupe care cântau pe megastadioane, își parcau Ferrari-urile în piscine și erau fotografiate alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine, că nu i-ați dat. Te-am atins, potaie... știi despre ce boală femeiască e vorba, doar tu i-ai făcut felul și lu’ Nuțica, sărăcuța... da’ n-am zis până acuma nimic, lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl atingi la păsărica lui afurisită, gata, devii tovarășa, ca la tribunal, nu alta. Salariata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voce șoptită. Aha, dă el din cap, de parcă ar fi înțeles deodată. Îmi dau seama că ceilalți de-abia așteaptă să știe ce i-a spus Debbie. Cu siguranță o să-i informeze după ce plec. Probabil or să mă creadă o scorpie fără inimă. Cel puțin, așa mă simt în timp ce-mi iau haina pe mine și îmi pun fularul mare, negru, din lână la gât. E groaznic să pui capăt unei relații în preajma Crăciunului. Sper că Tim nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și mergeam cu capul plecat mai tot timpul. Credeam că, dacă țin capul jos, oamenii nu or să mă vadă și or să uite pur și simplu că sunt acolo. Nu a funcționat. Practic, eram sacul de box al unei scorpii pe nume Celeste, care mă amenința că îmi ia capul dacă nu fur țigări din geanta mamei ca să i le dau ei. Celeste, pacostea aia, o uram de-a dreptul. Mi-a făcut viața un infern. Și colac peste pupăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lături. În hotel intră cu pași siguri o fată blondă, cu o geantă Louis Vuitton și picioare lungi, bronzate. Mă uit la ea și nu‑mi vine să‑mi cred ochilor. E Alicia Billington. Sau, cum îi zic eu, Alicia Scorpia cu picioare lungi. Ce caută ea aici? Alicia e unul dintre directorii de la Brandon Communications - compania de PR a lui Luke - și noi două nu ne‑am înțeles prea bine niciodată. Între noi fie spus, e o vacă și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și începe să‑și roadă gânditoare o unghie. Apoi, brusc, ridică capul spre mine. Ia stai așa. Cine ți‑a zis de New York, dacă nu Luke? — Alicia, spun, posomorâtă. Ea știe totul. — Alicia? Suze se uită țintă la mine. Alicia Scorpia cu picioare lungi? Hai, Bex. Probabil e o invenție din capul ei. Pe bune, Bex, nu‑mi vine să cred c‑ai stat să o asculți! Pare atât de sigură pe ea, că‑mi sare inima de bucurie. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ochii lui, descoperi umbra unui surâs. Mă uit la acest chip familiar și simt cum mă cuprinde un val de afecțiune și îmi dau seama că Suze are dreptate. Trebuie să am încredere în el, nu? Zău, ce știe Alicia Scorpia cu pantaloni? Mă duc la pagina 74, unde e un articol despre Cei mai influenți bărbați ai Marii Britanii. Mă uit în josul paginii... și nu pot să nu remarc faptul că unii dintre acești bărbați influenți sunt pozați împreună cu partenerele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că e încălțată cu pantofii ăia noi Chanel, care costă de te îndoaie. E urmată de două perechi de picioare bărbătești, și cei trei pornesc pe hol. Nu rezist să nu trag cu ochiul de după scaun, și... sigur. E Alicia Scorpia cu picioare lungi, cu Ben Bridges și un bărbat pe care îl știu, dar nu‑mi amintesc de unde. Cred că nu e nimic deplasat în asta. Ea e șefă aici cât Luke e plecat. Dar chiar trebuie să‑i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
luat pe femei cu ea în bucătărie, însă ele au bănuit ceva și au venit repede înapoi, tocmai când tata aproape că izbutise să-i înduioșeze pe cei doi bărbați. Ei se învoiseră să semneze caracterizarea propusă de tata, dar scorpiile s-au și repezit să dea cu gura, zicând că bărbații nu pot nicidecum să semneze, pentru că și-ar asuma un mare risc la urma urmei, familia noastră nu era chiar atât de neprihănită cum fusese înfățișată în scrisoare. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
căreia îi scapă sensul altruismului superior al fetițelor de bani gata. Mai bine nici că se putea, așa că am de gând să profit de ocazie. Am eu ac de cojocul tău, dacă te folosești de numele Vanessei ca să mă ameninți, scorpie ce ești! —Vanessa? o întreb cu uimire batjocoritoare. E cumva și casa ei? Noi știam că e casa părinților lui Finn, șeful nostru, care ne-a invitat aici. Daisy, draga de ea, îi dă lovitura de grație. —Tu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu vă speriați! Nici unul dintre voi! Sunteți cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească sau cu sânge, mârșavul boț însuflețit, de-o șchioapă, va răsări, va crește și va tot crește, înzecit, cum cresc libărcile și scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după cei morți... Un fluierat. Galopează...! Tropotă...! Sosesc...! Un freamăt. Vin...! Se-apropie...! Un vaier. Au ajuns...! S-st...! Le auziți...? O vâjâitură o țiuitură fluturată, ca un zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
