428 matches
-
un obraz cu mâna sa bătrână, a surâs, s-a aplecat spre fața mea și mi-a șoptit: - Desigur. Cred în cel care a zis „n-am venit să aduc pacea, ci sabia“. Și vreau ca sabia să fie longobardă. Scrie-i regelui! Am scris scrisoarea după cum mi s-a cerut, înainte de a pleca din Concordia. Am compus-o astfel încât să fiu sigur că se va bucura de succes: arianul Arioald i-ar fi îngăduit oare unui roman, a cărui credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
buze ce surâdeau - un surâs al morții le-a închis, sau mai bine; moartea-namorată de mine a luat figura unei copile, a vizitat pământul și mi-a răpit mai întîi inima, pentru ca, dispărând ea, s-o urmeze și cu sufletul. Scrie-mi. Eu nu mai văd bine și, urechile-mi vâjâie mereu de cântecul umbrelor ce-o să le văd peste puțin pe cealaltă lume. Îngerul meu se pune-n fața soarelui și în umbra negrelor sale aripi îmi întunecă din ce în ce mai mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se pot dovedi și eroice, mai juste decît fiece individ în parte. Ele au entuziasmul și generozitatea ființelor simple. Dezinteresarea lor pare nelimitată dacă li se propune un ideal, dacă sînt în joc credințele lor. "Neputința lor de a raționa, scrie Le Bon, face posibilă o mare dezvoltare a altruismului, calitate pe care rațiunea o slăbește și care constituie și o foarte utilă virtute socială"116. El critică înverșunat și minuțios pe toți cei care fac din criminalitate caracterul distinctiv al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
devine materie. Sigur că și ei sînt oameni ieșiți din mulțime, posedați de o credință, hipnotizați înaintea celorlalți și mai puternic decît ei de o idee comună. Și, făcînd corp comun cu această idee, ei o preschimbă în pasiune. "Conducătorul, scrie Le Bon, a fost inițial și cel mai adesea un condus hipnotizat de ideea a cărui apostol a devenit mai apoi. Ea l-a luat într-atît în stăpînire, încît în afara ei au dispărut toate, orice opinie contrară părîndu-i-se o eroare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
matadorului de pe arenele însorite ale Spaniei, conducătorul e obligat să învingă sau să dispară. Totul se întîmplă ca și cum acest dar misterios pe care l-a primit la un moment-dat s-ar fi epuizat, și-ar fi pierdut puterea magică. "Prestigiul, scrie Le Bon, dispare o dată cu insuccesul. Eroul aclamat în zori de mulțime va fi huiduit a doua zi dacă sorții l-au părăsit. Reacția va fi cu atît mai violentă cu cît prestigiul a fost mai mare. Și atunci mulțimea îl
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce în mai multe posturi, plătite tot din punga lui, direct sau indirect. într-o țară care n-are export industrial țăranul muncește pentru toți: sigur și necontestabil. Dantela de Bruxelles, galonul de pe chipiul generalului, condeiul de fier cu care scrim, chibritul cu care ne aprindem țigara, toate ne vin în schimbul grâului nostru și acest grâu îl produce numai țăranul; grâul e productul muncei sale. Cu cât mai mulți indivizi se sustrag de la producerea brută, cu atât mai mulți trăiesc pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul spre a-l scri cum este;/ Iar duhu-mi pentru trebi de-aceste/ Așijderea prea bont se-arată./ Ah, nu, frumusețea ei curată/ N-am har s-o cânt precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul spre a-l scri cum este;/ Iar duhu-mi pentru trebi de-aceste/ Așijderea prea bont se-arată./ Ah, nu, frumusețea ei curată/ N-am har s-o cânt precum aș vrea.”658 Simplitatea comportării personajului feminin se evidențiază pregnant, lipsa oricărui artificiu devine o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
către acest sat de demult. Zamostea și Vilavcea sunt între satele noastre. Iar din codrul Țării Moldovei cum au umblat hotarele de demu lt, tot așa vor umbla și acum, în vecii vecilor. Iar spre întăritură toate aceste mai sus scri se a m poruncit să se atârne pecetea Maiestății noastre. Dată la Lancici, Duminică, în ziua Sfintei Lu cia, în anii de la nașterea Domnului 1433.” Deci cu mult înainte de a veni pe tronul Mold ovei , Ștefan cel Mare și Sfânt
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
corespondenții ziarelor cotidiene din Capitală care popular izau înfăptuirile de la Bârlad: M. Dorin, dr. Friedmann, V.Georgescu-Bârlad, D. Zamfirescu, Jaques Sirkus, Isidor Ornstein... „Țara de Jos” ,revistă culturală, lunară, care apărea în București prin anii 1924 1927, adunând în ea scri erile celor care proveneau de la Bârlad, precum Academia Bârlă deană astăzi, prin pana gazetarului Vasile Ma nole, atrăgea atenția o rașului Bârlad că nu trebuie să uite că „Stroe Belloescu n-a fost mare numai prin sfârșitul tragic care l-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ie de oameni destoinici și de sforțări locale. Mai întâi, el se propune ochiului și se cade să nu-l jignească prin paginații hibride și prin litere aruncate în dezordine... Zia rul dă educație literară mulțimii și prin urmare trebuie scri s fr umos și corect.” G.Călinescu era considerat: „un gazetar al că rui ziar era catedra!” Un fel de amvon de la înălțimea căruia se adresa cititorului, adăugăm noi. Iar despre rolul pe care îl dădea ziarului la care lucra
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
