982 matches
-
să-mi spui, Repetă-mi întrebarea ascunsă-n poveste; În lacrimi să-ncerci destinul să descompui, Și-n tăcerea ce bate la noi în fereste. 20.08.15 ... Citește mai mult Singuri în cuvintNinge cu un val asurzitor de soare,Scrâșnind, înalță tabla, aburii pe casă.Bătrânul vânt ascuns în agonizare,Sub Lună-și linge rana prejudicioasă.Revino, scumpa mea, acuma e timpul,Durerile vor sta cu noi la dulce taifas...Se scurge bătucit în ceasuri răstimpul,Iar noi vom potrivi
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
înverzesc munții, Sub pleoape înmuguresc vise-n priviri. Martie brodată-n tonuri de culori vii Zâmbește șiret printre ramuri de copaci, Clipe ... se cotopesc în valurile mării Pe plaja inimii presărată-n petale de maci. Se zbat muguri în fașă, scrâșnesc pe ram Pe clape cântă primăvara dezmorțită Speranța, cu aripa-i lovește în geam, În raze de soare flămânde învelită. Nostalgic valsează azi primăvara Cochetând În dulci mireseme de copaci Lumini de stele pictează imagini confuze seara În pântece mustesc
GÂND DE PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363717_a_365046]
-
venise în minte. Era convinsă că, în primul moment, distragerea atenției agresorului era unica sa șansă. - Ba, vei merge și încă cum! Doar că de nu vei vrea de bună voie..., vei vedea ce te așteaptă, scorpie! o amenința bărbatul, scrâșnind din dinți. - Bine! Merg, dar dă-mi drumul, nu mă mai strânge! Nu putem merge așa... - Nu mă minți? Te omor, dacă o faci! continuă tuciuriul să amenințe privind-o în ochi dur și suspicios. Inspirându-i încredere figura inocentă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
omorî pe cineva poate fi dovada unui om moral, însă pentru Hristos nu este suficient deoarece „când Hristos se uită la tine, nu-i destul să vadă că nu ai omorât pe aproapele tău, că poate strângând din pumni și scrâșnind din dinți ai reținut - din cauza legii morale sau din vreo frică socială sau altele - ai reținut mâini ucigașe de la o ucidere de frate. Pentru Iisus Hristos, Cel Care ne-a făcut în chipul Său și în asemănarea Sa, nu e
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
să se stingă la sfârșitul verii albastre Julia May simțea șoapte-n rădăcini pomi cu palma morții pe crengi Simțea melcii mușcând din flori ofilite și sterpe Nu fusese o vară-mplinită pentru cei invizibili sau pentru cei fără identitate Ziua scrâșnea din dinți Anotimpul se isprăvea Un oarecare-și adulmeca prada divină lângă Sperietoarea cea oarbă din Livada cu muzică a Domnului Ion Se ridicau bulgări lăudați de noroi, noroi din cel proaspăt la-ndemână să fie gheare în jocul de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
se autodepășească. Nu trebuie să le oferi totul pe tavă, trebuie să îi inviți la căutare, întrebare și cercetare pe cei care vor să afle mai mult. Lupului nevăzut nu-i va ajunge niciodată prada sa. Va răcni și va scrâșni din dinți până când va fi sigur că nimeni nu va dobândi ori căpăta ce i s-ar fi cuvenit lui. Asemenea sunt cei care vin și ne învață altceva decât Biserica și strămoșii, încercând să ne facă să ne îndoim
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, capul retezat către cer să
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
și Dragostei de Dumnezeu și de Neam. Filocsera bolșevică nu le mănase și nu le măcinase chipurile dârze și demnitatea naționalistă. Propagandiștii, milițenii, activiștii nu cutezaseră să-i înfrunte fățiș. Ba mai mult s-au adaptat-resemnați situației și atmosferei localnicilor scrâșnind mereu din dinți. Mai încolțise ici colo câte o „buruiană” și câte un „spin” dar au fost repede înăbușiți și călcați în picioare. În afara casei gătită de sărbătoare era balconul plin cu flori de toate cele, cerdacul cu Leandri albi
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
