587 matches
-
Ascunde-n umbra crăcii, ce atârna în dodii / Motanul cel dibaci, flămând și pus pe șotii / Ani mulți la rând trecură, pieiră generații / Cotețul și ghârliciul le înghiți pământul / Un geamăn plin de carii, îmbătrânit de timp / Se prăvăli în scrâșnet, lovit aprig de vânt / A mai rămas doar unul să țină adăpost / Unui cățel plăpând în scorbura jilavă / Cu Cerul nu-i de joacă! Și-agudul știe asta! O cărucioară plină cu paie, trasă de un cal sur, opri pe
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
-n vertebre adânci rădăcini Durerea înaltă cât ceru* de-albastră pădurea din mine-i plecată-n suspin. Pădurea din mine își frânge copacii de dor și de jale, de frunze în vânt Și-i pleacă departe când jurui ortacii în scrâșnet de drujbe pe trailere plâng, . Pădurea din mine-i înaltă și verde își poartă în frunze dorul sihastru Și-i lacrimă ruptă când nimeni n-o vede pădurea din mine tânjește albastru. (Getuța Zecheru) Referință Bibliografică: Pădurea din mine / Georgeta
PĂDUREA DIN MINE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340099_a_341428]
-
-l trecuse peste sâni, îl îmbăta cu mireasma sa, și nu știa dacă e cu adevărat că-i alintat de „măicuța” ori visează. - O, copil, copil... nu dispera, tot răul e spre binele tău, moment în care se auzi un scrâșnet de roți, caii neichezară, fiind opriți de mișcarea energică a surugiului, care trăsese hățurile fără milă, iar zăbalele scrâșniră între măselele lor, că îl făcu pe Năică să-și ridice capul speriat. - Am ajuns, Năică, îl trezi din visare Bâzdoagă
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
doar o clipă pe urma unui zbor de păsăre culoarea stridentă roșie ca mărul lui newton îmi atinge pe neașteptate pleoapele clipind poruncitor - stop pune stop viselor trezește-te - mă conformez pășind deîndată peste zebra abia schițată sub mâzga asfaltului scrâșnetul metalic și plesnetul de consistența flegmei de vocale și consoane mixtate cu ură-n - „căscata” - îmi lovesc cu putere timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata traiectorie cu toate simțurile zadarnic restartate pentru că uite-le
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
2011 Toate Articolele Autorului Este toamnă, anotimp pe care-l îndrăgesc. Toamnă blândă, generoasă. Mă duc în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Printre copacii bătrâni îmi continui drumul, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
cerul, mulțumit de sine. Este toamnă, anotimp pe care-l îndrăgesc. Toamnă blândă, generoasă. Mă duc în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Printre copacii bătrâni îmi continui drumul, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
ilegal, Văzduhul s-a-ndoliat definitiv; Privesc adânc din spațiul ancestral, Țara mea îngenunchind fără motiv. Când clopotele nu mai bat în cer Și flăcări nu mai sunt nici la Fierbinți, În deficitu-acesta eu mai sper Să avem pumni și scrâșnetul în dinți. 15-05-11 Reforme Ne respirăm în nas și ne călcăm pe gât turme viscolite mânate spre saivane, cu pasul măsurat, călcăm semeți în străchini, ori ca cireada tristă prin stepe africane. E un ocean românul ce doarme-n două
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul timpului. Sub ploaia de sărutări și mușcături ușoare cu care o copleșeam pasional, Genny simțea o furie și o dorință nestăvilită de a trăi cu întreaga ei ființă
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
zburau, iar Laura își găsise parcă liniștea, zâmbea din nou și optimismul puse stăpânire pe ea. Într-una din zile plecară la plimbare. Mergea cu Ionuț de mână și își făcea planuri de viitor, când deodată auzi gălăgie mare și scrâșnete de roți. Întrezări o mașină care intrase pe carosabil și se îndrepta cu viteză spre ei. Din reflex, îl împinse pe Ionuț în perete, cât mai departe, dar ea nu mai reuși să se ferească, o izbitură puternică o aruncă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
