1,649 matches
-
scoți lanterna înainte să intri; o să-ți trebuiască la citirea hărții. Dacă simți nevoia să te oprești, strigă-mă - dar nu prea tare - și-o să ne oprim. Bine? — Bine. Atunci, ai de gând să-mi dai harta aia? — Da. Scout scotoci într-unul dintre buzunarele pantalonilor ei de camuflaj și scoase vreo șase bucățele de hârtie. — Dacă suntem în fața tumulului potrivit, și cred că suntem, atunci o să ne-o trebuiască... asta. Bucata împăturită de hârtie pe care mi-o întinse era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ordine. — Da? — Altfel nu-ți dau cele cinci mii de lire. — A, făcu Scout, zâmbind, banii mei. — Uimitor, îți revine culoarea în obraji. Râse într-un fel suav. — Asta pentru că știi prea bine ce să-i spui unei fete. Am scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albă se strânge și plutește la câțiva metri sub suprafața oceanului. blocând amintiri prea dureroase sau prea greu de îndurat pentru minte. Un întrerupător al minții, am putea spune. — Dar eu n-am impresia că am uitat ceva, am spus, scotocindu-mi din nou mintea. Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dan Moldoveanu. Aceleași trăiri și aceleași sentimente cu ale autorului, aceleași locuri și miresme, aceleași conflicte, iubiri și răzbunări aprige, spuse însă într-un mod stufos și complicat, ca un ghem compact, căruia nu-i poți găsi capătul firului decât scotocindu-ți adânc memoria. Și asta se află doar la îndemâna unui brăilean. Și atunci, te încearcă un soi mulțumire. Dacă așa văd lucrurile, atunci cu ce anume avem de-a face în ceea ce ne oferă Dan Moldoveanu? Cu foarte multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de fapt, la ce? Portofelul mai conținea o mie de euro în bancnote de cincizeci. Unde naiba se ducea tipul acesta cu o asemenea sumă de bani, într-o sâmbătă dimineața? Bancnotele erau noi. Dacă tot m-am pornit, am scotocit prin buzunarele pantalonilor. O legătură de chei, printre care și cheile de la mașină. Câteva prezervative mă făcură să visez. Voiam să-i văd vehiculul. Ieșii luând cheile. În stradă erau parcate mai multe automobile, însă era pentru prima oară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
în Jaguar în culmea perplexității. De ce mă mințise mortul? Pe când mă îndreptam spre vest, reflectam. Poate că suedezul nu remarcase cabina telefonică? Bizar, era bine plasată. Ori poate, nu avea o cartelă telefonică. Profitai de culoarea roșie a semaforului ca să scotocesc în portofel și dădui peste o cartelă încă valabilă. Asta nu însemna nimic, putuse să uite că o avea. Încercai să-mi alung din minte grija asta idioată. Nu-i așa că e grozav să fii un om nou? De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
identitatea lui Olaf. M-am dus la adresa pe care o indicau actele sale, din simplă curiozitate. Urmarea o cunoști. -Nu, n-o cunosc. Ce faci aici? -Beau șampanie, te privesc, mănânc, mă odihnesc. -Nu te cred. Se pare că ai scotocit prin lucrurile lui Olaf. -Într-adevăr. I-am explicat melodia decafonică care îmi permisese să identific misteriosul apel telefonic al defunctului. -Și după toate astea pretinzi că nu ești de profesie? -Mă simt flatat că poți crede una ca asta. -Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat să mă schimbi în nenumărate rînduri, se gîndește trăgîndu-și chiloții în sus, să mă faci să înțeleg că nu era cazul să pun totul la inimă sau să mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe ici pe colo, simte nevoia Sena să le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind dintr-odată nerăbdător, am uitat ceva? — Ciudat, zice domnul Președinte, scotocindu-și buzunarul, și eu parcă am aceeași senzație. — Cheile sînt la mine, îl liniștește Sena, au rămas la mine de ieri, de cînd am făcut plinul. — Apropo, zice Petrică, dacă ar fi fost cazul aveam și eu vreo două bonuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate stricăciunile pe care le-ați făcut. Curistul și Părințelul stau smirnă în fața sa, cu privirea în pămînt, pe întuneric nici unul dintre ei n-a apucat să numere cîte stele are Roja pe epoleți, colonel, locotenent-colonel? S-au pus pe scotocit fiecare colțișor, au oprit din drum ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar pînă la jumătate. Zero, negativ, zice Curistul, schimbînd în același timp priviri cu Părințelul, n-am avut timp nici măcar să scotocim prin toate boarfele astea, recunoaște. Ghinion, spune Roja, lăsîndu-se pe vine, făcînd o genuflexiune, ridicînd de pe jos o pereche de chiloți de damă. Restul lumii unde este? Angajați, încărcători, șoferul, și-au luat cu toții