ca să arate „unitatea de monolit”. În realitate își dădeau la gioale cît ce puteau. Îmi amintesc cum Brejnev îl pupa pe prichindelul de Ceaușescu. Nu-l pupa, îl lua în posesie pur și simplu: falcă în falcă, cu dinții rînjiți, scrîșnind. Liderii ruși sărutau de trei ori, uitînd ei, bezbojnicii, că acest pupat triplu e creștinesc. Se sărută de trei ori în numele Treimii: al Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh. Însă ceea ce mă scîrbea de-a dreptul era obiceiul dîmbovițean
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
în bucăți mărunte și se risipi pe farfurie. Culese o fărâmă între degete și o umezi pe limbă, încercându-i gustul. - Nu așa se mănâncă! Degetele lui se dovediră deosebit de dibace, în ciuda mărimii lor. Tăie o bucată de pâine care scrâșni din coajă sub lama cuțitului, așeză pe ea un pat de brânză, apoi, deasupra felii de pește, după care i-o întinse. Imediat ce mirosul peștelui îi atinse nările, Mona își simți stomacul urcând ca un ascensor în plină viteză. - Aș
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
persistă urmele de pași, Iar pe buze, palid, ultimul sărut. Nu-și mai află marea cale și sălaș, E la fel de tristă ca la început, Stâncile se-nmoaie, parc-ar fi de lut, Țărmul se chircește, știe c-o să-l lași. Scrâșnește timpul nostru în clepsidră, Rostogolind din nou nisip și briză. Ne soarbe sufletul a urii hidră Și vrea să ne așeze iar în criză. Când ieși din apă, suplă ca o vidră, Pictezi și plaja-n străluciri de friză. (Leonte
FRIZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366289_a_367618]
-
sunt vinovat de-alegerea făcută-n cer. Ori crezi că-n spate te-am lucrat? Nu doar că-i practic imposibil cu Domnul să te târguiești, dar alta-i conduita mea: Mi-ești drag și vreau să mă-ndrăgești! Cain: (scrâșnind din dinți) Să taci din gură, secătură, că nu mai sunt stăpân pe mine! Vrei armonie și iubire când jertfa mi-a adus rușine? O, ce de ură-am adunat de când te știu și până azi! Chiar firea ta mă
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
nu o pricepeam atunci și căreia îi eram adversari înverșunați și neputincioși - echivalentă, pentru bieții de noi, cu o apropiată furtună gata să stârnească o ploaie de lovituri ce urma să se abată asupra noastră și pentru care ne „strângeam” scrâșnind pielea ciupinând-ne în neștire în părțile ei moi, adesea tăbăcite de dragostea părintească (unde dă mama, crește!). Pe care el, însă, n-a atins-o niciodată!... Alături de „e-on, dua, troa, catrî!... căreia-i adăuga pe dată, pentru tâlcuire și
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
Depășise cu mult viteza legală cu minimul efort de a apăsa pedala de accelerație turând la maxim motorul și totuși nu îi este îndeajuns. Efortul lui este infim astfel încât ajunge subit la o stare de nemulțumire panicată. Frânează brusc. Roțile scrâșnesc într-un zgomot infernal, ascuțit, agravându-i starea. Trage pe dreapta, deschide larg portiera, abandonează autoturismul cu cheia în contact și portiera deschisă și începe să alerge căt îl țin puterile. În fapt, puterile îi sunt înzecite fiindcă depășise cu
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului De azi -nainte îți las misterul, Neștiutorule de inimi infinite Și păzitor, atât cât se topește fierul, Și ruinat, de tristele-ți cuvinte. De azi -nainte, vei ști ce este A coborî în sine, scrâșnind din frică, Măsura-n faptele supuse, dar oneste, O faci prin viață, și-n lege se aplică. De azi -nainte, puțin stârnindu-ți Inexorabila-ți putere, Îți las un gol adânc în simțu-ți, Inconștient, nevrând să-l vindeci în tăcere
SĂ MĂ UIȚI, FĂR-SĂ TE GÂNDEȘTI LA MINE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366245_a_367574]
-
văzduhul tău liber de mâine/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,/ Pentru cântecul tău, țintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,/ Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane/ O claie de zări și-o căciulă de stele,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Așa ca să bei libertatea din ciuturi/ Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