lacrima mea să cadă în ochii tăi întoarcere, țipăt doar de mine tradus. Să nu mă uiți! Cum să te uit, tată? Cum să nu te uit, străine? Deschide ochii și privește-mă, care din noi a murit mai mult? Scrâșnetul lopeții sapă în timpul definitiv în care trăiești de acum. Referință Bibliografică: E atât de târziu tată... / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]
-
Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului deschis sub zare, Cucerindu-și neputința Alte lumi ies din uitare, Iar pe margini de abisuri Unde haosul domnește Se trezesc la viață visuri Înălțându-se spre creste
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
-n vertebre adânci rădăcini Durerea înaltă cât ceru* de-albastră pădurea din mine-i plecată-n suspin. Pădurea din mine își frânge copacii de dor și de jale, de frunze în vânt Și-i pleacă departe când jurui ortacii în scrâșnet de drujbe pe trailere plâng, . Pădurea din mine-i înaltă și verde își poartă în frunze dorul sihastru Și-i lacrimă ruptă când nimeni n-o vede pădurea din mine tânjește albastru. (Getuța Zecheru) Citește mai mult Pădurea din mine
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
din mine e-atât de săracăîși plânge-n vertebre adânci rădăciniDurerea înaltă cât ceru* de-albastrăpădurea din mine-i plecată-n suspin.Pădurea din mine își frânge copaciide dor și de jale, de frunze în vântși-i pleacă departe când jurui ortaciiîn scrâșnet de drujbe pe trailere plâng,Pădurea din mine-i înaltă și verdeîși poartă în frunze dorul sihastruși-i lacrimă ruptă când nimeni n-o vedepădurea din mine tânjește albastru.(Getuța Zecheru)... IX. DE-I EGAL, EGAL SĂ FIE - PAMFLET, de Georgeta
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
-n clipă nădăjduia că foca se va iți! Și-atunci, va vedea! Flămândă, furioasă, îi părea în zadar așteptarea... Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
se fluidizară penelul, slova, pana. Poate să-ți cânt pe-o coardă din estu-mi de trăire, Să-alung norul de fum ce-ascunse steaua, luna. Îți dau citadinul născut din visu-mi rural Și pavajul, în schimbul potecii străjuită de iarbă. Își dau scrâșnet de roți, în loc de durluit de caval Și-o năzuință de care nimeni n-are habar sau întreabă. Te-ascund în flori de cactus, te-alin în ierbi volante, Te strâng la piept în album de poze alb-negru. Sleiesc fântâna uitată
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Nimeni și Nimic. N-am început și nici sfârșit... * Întunericul năpădește brusc în cameră. Cei doi dispar în beznă. Nimic privirea-mi nu mai poate prinde. Unde s-au dus? O pasăre țipă a moarte în golul dimprejur. Apoi un scrâșnet urechea-mi invadează. Sunt ai mei! Chiar dinții mei?! Iar din coșmar eu ies? Răsuflu abia, împovărat de vis, căci vis a fost! Nu-ncape îndoială! Cu gândul tot mereu la dispărutu-mi tată, scenarii construiesc întruna, vrând să-l
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
lungi psoași dungi porți de strungă s-ajungă minutar în cuibar inelar circular rotocol aștrilor luminițe pocnite scânteiere pe piele peri cărunți punți pe umeri revin degete mișc rotocol în sensul acelor de ceasornic perpetuum mobile în rotire de aștri scrâșnete interioare la atingere între spate dealuri lungi fire de păr pe ceafă se strâng ceară de albine culcuș șaua umerilor nu las nimic frigului acoperindu-ți spatele până-n brâu omoplații supuși rozelor fragede crăpate drese din busuioc sau frunză de
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
de o bucurie nemaitrăită. Sătui și mult mai calmi, cei patru prichindei ieșiră din șopru și năvăliră asupra leagănului de lemn lucrat de unchiul Marin special pentru ei și agățat cu lanțuri groase de una din grinzile magaziei de lemne. Scrâșnetul ritmic al lanțului frecat de lemn, făcea să se ridice părul în cap oricui îl auzea. Bunicul își promise să-l ungă din abundență cu untură de porc, după ce scrânciobul va intra în repaos. Se gândi să atragă atenția copiilor