părut la toți curios era faptul „că o femeie așa de inteligentă și cu o cultură atât de întinsă ca a doamnei sau domnișoarei Maria N. de la Banca se ascunde sub pseudonim”. Însuși reporterul care spunea că o cunoaște din scri erile sale literare, pline de adevărată valoare art isti că, rămânea și mai mirat de acest fapt. După câteva zile, în Paloda din 17 septembrie 1892, adresându-se cititorilor și „Mariei N. de la Banca”, Herodot ( institutorul Th.Riga) scria urmare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Cu toate acestea, lectura atentă a teoretizărilor scriitorului muntean, mai mult din prima parte a activității sale literare, e drept, dezvăluie un atașament destul de ferm față de principiile clasice. Iată un fragment din articolul Serafimul și Heruvimul și Visul 1836: "A scri însă cu un scop, a avea în scopul său o țintă morală, a alege din viața omenească niște împrejurări comune prin care sujetul său să se poată apleca la tot omul, în tot locul și în tot veacul, a face
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
țăndări"; "țipătul vorbelor" și "cenușa cuvintelor" marchează stări-limită; a recurge la cuvinte fără nerv e ca și cum te-ai lăsa pe "un pat de spital". Asemenea altora, ardentul George Vulturescu așteaptă încordat cuvinte neîncepute, cuvinte-miracol: Când voi uita toate limbajele voi scrie fericit / despre fratele aer". Însă departe de gingășiile franciscane, duritățile se succed în conexiuni izbitoare. Nichita Stănescu găsea că: "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-ai găsit"; că, în fapt, "semantica
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spune nimănui. Dacă s-ar putea să trăiesc în Iași, să lucrez fără s-o știe cineva, mi-ar părea și mai bine. De nu vei găsi o ocupațiune pentru mine, fă-te ca și cum n-ai fi primit scrisoarea asta, scrie-mi de altele și eu voi înțelege și voi tăcea. Mă vei întreba poate de ce nu m-am adresat către persoane mai influente decît tine dar cu cît cineva este mai influent, cu atît trebuie să-mi calc mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bată capul cu grijile mele? ce nevoie să știe cîte sufăr? Alții nu-nțeleg, dar el?? Matei s-a însurat ieri220. Mi-a trimis o invitație prin poștă, pe care am primit-o abia azi, după amiază. Dacă-i scrii, scrie-i că-l felicit -. Eu n-am vreme nici dispoziție și nu voi avea mult timp, de a mă ocupa de acestea. Aș dori din tot sufletul să te văd, mi-e cu totul peste mînă. Poate la toamnă... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pot să vină și ei după noi. Ne plimbăm, luăm aer, mergem la un restaurant, cu toții... Și ne întoarcem acasă după aceea dacă avem chef, te rog, Mina! (Mina îl privește cu oarecare circumspecție, dar cu îngăduință) Mina: Bine. Atunci scrie tu biletul pînă mă aranjez eu puțin. (Ilie scrie cu febrilitate un bilețel, Mina își reface pieptănătura apoi, amîndoi se îndreaptă spre ieșire; înainte de a ajunge la ușă, împinși de același resort, se întorc și privesc colțul camerei; Mina are
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dat acest obraz triunghiular, ciudat,/ această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și este o poetă remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul „prefeței pragmatice“ „negociază“ convenția narațiunii, oferind cititorului un cod de lectură (Romanul adolescentului miop de M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unde să pișa întru ea și să rădicase bășicile ca prunele pe alocuri“. Ceilalți susțin spusele celor doi fără să intervină prea mult. Deosebirea dintre cele două medii este evidentă. Pri mii, meșteșugari cu o oarecare cul tu ră a scri su lui și socotitului, iti ne ranți și des cur că reți, oameni cu treburi care nu prea au timp să stea prin judecăți. Ceilalți, țărani simpli din Bo teni, care nu prea știu să scrie și unii dintre ei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pentru a putea împlini zestrea surorii sale. Cei doi însă nu sunt inte re sați de gre u tă ți le prin care trece fratele, nici de faptul că Zmă răn di ța nu are mamă. Ei vor zestrea, fiecare scri soare trădând disperarea în care se află mama și fiul că mai sus-numi tul frate nu se arată atât de ma lea bil cum ar fi vrut ei. În paralel cu co res pon den ța de nuntă, Constantin are
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
poate de adevărată, mulți frați și chiar tați ter gi ver sează văr sa rea zestrei odată nunta îm pli ni tă. Or, practica este bine cunoscută de tânărul boier. Ser darul „nu și-a găsit omul“ după cum amenință soacra-mare. Scri soa rea Saftei din 5 ianuarie și cea a fiului din 9 ianuarie nu con te nesc cu amenință ri le și re po șu ri le la adre saacestuia, siguri fiindcă ele vor fi trans mi se persoanei în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să-și arate ră cea la și dez in teresul față de copilă și doar interesul pentru zestrea ei, „măcar că de dum nea voas tră să so co teș te ca o străină, din cele ce văz că ni se scrie“. Scri so ri le celor doi au reușit să in dispună pe toată lumea, inclusiv pe Ianache, fratele miresei, care „ca un copil au fost dă mâh nit pă dum nea voas tră că așa scrisoa re...“. Le con fir mă celor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]