englezoaice din camera de alături, însoțite de un polițist blazat și de recepționer. „Fumează !” - mă arată una dintre englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele în cameră. Să fumezi e un afront public ; să te droghezi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cât de mult o iubesc. Repetai întruna ca un țicnit: "Ești totul pentru mine... ești totul pentru mine!" Erai mai palid decât Mortul. Nu mai puteam să ne înțelegem cu tine. O asaltaseși pe săraca Gina, adică pe dracu' săraca, scorpia dracului, care-a încercat să-ți spună ceva cu delicatețe, dar tu nu ascultai nimic, părea că tot ce conta pentru tine era să te umilești cât mai mult în fața ei, la un moment dat îți frecai obrajii de genunchiul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu prefăcută teamă și timiditate. Eu plecam imediat în altă parte, dar nu puteam să nu zâmbesc când o vedeam apropiindu-se. "Ce scorpie sînt!" - îmi șoptea câteodată. După vreo săptămână vorbeam din nou, dar amândoi evitam intimitățile. O conduceam iar spre casă, stăteam iar cu orele în camera ei, ne mai sărutam uneori, dar oarecum distrat, fără participare. Ea îmi arăta albume cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și au zis: "Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău." 18. Isus le-a zis: "Am văzut pe Satana căzînd ca un fulger din cer." 19. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va putea vătăma. 20. Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri." 21. În ceasul acela, Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pîine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește? 12. Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? 13. Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I-L cer!" 14. Isus a scos dintr-un bolnav un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de incendiu. * În sfârșit, trecem peste alte detalii deosebit de semnificative și fără importanță. * Tânărul trebuie să aibă o comportare degajată, indiferent dacă unul dintre cei doi cokeri âi confundă verdele pantalonilor cu verticala unui pom neudat la timp sau dacă scorpia de viitoare soacră îi scapă, din neatenție, cafeaua în ochi. * Prima vizită trebuie să fie scurtă și oricum să nu dureze mai mult de două, trei zile. * În final: dacă tânărul nu beneficiază de amnistie prezidențială, va participa la propria
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
că în mijlocul lor este un prooroc. 6. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lîngă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te spăimînta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. 7. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt niște îndărătnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii. 3. Din fum au ieșit niște lăcuste pe pămînt și li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pămîntului. 4. Li s-a zis să nu vatăme iarba pămîntului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 5. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 5. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei, cînd înțeapă pe un om. 6. În acele zile, oamenii vor căuta moartea, și n-o vor găsi; vor dori să moară, și moartea va fugi de ei. 7. Lăcustele acelea semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
dinții de lei. 9. Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier, și vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulți cai, care se aruncă la luptă. 10. Aveau niște cozi ca de scorpii cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adîncului, care pe evreiește se cheamă Abadon, iar pe grecește Apolion. 12. Cea dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
și firesc, nu!?” “Oho!, cine vorbește?! Tu! Care n-ai avut altă funcție mai mare-n școală decât aceea de... responsabil de cerc!...” “Vorbesc, de ce să nu vorbesc!? Nu mi-oi fi dând tu voie! Că, ai fost ca o scorpie. Nu degeaba te porecleau toți scorpia, zgripțuroaica, vipera cu corn, strechea, baba-cloanța...” “Nu chiar toți. Mai erau și unii, oameni...” Da, oamenii tăi. Care, când n au chef de treabă (și n-aveau mai deloc) dădeau, în cel mai fericit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]