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
pe targă-n comă La cap de linie și-i gol ... Un om cu șapcă, pe o scară, Ca o stafie cu un braț Pe jumătate înafară Și-arată chipul trist de zaț ... Iar din oraș abia se-aude Un scrâșnet surd ca de cavou Și un tramvai cu geamuri ude Intră sau iese din depou ... De sub o scândură un câine Plânge și geme când și când, Poate visând un colț de păine, Ori treaz și singur disperând ... Nopți după nopți
AŞTEPT ORICÂT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345796_a_347125]
-
pământ. într-un deget țin firul de ceară și-n pumni, tâmpla, și cerul, și pământul în care nu vreau să fiu. oarbă umblu între camerele regalelor gesturi. nimicul îmi aruncă un os. gândul pliază mișcarea pe fila asta. sunet. scrâșnet. banal. fiare, șine de tramvai, suflet, marginea patului pe care cad amețită strânsoarea zilei și a înserării... totul e doar minciuna pe care o respir zilnic prin ochi, gură,nas. prea multe instrumente de tortură pentru simțuri. glasul topește nările
PROMISIUNE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346898_a_348227]
-
Se adîncesc și pier, La cumpăna amiezii, În crudul ei mister ! Pe frunza verde de arțar Mai cîntă, dar destul de rar, O pasărea cu dulce grai Ce s-a salvat și ea din Rai ! Și nu este pasăre rară, Nici scrîșnet tandru de vioară ! Ci are viersul aromat Mai dulce ca orice păcat... Ioan LILA VERSURI venerdì 19 ottobre 2012 France N-avînd ce îi da lumii - Ca iederea sireacă - Ce în noianul vieții, Amară, se înneacă, Eu am privit spre luna
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]
-
Se adîncesc și pier, La cumpăna amiezii, În crudul ei mister ! & Pe frunza verde de arțar Mai cîntă, dar destul de rar, O pasărea cu dulce grai Ce s-a salvat și ea din Rai ! Și nu este pasăre rară, Nici scrîșnet tandru de vioară ! Ci are viersul aromat Mai dulce ca orice păcat... Referință Bibliografică: IN OCHII UNEI FETE / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 658, Anul II, 19 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]
-
pe alta, conjungându-se cu discreție sentimentele. Autorul este, clar, depozitarul unor trăiri surdinizate, care transpar din relatarea potolită și resemnată a unor întâmplări, până la un punct firești pentru mulți, lucru precizat clar ’’cu lacrimi închise în pagini de carte/și scrâșnetul pierderii drumului drept’’. Sunt întâmplări venite în aparență, dar translând insesizabil spre o semnificație integratoare. Vasile BURLUI își conduce versul cu siguranță, configurând mici eșantioane diurne care antrenează stări de spirit reverbatibile. Semn de lectură. Poate de aceea îmi place
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
fă cu mâna la mașina care vine. Sfîntul Petru iese în mijlocul șoselei și ridică în sus ambele mîini, semn că are nevoie de ajutor. Mercedesul oprește la câțiva metri, iar roțile care au fost frânate brusc au scos un scurt scrâșnet și puțin miros de cauciuc ars. Ce faci moșule, ți s-a urât cu zilele?!... Fiul meu, suntem doi bătrâni neputincioși... Și ce vreți!? Dacă ați vrea să ne luați și pe noi o bucată de drum, că ne apucă
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
viteză în timp ce omul stătea încă în mijlocul drumului, privindu-și pușcă încă fumegânda din mâna dreaptă. Văzu mașină cum vine direct spre el și în ultima clipă, uitând de aripă rănită, preschimba lumină semaforului în roșu. Mașină se opri cu un scrâșnet de frane. Omul privi o clipă mașină, fără să realizeze pericolul prin care trecuse, privi apoi absent arătarea albă din praful drumului și pleca posac și încruntat spre ușa casei, inca rămasă deschisă. Încet, cu grijă, îngerul se ridică și
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]