tălpășița sau le ați dat voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încuviințarea ta. Buftea, Fabrica de Cărămidă, strada 30 Decembrie, totul la un loc, își mai amintește, asta bineînțeles cu o singură condiție, să fii regizor adevărat, adaugă. — Cred că mă confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe tine. Ai văzut filmul Mastodontul ? îți aduci aminte de scena cu bomboanele de colivă? Ar putea fi excelent adaptată situației de acum, tu pe post de Jean Constantin paznic al Comandantului Dinică, iar eu făcîndu-mi de cap în interiorul incintei, scotocind totul, făcîndu-mi nestingherit calculele. Ce e ăla un mastodont? E ceva mare, un fel de Ceaușescu de care toată lumea vrea să se debaraseze, rupîndu-l în bucăți mai mici, inofensive. Niciodată nu mi-a tremurat degetul pe trăgaci, dom’ Regizor, mărturisește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ascunziș spune Monte Cristo, în timp ce domnul Președinte se ridică de la masă, se îndreaptă cu pași mărunți spre un anume corp al bibliotecii, dă la o parte cîteva cărți, le așază cu grijă pe o altă poliță și începe să se scotocească în buzunare după ceva. — în două trei zile nici ăștia n-o să-și mai aibă rostul, cugetă Petrică, te și miri cum au dus-o pînă acuma, zice gîndindu-se la jurnalul intitulat Unde scurte, la atentatul cu bombă pus la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie, că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe Timișoara din strînsoare, tot pe noi o să ne lăsați să facem munca de jos, vreau să mă fac foarte bine înțeles, se adresează curioșilor care-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i cea mai clară dovadă că planul lor are și scăpări, că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé, gîndindu-se la Timișoara, dacă aș fi ajuns doar puțin mai devreme, n-ar mai fi avut timp să-și facă jocurile, de asta puteți fi siguri sută la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite aici, îi strecoară în palmă cîteva monede reci de un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
posibil? Firește, ar băga mîna în foc că între timp cu toții se maturizaseră și învățaseră din greșeli. Cum oare de nu se gîndiseră deloc la asta pînă acum? Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-a mai rămas o lețcaie, nici măcar atît cît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
polițiști: Luați-mă pe mine, ei sînt niște copii. Daniel al meu are numai de zece, este student. În camera băiatului erau fel de fel de aparate, peste tot erau cabluri, prize și, mai ales, beculețe care clipeau încontinuu. Poliția scotocește și găsește cîteva teancuri de euro, de dolari, de franci elvețieni. Maria rămîne mută. Ea nu mînca decît ce rămînea de la băiat și el avea atîția bani. De unde? Nu fura, era cuminte, stătea mai mult în camera lui, nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ia În altă direcție. Într-o bună zi, s-a ridicat din scaunul frizerului cu un obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui din Huta, o femeie al cărei chip, din fotografiile păstrate și din mărturiile cunoscuților
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trebăluia prin bucătărie În starea aceea de spirit incertă, Între nemulțumirea că vacanța s-a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un dosar de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. Dacă citatele se acumulează, aceasta se datorează faptului că am dorit să procedăm în modul cel mai impersonal, scotocind mai cu seamă în tezaurul puțin exploatat al Părinților Bisericii. Nu că, printr-o manie arhaizantă, am fi uitat de precizările teologice și îmbogățirile de după ei ori că ne-am însuși de-a valma toate ideile pe care ei le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu fusese vreo mâncare. Se uitau uimiți unul la altul, nu le venea să creadă. "O să-i spunem cabanierului, să vedem ce zice el" își spuseră. Cabanierul tocmai urca poteca, în hainele lui de sărbătoare. Când ajunse lângă ei, se scotoci în buzunarul de la piept și scoase un ștergărel mic, alb, își făcu semnul crucii, îl despături și ce să vezi ! Pe inul alb ca zăpada erau câteva bucățele pătrate de pâine albă câte una pentru fiecare. "V-am adus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu carte... Când a terminat, l-a Întrebat: ― Unde stai? După ce Gruia a răspuns la Întrebare, securistul l-a atenționat: ― În drum, vom trece pe la sediul nostru, pentru a-mi lua un ajutor... În cursul acelei zile, i s-a scotocit casa palmă cu palmă. Până și ciorapii nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]