altfel, P*ță, nu te mai iau în căruță". După ce soldatul se îmbracă și primește pușca înapoi de la oltean, îi spune: „Neicuță, ascultă comanda la P*ță! Culcat și mănâncă puțin ra*at”. Olteanul, privind la soldatul care se duse, scrâșni din dinți ți-i zise muierii: „Îl văzuși, al dracu'... la ce-l duce capul?" Olteanca i-a zis: „Tu văzuși ce făcuși, pe la bot te murdăriși, iar acuși să poftești la popă să te aghesmuiești, că în casă cu
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
suind cu greu pe deal, în zori, Gemând sub ale toamnelor poveri, Căruțele-nspre cer, unde cocori Dădeau înc-un ocol s-alunge nori, Ca stelele să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau ... Frumoși, dar și ce mândri arătau(!) Cred că și Grigorescu gelozea ... Dar se-ntâmpla, sub cerul neguros, Cum toamna-și cerne ploaia de sudori, Un car, urcând pe deal, cu fân, burtos, Prin
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
mama lor moțata cloșcă roșcată. Printre crăpăturile gardului se aude un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să vadă ce se întâmplă, când deodată ce să vadă? De dincolo de gard cineva vroia să-i cunoască și dădea bucuros din codiță și se gudura la picioarele
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
music:George Enescu - Poem Constantin Brâncuși (February 19, 1876 March 16, 1957) was an ... A Romanian Poem:Constantin Brâncuși - YouTube Constantin Brâncuși - YouTube Foc piramidal N-am crezut că voi cunoaște suferință, împietrirea Piramidal focul acela În care agonizau copacii Scrâșnind de atâta transformare Piramidal focul acela Ce ne trimite în auz Mesajele lui reformatoare Piramidal focul acela Cu limbile lui de balaur confuz Ce ne-ar fi devorat la cină Fără să considere că făptuiește un abuz Scântei cât stelele
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
măcinat... - Neică, schimbă sacul! Treci la rând, am terminat. Mi-a strigat vecinul meu, care cu ochiu-mi făcea: - Ce frumoasă-i morărița! Cât uium îți dau pe ea? Atât roata-a vrut s-audă, s-a oprit și mi-a scrâșnit... Iar morarul plin de ciudă -, tare mult s-a necăjit. - Apă ai, unsoare-ți dau... de ce stai, roată nebună!? Oameni buni, așa minune, poate cineva să spună Dacă-a mai văzut?... Veniți oameni și-mi priviți: Sensul roata și-a
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește că un depou. Numai pe mine mă îneacă râsul. Referință Bibliografica: Râsul / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1327, Anul IV, 19 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RÂSUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352176_a_353505]
-
a jeluit. Că nevasta nu are serviciu, că stă cu chirie, că nu are alte surse de venit în afara salariului. L-a rugat să-l ierte, l-a implorat și i-a promis tot sprijinul în afaceri, ca polițist... ...Acum, scrâșnea din dinți și lovea cu călcâiul frunzele căzute în calea lui la amintirea momentelor de umilință în fața acelui om de care nu se putea atinge nicicând. Era atât de încrâncenat și absorbit de acele gânduri încât nu a văzut mașina
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
Versuri > Frumusete > LACĂTE CU CHEI ASCUNSE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Și ce-au mai râs ferestrele spre cer Când s-au închis cărările spre tine! Cu rânjetul tristeții efemer Scrâșnind din blestematele destine. La porțile surâsului din vis Lacăte grele stau , călăi așteaptă Să strângă visele ce mi-ai promis. Și ce mai urlă rătăcită șoaptă! Coșmarul morții strâns în palma mea În care ieri aveam mărgăritare S-a identificat
LACĂTE CU CHEI ASCUNSE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356025_a_357354]
-
cânt. Am bărbat cum mi-am dorit: El acasă..., eu la birt. GHEORGHE: Dacă-aici e loc sfințit Ce prost am fost c-am lipsit!... Veneam și mă-mpărtășeam Și grija nu-ți mai duceam... (O amenință cu degetul arătător, scrâșnește din dinți). Câțiva pumni dacă-ți căram, Jur că vină nu aveam! Te lecuiam de băut, Și nu eram troglodit... Să te-qaștept, să mor de frică? Sfinte, ce-i cui-a mea Florică!... FLOAREA: (Floare nici nu l-a observat
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]